2,835 matches
-
fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște frunze carbonizate; cenușa, făină de proastă calitate amestecată cu stropi de ploaie, se plămădea pâine; biserica, un cuptor bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca niște măsele stricate, își inundau craterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asemenea o povestire din Vechiul Testament care este potrivită cu acest caz. Atunci cînd David i-a cerut lui Saul să meargă să se lupte cu Goliath, filisteanul care îi înfrunta pe evrei, Saul, pentru a-i da curaj, l-a încins cu propriile lui arme; dar David abia a primit aceste arme și de îndată le-a și respins, spunînd că, păstrîndu-le, nu poate să-și folosească pe deplin propria lui vitejie, și că el voia să-l întîmpine pe dușman
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bunicii Îi vopsiseră casa În albastru. Dar nu orice fel de albastru, ci unul umbros, greoi, te strivea cînd te uitai Într-acolo. Îmi plăceau mai mult casele românilor, din partea de sus a satului, În Cerhat, toate albe, iar unele Încinse cu un brîu de un albastru atît de deschis, că, dacă n-ai fi simțit În culoare huma tencuielii, s-ar fi uitat la tine ochiul cerului. Toate stăteau departe de drum, ocrotite de pomi. De aceea ele-mi păreau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
v-am apărat pe voi de, cum ziceai, rapangalițe? Tu, Răducu, dacă mai vezi vreuna, să vii să-mi raportezi! La raport nu m-am prezentat, dar povești de la mama Floare am ascultat În continuare. Erau de două soiuri, la fel de Încinse: primele mișunau de strigi, diavoli, vrăjitoare, de iele și de pricolici, iar celelalte vorbeau despre America și despre București, Împestrițate cu minuni la fel de nevăzute ca și cele dintîi, cum ar fi vapoarele de porțelan Însoțite de păsări albe pe ape
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putea să facă decît, statuia episcopului și stafia prințesei — Ăsta?! N-a făcut decît porcării, crime și nenorociri! Un nemernic! Care primat, care Strigonium, ce papă, ce credință-n Dumnezeu? O bestie! El a fost cu ideea tronului de fier Încins pentru tortura lui Gheorghe Doja, de astea-i umblau lui prin cap, nu iubirea aproapelui! Un sadic!... Consilierii români, deși surprinși, zîmbeau. Ungurii și nemții rămăseseră șocați. Alături de Francisc Rákóczi și de soția poetului Petőfi, era cea mai Însemnată personalitate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
săptămâni de zile. În ziua a douăzeci și patra din luna întâi, mă aflam lângă râul cel mare - acesta este Eddekel. Mi-am ridicat ochii și m-am uitat și, iată, un bărbat înveșmântat în baddin, și coapsele îi șerauț încinse cu aur de Ofaz, trupul îi șeraț ca de tharsis, și chipul, precum vederea fulgerului, ochii lui, ca niște făclii de foc, și brațele și picioarele lui erau ca vederea aramei sclipitoare, și glasul cuvintelor lui, ca glasul mulțimii. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că „există în natura umană, ca atare, întrucât este spirituală, o dorință, un apetit, o tânjire, care nu poate fi satisfăcută altfel decât prin viziunea însăși a lui Dumnezeu față către față”. 1947-1959. Articolul lui Daniélou din Etudes avea să încingă spiritele, mai cu seamă ale tomiștilor, care fuseseră vizați în câteva rânduri de către iezuit. Imediat, părintele Labourdette 244 va publica în Revue thomiste (martie-august 1946) o replică, „La théologie et ses sources. Etude critique”245, urmată de o adevărată „bombă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat seama că, pur și simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor... ― Să vi le ambalez, domnule doctor? - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și scund, sugerează că și obiectele ne pot scoate în afara timpului. Jilțul din spate este bine căptușit cu o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc cărămizi fierbinți. Înveșmântat într-o manta până la pământ, încinsă cu o frânghie grosolană, purtând pe cap o cușmă enormă și nerostind nici un cuvânt, Atanasie pare un neverosimil personaj anacronic. Se cațără cu îndemânare pe capra înaltă a ciudatului atelaj și pleznește din biciul care scoate un zgomot sec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
celei mai frumoase părți din trupul Țării Moldovei în favoarea imperiului Habzburgilor și a fost răpus apărându-l pe domnitor. El a purtat caftan, ciubote și sabie, nu cojoace mițoase, opinci și măciuci de carpen ca niște mișei. Și s-a încins cu brâie de mătasă, nu cu lutină calicească de haldani și de coji de tei. Bunicii mei au netezit calea spre revenirea pământurilor înstrăinate prin urgie la Țara Mamă, iar părinții au plămădit organizația mazililor și răzeșilor din Țara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acum te consider ca și copilul meu. —Și eu ca pe soacra mea. Fiind toți pregătiți, au plecat cu mașina lui Matei la el acasă, unde masa aranjată îi aștepta. Au servit toți din bucatele pregătite, au băut, s-au încins la vorbă cum era de așteptat, Cecilia și Matei s-au ridicat, s-au scuzat și au plecat după ce Cecilia și-a luat rămas bun de la membrii familiei lui Matei. Tiberiu i-a șoptit: — Să-l ții în șah pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nu s-a stăpânit însă să-i spună: — Ești fermecătoare, frumoasa mea cu ochi albaștri ca două mistice safire. Și tu ești atât de distins, romanticul meu chirurg. În sunetele muzicii au fost serviți toți cu prăjituri, cozonac, băuturi, au încins o horă cu multe urale după care s-au îndreptat spre primărie pentru cununia civilă. În fața ofițerului stării civile, când li s-a cerut acordul, Cecilia, expertă în improvizații, i-a pus puțin pe jar când i s-a adresat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
gospodăriei a plecat de dimineață la cosit, urmând să plece cu toții la adunat, încărcat și adus fânul acasă. Până atunci Dondică a rămas să facă ordine într-un depozit de paie. Zi frumoasă, soarele de pe bolta cerească trimitea raze care încingeau pietrele, nori defel. La depozitul de paie Dondică și Dondonel lucrau într-un nor de praf așezând pale cu pale, astfel că paiele de ovăz și grâu erau puse cu gralia și țăpoiul, ca la carte, și lucrul avea ritmul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în față. Marele și bunul crai, cum auzise că i se mai spune de către unele persoane, cărora el le-a făcut câte un bine. Era un bătrânel de statură mijlocie, îmbrăcat în cămașă și pantaloni din cânepă peste care era încins cu un brâu din in împodobit cu nestemate. Pletele-i albe ce curgeau peste umeri și spate, până sub omoplați se scăldau în razele soarelui de dimineață. Barba de un alb strălucitor și mătăsos, de lungă ce era, o purta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
scripete. Cine avea curajul să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe mort de toate hainele sale, și l-au zvârlit într-un cuptor de fier, care era bine încins și au închis portița. Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
uită la necunoscuți În semn de scuză că lucrurile merseseră prea departe și făcu din cap un gest spre ușă, ca să nu paradească taverna lui Caridad Lebrijana, care părea sincer preocupată de starea mobilierului ei. — La dispoziția domniilor voastre. Ceilalți Își Încinseră și ei fiarele, și toți gătară să iasă În stradă, foarte interesați de mersul evenimentelor, Încercând să nu dea spatele unii altora, nu de alta, dar paza bună trece primejdia rea. Și așa se aflau, cu oțelurile Încă În teci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fi temut să nu citesc În ei ceva neplăcut. Dar asta a fost doar cât ai clipi; imediat după aceea m-a privit din nou deschis, franc, cu un ușor surâs. — Trebuie să ne câștigăm pâinea, băiete. Zise. Apoi se Încinse cu spada - niciodată nu i-a plăcut, decât la război, s-o poarte atârnată pe umăr, ca mardeiașii sau fanfaronii de proastă calitate -, verifică dacă ieșea din teacă și intra la loc fără greutate și Își puse capa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
afacerea amenința să ia o Întorsătură foarte urâtă. Chiar atunci se sfârși actul al doilea, În ropote de aplauze, pe când provocatorii Își Întețeau atacurile deocamdată verbale Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale de Întoarcere. Așa că, resemnat, duse mâna la spadă și scoase oțelul din teacă. Cel puțin, Își spuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atent să nu exagerez. Acolo nu există linie sau imagine pe care eu să n-o fi studiat. Valurile pe care a umblat Iisus. Sfârcurile sânilor femeii samaritene sub veșmântul ei de in. Capul lui Holofern. Funia cu care era încins tâlharul crucificat. Sabia pe care o ține Domnul în mână când ucide balaurul. Mi-am dedicat întreaga viață lui Gustave Doré. Văd totul cu ochii lui. în jurul oricărui lucru din lume eu întrezăresc contururile lui Doré. Dacă nu poți crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a răsplătit-o cu multă iubire din partea fetelor. Trebuie să recunosc, sunt copii reușiți. Arm scoase două fotografii din poșetă. I-o întinse pe prima. Lângă o masă de bucătărie plină cu farfurioare și crăticioare, o fetiță cu cosițe blonde, încinsă cu un șorțuleț peste rochița cu volănașe, cu fețișoara plină de făină, mesteca de zor într-un castronel. Gropițele din obraji arătau că este foarte fericită și mulțumită de joaca ei. Desigur, Mădălina, spuse Bart. Da, Mădălina mea. Trăiește încă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a ieșit pe dos. Donna Iulia părea un lemn; Tim a crezut că e frigidă. O poseda aproape cu forța; se luptau, uneori. Nițel masochism; pântecul femeii, când se dădea înfrântă, se arcuia, zvâcnind odată cu cel al bărbatului, și el încins; erau nopțile lor mai bune. Tot mai obosiți, încheiau păci temporare, petrecându-și insomniile în odăi diferite, gânditori, poate, la un alt război. Cine știe unde ar fi ajuns lucrurile dacă nu ar fi luat foc magazinul, niciodată nu s-a știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o oarecare zeflemea; mai greșește omul, înțelegeau. Vânătorul știa - după ultimele semne - că lupii albi erau aproape. Dacă înainte nu purta nici o armă - doar când mergea la exerciții -, acum umbla cu ambele puști, așezate cruciș peste spate. Mijlocul și-l încinsese cu o cartușieră doldora. Nu mai întrezărise de când se știa un asemenea prăpăd. Niciodată - în alte părți - nu apăruseră atâtea vulpi. Știa că lupii albi, după ce luau în stăpânire o pădure, le stârpeau până la una. Doar fuga le scăpa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
zărit, într-un par, căciula, albă cândva, și cele două puști. Pe urmă nu a mai văzut nimic. S-a întremat, oarecum, spre vară. Pășea încet; pământul se rotea mai repede, soarele dogorea ca niciodată: totul se învârtea și era încins. A trecut amețeala. Apoi febra. A rămas o sfârșeală. Donna Iulia zicea că o lene. Spre toamnă a prins ceva puteri. A lucrat o broderie complicată. A spălat geamurile, a reașezat lucrurile în dulap. Poate se întorcea Tim. Încă patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
iar. Așteptarea redevenea suportabilă, chiar avea savoarea ei. Pe un asemenea timp era cel mai nimerit să se întoarcă Tim! În penultima zi a lui mai, pe la ceasurile nouă, a apărut, gonind, pe drumul dinspre gară, faetonul poștașului. Calul era încins. Poștașul nițel amețit. A oprit cu greu. Poate a băut cu Tim, și-a zis Donna Iulia. „Aveți o scrisoare!” a strigat poștașul. Crezând că nu a fost înțeles, a repetat: „Aveți o scrisoare!... Din America!” a continuat, fluturând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
canossa șarpe latin./ Caudin-jug flămând în Arpia." (Roxana Gabriela Braniște). Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum "arată" un autoportret: Eludând un sunet de pe/ pajiștea cuvintelor integrale,/ disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit/ de subsumarea accentelor grave,/ narcotizat de manechine celeste,/ obosit de mesajele venusiene,/ încerc abia acum, într-o/ frazare ritualică, să-mi dirijez/ anapestul"... (Mihai Munteanu). Sau iată cum "sună" un poem de dragoste: "gâtul ei era
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]