2,188 matches
-
așezate pe o bancă fac, cum se zice prin partea locului, trocerai, un tânăr traversează ca să iasă în Mihai Viteazul, se aude un tramvai dinspre Lahovari, și toate astea de parcă eu nici n-aș exista. Pot așadar să merg cu închipuirea până la a crede că vor continua să existe și după ce n-am să mai exist. Cumpăr cartea-album a lui Liiceanu despre Cioran. Văd locurile, Coasta Boacii. Minuni! Așa, aș fi putut și eu... În 1967, când îi apăruseră cinci cărți
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]
-
sau largul orizont al inteligenței mele. Ea e pentru mine un pretext de luptă, și asta e totul, așa cum nelămuritul zărilor și otrava lecturilor mi-a fost pretext de goană și pribegie în adolescență.” În ochii micului burghez devorat de închipuiri romantice, femeia „inaccesibilă și încă indefinisabilă” are toate atributele unei destinații exotice, intens râvnite de-a lungul nopților petrecute în singurătatea tranșeelor: „Zvârlit înapoi de reflexul cenușiu și imens al războiului, spuneți dacă în zilele astea sure, când toți au
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
tema amorului imposibil. În haine de doliu, Alba nu mai are nici frăgezimea de auroră a unui tablou de Botticelli, nici misterul - atât de necesar combustiunii narative - al Fetei Morgana. Adevărata eroină a romanului s-a pierdut undeva în aburul închipuirilor, pe linia de hotar mereu mișcătoare dintre realitate și ficțiune, schițată deja, în geografia imaginară a lui Gib. I. Mihăescu, de aparițiile fantomatice ale Rusoaicei: „Nu știu dacă ați avut vreodată această impresie”, suspină junele Aspru la unison cu Ragaiac
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
dintre heteronimii imaginari, - Ricardo Reis, să spunem. Deci, și-l închipuia pe Ricardo Reis citindu-i gândurile lui Fernando Pessoa. În felul acesta determinase locul unuia dintre acei alter ego ai lui Pessoa, dar rămâneau încă trei de plasat în închipuire. Pe Alberto Caeiro, Borges l-a instalat pe dată într-o cafenea din Chiado, la o masă din dreptul ferestrei, unde fuma în timp ce se uita la trecători. Caeiro avea un glas răgușit, dar în clipa aceea nu vorbea. Era un
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
tratament de descoperire a propriului eu, uneori fantazând, alteori obiectivând doar o stare sau alta, după cum o ajută puterile. Artista nu știe nici o regulă de compoziție, face totul din instinct și descoperă că poate să inventeze, desenul se duce după închipuire, personajele se învăluie în plasticitatea lui Klimt sau cad în decorativismul plat al lui Gauguin, ca amprentă coloristică, lipsindu-le perspectiva cu desăvârșire. Cu toate astea, expresivitatea lucrărilor devine remarcabilă pentru că simțul plastic, instinctiv după cum am mai spus, conduce, cu
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
în care toate - domnie, averi și, mai cu seamă, viață - erau repede trecătoare, și care a deformat caracterele pe același calapod, al pripei, al acțiunilor necugetate. Dacă exista, din când în când, vreun plan, el era de-o violență peste închipuire. Negruzzi a făcut din Lăpușneanu imaginea unui exces. Odobescu îl consideră normalitatea acelui context, în care și fiul mai mic al Chiajnei s-a apărat de boierii potrivnici într-un fel cvasi-identic. Lipsește, e drept, invitația la ospăț, doar că
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
Înmormântările devin, tot mai des, evenimente prielnice pentru etalarea puterii financiare a familiei îndurerate, mai ales în breasla romilor. Nu puține au fost ocaziile în care fastul unor cortegii funerare sau locurile de veci au depășit cu mult orice închipuire. Este și cazul unei înmormântări de la Timișoara, unde sicriul ”din colecția Da Vinci” și covorul roșu au făcut parte din spectacol. Clanul Cârpaci din Timișoara, cunoscut drept cel mai bogat din urbe, a pierdut un membru al familiei. Femeia decedată
Fiță la înmormântare: covor roșu și sicriu ”Da Vinci” () [Corola-journal/Journalistic/66862_a_68187]
-
flambată, grătar flambat, înghețată flambată... - Dar de ce toate flambate? - Arde bucătăria... *** Î: Când își va da demisia Băsescu? R: La Paștele Cailor... De ce ai fugit din închisoare? - întreabă un polițist pe un deținut. - Am vrut să mă căsătoresc. - Hmmm... Stranie închipuire despre libertate. Ora 11 noaptea. Farmacia cu program de noapte. Intră un tip, cere un prezervativ. Plătește, pleacă. Seara următoare, aproape de miezul nopții, același tip: - Dați-mi vă rog un prezervativ. Îl ia, plătește, pleacă. Seara următoare, scenă identică. La
BANCUL ZILEI: Când îşi va da demisia Băsescu? () [Corola-journal/Journalistic/66947_a_68272]
-
zânei e făcut din stânci, coloanele din munți), a comparației ("O vale cât o țară e grădina/ Castelului Miradoniz", "florile/ Ca arborii-s de mari"), a metaforei ("păduri/ De flori") într-o revărsare impetuoasă, tropicală. Repetițiile la distanță depășesc orice închipuire. Nicăieri nu vom mai întâlni ceva asemănător. "Miradoniz avea palat de stânci./ Drept streșină era un codru vechi/ Și colonadele erau de munți în șir,/ Ce negri de bazalt se înșirau,/ Pe când deasupra, streșina antică,/ Codrul cel vechi fremea îmflat
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
e că Dan Stanca are vocația problematizării, chiar și a unor cazuri de cronică mondenă sau neagră, totul în rama unui imaginar frapant, dezlănțuit. El a deprins arta de a stârni cititorul, de a-l provoca, de a-i zgândări închipuirea, de a-i propune ipoteze,dezbateri, profeții, inclusiv miracole legate, de pildă de călugărul și preotul exorcist (asasin?) de la schitul Tanacu (vizitat de Pascal Bruckner care apare în carte sub numele de Adam Fisher), despre drumul scurt dintre adorație și
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
Atît am visat că nu mai știu/ dacă moartea mea e înger sau drac/ dacă în cer s'au ivit stele sau ghimpi,/ Dacă luna e lună sau vultur sau rac?" (Balançoir). Mai mult decît simple vedenii, vădind, în lumea închipuirilor insomniacilor, o nebunie cu metodă. Descîntece distrugătoare, de om care se face că-i mai pasă, leagă duhuri și viețuitoare: "Voi, pescărușilor/ Ungeți cu smoală pragul și clanța ușilor/ Crima cînd o lua-o la sănătoasa/ tîrască după ea lucrurile
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
ideograme; el mai trebuie să și rețină douăzeci de cuvinte pentru fixarea culorii focului și sângelui, și oare cum să le reții dacă ochiul nu le poate închipui, ci doar memoria-amintire? Și totuși, explica Borges dezinvolt, limba aceasta îl pasiona, închipuirea roșului prin negura timpului nu-l deranja, dimpotrivă; totul îi apărea amuzant, un joc. O spunea atât de firesc și construia o argumentație atât de sănătoasă în sprijinul ideii de a deprinde o limbă străină indiferent de vârstă, încât n-
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
cariera interpretativă a lui Creangă nu se va mai despărți de acum înainte. Creangă alături de Rabelais În câteva din articolele aceleiași perioade numele lui Creangă - "unul din puținii noștri oameni de valoare în literatură" - revine, fie pentru a sublinia "puțina închipuire creatoare" a țicăuanului, care a compensat acest inconvenient prin "împrumutarea unei personalități streine", nimeni alta decât aceea "a poporului românesc"12), modelându-și firea după tiparul ancestral; fie pentru a angaja o comparație cu P. Ispirescu sau Delavrancea, autori cărora
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un asemenea exercițiu evocator de imagine, în grafie focalizată, esențializată: "Închipuirea puternică a fiului de țeran de supt muntele Neamțului, pe care n-o stricaseră, și n-o putuseră măcar amesteca, anii de școală, ucenicia de seminariu, rostul bisericesc și ocupația zilnică și, puțin și silnică, la școala lui primară, iscodește
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
de povestiri „adevărate". Cele două formate literare au ajuns dealtfel să se întrepătrundă atât de strâns încât de multe ori este greu să distingi unde se termină unul și începe celălalt. Nu trece însă cu vederea amestecul de realitate și închipuire din scrierile a căror exactitudine este viciată de năzuința autorilor de a-și polei imaginea și de alte la fel de lumești porniri sau scăderi, aplaudând în schimb modelul autoironic introdus de Mark Twain. Exasperat, parcă, de obraznica pătrundere a animalelor mici
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
Nu cred că Ion Pillat scotocește, asemeni unor împătimiți mateini, căutători de ritmuri perfecte, prin câteva duzini de versuri inegale, împărțite în strofe, ca să-l găsească pe cel care sună deosebit, ale cărui oase pot să ducă toată stiva de închipuiri care-l completează. Mai degrabă, cercetează norocul, care se lasă greu, de-a începe sau de-a isprăvi o poezie într-un chip inspirat. Când se întâmplă, potriveala aceasta face restul de prisos. Și-atunci, decizia de a o culege
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
pe acolo ca să blesteme întregul sat. Maya și Matti erau singurii copii din sat pe care îi atrăgea codrul întunecat. De fapt, tocmai din pricina tuturor înștiințărilor și a tăcerii și a spaimei erau ei atât de ispitiți de pădure, și închipuirea îi îmboldea să încerce să afle ce se ascunde în adâncul ei. Matti mai avea și un plan încă neurzit până la capăt, de care îi spusese Mayei, pentru că știa că Maya e mai curajoasă decât el. Dar nu-i legau
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
vorbă să se fi sărutat vreodată, cu toate că amândoi încercaseră de vreo două-trei ori să-și închipuie cum e când te săruți, și poate că s-au gândit cum să ajungă la un sărut. Dar n-au vorbit niciodată despre aceste închipuiri. Nici un cuvânt. Ceea ce-i lega pe Maya și Matti nu era dragostea, ci o taină pe care n-o puteau ști vreodată decât ei. (Roman în curs de apariție la Editura Humanitas, Colecția „Cartea de pe noptieră")
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
omul este perfectibil și că lumea va fi din ce în ce mai frumoasă și mai fericită. E greu să distingi cât, din întâmplările înfiorătoare pe care le povestește, ține de existența cotidiană și care este partea coșmarului. Dar oare coșmarurile acelea sunt doar închipuiri sumbre sau experiențe supranatural, infernale? Există, totuși, o cheie, măcar pentru ușa de intrare. Cheia o deținem noi, cei din această parte a lumii, dedați cu situațiile concrete, condițiile de viață, constrângerile, nedreptățile, privațiunile de natură să genereze, la limită
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
pornirile fanteziei sublime: Ei, bătrânule fachir, strigă tovarășul meu într-un târziu, în Brahma sau Nirvana te-ai cufundat? Ia trezește-te puțin și nu mai visa în limba sanscrită, pe care n-o înțelegi, nu te mai strămuta cu închipuirea în umbra pagodelor pe care nu le-ai văzut. Ai face mai bine să îngădui un moment măcar de îngrijire și păcătoasei vieți de toate zilele... Mie mi-e foame și mi-i somn (73-74). În fața întinderii fără hotar a
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
doi călători neasemănători în vestimentație aparțin în fapt unor universuri diferite: Dumneata te poți mulțumi, spre pildă, cu nectar, cu flori și cu raze de soare [...] știu eu, în sfârșit până unde te-ar mai duce acest amor desfrânat al închipuirii? Cât pentru mine, eu rămân în cercul strâmt al lumii mele... (101-102). După ce a contemplat mărfurile destinate vânzării la iarmaroc, scriitorul îi atrage brusc atenția companionului său că s-ar putea să fie nevoit să-i ducă lui Pluto niște
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
părea că descoperă în ochii ei, timp de doar o secundă, o sclipire incitantă sau o străfulgerare răutăcioasă. Trăia într-un zbucium continuu. Într-o seară, după mai multe săptămâni de incertitudine în care nu știuse dacă suferea halucinațiile unei închipuiri exaltate, sau alterarea nervoasă a unor simțuri răscolite, ori pur și simplu bătaia de joc a unei fete provocatoare, nu mai putu suporta și se ridică din pat hotărât să termine odată pentru totdeauna cu supliciul acela fără sfârșit. Trecuseră
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
s-o cartografieze. Ea cuprinde și vizibilul, dar și invizibilul, și fizicul, dar și metafizicul, și naturalul, dar și supranaturalul, și omenescul, dar și dincolo de omenescul, și posibiul, dar și „imposibilul”, în această din urmă categorie intrând, între altele, imaginarul, închipuirile, fantasticul, spiritualul, incomprehensibilul. Dacă toate acestea își fac loc în mintea omului înseamnă că ele capătă realitate, o realitate de natură ideatică, iar nu fizică, nu corporală, dar o realitate care trebuie negreșit să încapă în romane, ca parte de
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
avea unde și cu cine să-i lase. Făceau parte din ea ca mâinile. Erau o prelungire a ei, fata era cu ei așa cum câinele era fără un picior, potrivit viziunii lui Alan Mariott când a hotărât să asocieze în închipuirea lui câinele cu cealaltă țigăncușă și împreună i-a plăsmuit ca pe o pereche înspăimântă toare. Românca stătea ceasuri întregi în picioare la intrarea supermagazinului, se așeza din când în când pe treptele scării și continua să legene pe acolo
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
când, de fapt, e un simplu cadavru mișcător (pp. 51-55). Acuzația dovedindu-se nefondată, călătorul e achitat. Dar peripețiile nu i se sfârșesc aici. Căutând în continuare pipa, mirabila pipă, dă peste doamna I.M. Clau, un soi de matroană a închipuirilor, care-l asigură că suferă de „pipoită” sau, și mai grav, de „pipoză” (p. 60). Tratat cum se cuvine, cu ajutorul unei teribile mașini de tocat, Clovny dispare pentru totdeauna. Nici proprietara locantei n-are o soartă mai bună. Ea cade
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]