1,026 matches
-
zi - soarele era sus când își deschise ochii - el văzu că barca lui se-nțepenise între niște stânci de piatră... Soarele domnea pe cer și împlea sânul mării de lumină. La malul continental el văzu răsărind, din stânci pădurene și încleștate prin rădăcini de arbori, o monastire veche, prin a cărei colonade de piatră sură, în cerdac, îmblau cu pas regular și încet călugărițe... O grădină unită de murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nins... Vino cu mine..., vino... Voi da-ntr-o parte perdeaua din fereastra odăii mele și vom privi toată noaptea la ceruri... Ah! te iubesc!... o văd prea bine că te iubesc! El o strânse cu atâta putere încît se-ncleștase amândoi într-o îmbrățoșare lungă și nervoasă. Apoi el recăzu obosit de-o simțire nemaicunoscută pe spata băncei, își închise ochii și-și lăsă capul pe acea spată. Luna-l bătea drept în față, Cezara veni drept înainte-i, se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
netede se vedeau parcă vinele viorii și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul devine iar sălbatic, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul {EminescuOpVII 166} ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie, ca se lasă îmbrățoșărei zgomotoase a oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
da-ntr-o parte perdeaua din fereasta odăii mele și vom privi toată noaptea la cer[uri ]... Ah! te iubesc!... țipă el apăsat... te iubesc... o văd prea bine că te iubesc! El o strânse cu atâta putere încît se-ncleștase amândoi într-o îmbrățoșare lungă și nervoasă. Apoi el recăzu obosit de-o simțire nemaicunoscută pe spata bancei, își închise ochii și-și lăsă capul pe acea spată. Luna-l bătea drept în față, Cezara veni drept înainte-i, se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vedeau parcă vinele viorii și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie, ea și se lasă îmbrățoșărei zgomotoase ale oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe-o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu fața palidă și moartă... Ochii cei mari închiși, fața trasă și slăbită, pleoapele-nvinețite * peste ochii înfundați. Haina ei trecea din toate părțile peste marginile sicriului și ajungea la pământ... Mînile reci, transparente de albe, cu degetele lungi și subțiri încleștate peste piept... Era un cadavru de-o spăimântătoare frumuseță... - O, Rodope, zise el îngenunchind la sicriu și plecîndu-și fața plină de lacrimi la pieptul [ei]. Cum te iubesc!... De ce-ai murit?... Nu ți-am spus să nu mori... nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
demonul amorului, nebunule! De ce te-njosești înaintea mea [? ]... - Nu mă-njosesc de fel... dar eu sunt om... Lasă-mă să recapăt putere asupra simțurilor mele crude... Ea râse tare, s-aruncă în brațele lui, îl răsturnă într-un jilț, îi încleștă grumazul și-ncepu să-i netezească părul, își puse gura deschisă pe ochii lui, parec-ar fi voit să-i soarbă, îi netezi fruntea, îl sărută... O voluptate nespusă îi cuprinse tot corpul... inima lui tremura... era slab, ar fi voit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a sărutat podul palmei și a băgat mâna în scorbură. N-a apucat să rostească întrebarea, că o groază l-a cuprins și imediat și-a simțit mâna atacată de colții monstrului. Și-a tras brațul, iar de el era încleștată o pisică sălbatică, din genul Felis, speriată, desigur, și ea. Zogru a făcut-o zob în două clipe, dar era atât de speriat că îi venea să plângă. S-a uitat în stânga și în dreapta, însă piticul Donțu nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Profiri, deși ochii lui umezi erau evazivi. ă Domnia voastră, permiteți-mi privilegiul de a mă recomanda. Sunt consilierul titular Ivan Filomonovoci Lebediev. Domnia voastră, repetă el, permiteți-mi onoarea - ah! Se opri neconsolat. Se înclină pentru o clipă și își încleștă fața într-un rictus dureros. Își reveni cu un zâmbet ascuțit, știrbit doar de lipsa sa de dinți. Prea multe domnii! Domnia voastră, vă stau la dispoziție? ă Atunci poți să te așezi, dacă dorești, domnule. ă Nu, domnule, nu doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scris cărțile, la fel cum Morford Își ținea cursurile, și ne asculta recitând pe de rost: „Ce slute, seci, sălcii și fără noimă/ Îmi par ce rosturi are, această lume!” Capul lui sinistru, cu părul tăiat scurt, fața Încruntată, mâinile Încleștate la spate! Absolut sălcii și fără noimă. Ravelstein n‑a părut prea interesat când i l‑am descris. De ce oare am ținut să‑l vadă pe Morford așa cum mi‑l aminteam eu? Dar Abe s‑a orientat bine când m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
observat la mine această carență. Numai eu n‑am observat‑o. Voia să știe care era atitudinea lui Grielescu și i‑am povestit că la masă ținea disertații despre istoria antică, Își umplea pipa, aprindea o sumedenie de chibrituri. Își Încleșta pipa ca s‑o Împiedice să tremure și, pe urmă, degetele care țineau chibritul tremurau de două ori pe atât. Își Îndesa mereu În pipă tutunul rebel. Și când tutunul nu se lăsa presat, nu avea destulă forță În degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Făcut sul, covorul arăta ca un șarpe uriaș. Sanda le așeză călare la cele două capete și dispăru. În lipsa agitației din magazin fetițele ar fi putut găsi, lesne, un mod de joacă dar haosul din jur le făcu să se încleșteze de obiectul de sub ele și să aștepte, nerăbdătoare, întoarcerea mamei. Li se păru că trec ore, zile, ani, că Sanda nu va mai reveni vreodată și ele vor rămâne încremenite pe locul datoriei pentru vecie. Când raionul începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să plângă și se ridică. Dacă nu te așezi te omor, șuieră Luana și ochii îi luciră atât de straniu, încât cealaltă trebui să asculte. Scos din sărite de curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi pe covor. Ridică privirea spre fața schimonosită de durere a bărbatului și mârâi. Acesta rămase perplex. Deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l, când și când, peste ceafă. Profund jignită, Sanda se retrase și încremeni pe un scaun, ca și cum acela ar fi fost singurul loc în care îi era permis să stea. Luana se albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard și-o făcu să arunce priviri de foc ticăloasei care-i supărase mama. Se așezase lângă bărbatul făcut ghem și își trăgea înciudată "rochia" peste pieptul generos. Aprinse, cu ostentație, o țigară. Revenindu-și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mințile, sufletul și viața. Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă tremurând de nervi. Cum de-și permitea s-o jignească în fața tuturor? Ce-l interesa pe el viața ei de familie? Scrâșnea din dinți și încleșta pumnii, roșie de mânie. E un bădăran, un necioplit. Mara încercă s-o tempereze: Nu-l lua în seamă. Când a fost altfel? Ai dreptate. Niciodată n-a scăpat ocazia să mă insulte dar acum sunt femeie în toată firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de mătase, culoarea coniacului și pantalon de vară bej. Părul negru, cu o lucire aparte, gura senzuală, aceeași frumusețe și eleganță unică... Se măritase cu el ca să-l posede, să se bucure de puterea și de bărbăția lui. Ștefan își încleștă mâinile de brațele fotoliului. Ce diavol intrase în mintea ei ca să-l distrugă, să-i dea viața peste cap? Răcni: Vorbește! Femeia căzu moale pe covor, cu genunchii îndoiți. Vreau să divorțez. El râse, un hohot răgușit, de pe altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-ți dau, nu vreau să iau". Privirea cruntă a lui Bariu nu mai avu nici un efect. El ceru, cu severitate, proiecte noi. După plecarea echipei, se întoarse spre Luana. Spune-mi, doamnă Noia, unde se greșește? Luana își sprijini pumnii încleștați de buze, încercând să-și contureze impresiile. Bariu aștepta, adânc cufundat în ochii ei îngustați. Cred că ideile au fost bune dar prost prezentate. Probabil că celor care au lucrat la proiect le-a lipsit rigoarea în redactarea documentației și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de la un detergent la altul. Donald Veber a căzut pe spate când a văzut prezentarea. A semnat un contract pe doi ani pentru toată gama de produse de curățat pe care o producea. La vederea clipului, întreaga populație și-a încleștat brațele, obsedată de chestia cu pricina, iar nedumerirea și polemica stârnite în rândul oamenilor n-au făcut altceva decât să înfingă și mai mult numele produsului respectiv în mintea și preocupările lor. Panouri enorme au fost întinse de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cântat în noaptea aceea la fereastra lui. IX Când am pornit, eram cam agitat. Nu din pricină că mă întorceam la Concordia, ci fiindcă trebuia să mă întâlnesc din nou cu tatăl meu. Drumul trecea prin mijlocul unui codru des, ce-l încleșta amenințător. Satele din vremea aceea erau puține la număr, niște biete așezări de case locuite de țărani care-și plecau capul la vederea noastră. Noi înaintam câte doi, în față Ariald și Gundo, după care eu și Rotari, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ale anului Domnului 635. L-am găsit stând pe pat. Cu el mai era una dintre concubine, care îi punea feșe de in cald pe brațe. Slăbise mult și era albit la față. Înfățișarea îi era tot severă, și își încleșta maxilarele ca să nu dea la iveală durerile care îl chinuiau. - Ce anume pot face pentru tine? l-am întrebat. Vorbea cu o ușoară gâfâială. - Am auzit că tu cunoști un călugăr, cineva care îți e prieten și care este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe tron fără să se clatine și, cu glas neașteptat de ferm, m-a întrebat: - De cât timp durează, dacă am ajuns în halul în care sunt? I-am răspuns: - Probabil de cel puțin unul sau doi ani. Și-a încleștat puterile pumnului singurei mâini pe care și-o mai putea mișca. - Ce se poate face? I-am răspuns fără ocolișuri, lăsându-i încă o speranță: - Dacă întrerupi imediat doza de plumb, o să trăiești încă multă vreme de-acum încolo. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și apoi mesajul tău atât de criptic. La început ne-am gândit că trebuie să fie o glumă. — Mobilul era descărcat, iar semnalul din lift era prost, zise Darcey oftând. Oricum, am scăpat cu bine. N-a fost așa groaznic. Încleștă pumnul ca să nu se vadă că tremura. Îi urmară pe pompieri și pe paznic până ieșiră din clădire. Anna o ținea de mână pe Darcey. Neil mergea de cealaltă parte, dar nu își mai puse brațul pe după umerii ei. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
răspunse în sfârșit la telefon. Gene? Gene Shaw de la plăți? Sunt Nieve Stapleton, directorul de la departamentul de reclamații. Ce naiba se petrece acolo? Se uita în continuare la ecranul televizorului în timp ce îl asculta pe Gene. Se albi la față și își încleștă fălcile. Aidan își petrecu brațul peste umerii ei. Într-un sfârșit, închise telefonul și îl strânse nervos între degete. —Vreau să respir aer curat, zise ea. Ieși din bar urmată de Aidan. —Hei, zise barmanul. Îmi datorează bani pentru șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
termina într-o săptămână și acum eram mult mai împăcat sufletește, doar știi ce importantă e pentru ansamblu și pictura din pronaos! Aș mai fi avut nevoie doar de o săptămână de lumină! Și nu mi s-a îngăduit! își încleștează cu putere degetele în brațul meu, Trebuie să terminăm biserica asta, Daniel! și eu îi spun Da! Mulțumesc, Daniel! Când vrei să plec la mănăstire? Cât mai repede, când vrei tu! Duminică trebuie să vină Corina și Alex, iar luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lumea recreată, sfințită prin darul său pe care tot de la Dumnezeu îl are, Îți mulțumesc, Daniel, te-a învățat bine părintele Ioan și glasul tău atât de asemănător la timbru cu al lui, trebuie să mă ajuți! Degetele lui iarăși încleștându-se în brațul meu, Cum, Doamne, cere el ajutor celui tânăr, teafăr fiind, dar neputincios în viață, atât de tremurat călcând pământul, Înțelepciunea unui om, vorbește el, este de a ști să fie cu măsură, din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]