995 matches
-
un sunet de genul „haaah”. Ațintiți-vă privirea asupra spațiului dintre mîinile dumneavoastră și, pe măsură ce continuați Încă o vreme să respirați adînc (acest fel de respirație se numește Hado), imaginați-vă că inspirați și expirați prin mîini. 4. În sfîrșit, Încleștați-vă pumnii și apoi descleștați-i. 5. Repetați etapele anterioare, dacă simțiți că este nevoie, apoi treceți la următoarea etapă. 6. Țineți-vă mîinile la nivelul pieptului la aproximativ 20 cm una de cealaltă și vizualizați că țineți Între ele
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
din ce În ce mai reală. În momentul acesta, puteți reveni la respirația normală. Faceți un experiment cu energia dintre palme, apropiindu-vă și Îndepărtîndu-vă mîinile una de cealaltă, menținînd palmele una spre cealaltă, pentru a simți furnicăturile și căldura energiei. 8. La sfîrșit, Încleștați-vă pumnii și apoi descleștați-i. 9. Repetați etapele 6-8 dacă simțiți că este nevoie, apoi treceți la următorul pas. 10. Aduceți-vă mîinile la nivelul abdomenului și așezați-le pe amîndouă cu palmele Îndreptate spre Tan-dien (la aproximativ 3
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
în automobile Ford decapotabile, țâșneau din coloana traficului și se vârau apoi la loc, la câțiva milimetri de bara celorlalte mașini, reușind cu regularitate să evite un accident. Bărbați obosiți, în limuzine prăfuite cu două sau patru locuri, clipeau, își încleștau mâinile pe volam și își croiau drum spre nord și apus, spre casa lor și spre masa de seară, o seară petrecută în compania paginii de sport a ziarelor, a urletelor radioului, a scâncetelor copiilor răsfățați și a trăncănelii nevestelor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Despre aportul primei reviste românești ilustrate de după 1947 - e vorba de Flacăra - la vizualizarea noilor realități, dar și la răspândirea, și pe această cale, a fenomenului literar și artistic, scrie Aurel Martin 9: „Un tânăr și o tânără, cu mâinile încleștate pe portdrapelul cu flamura roșie, cu privirile fixate undeva, spre zările viitorului fericit: un stahanovist mânuind cu abilitate strungul creator de unelte: o combină strângând de pe ogoarele mănoase ale Patriei recolte îmbelșugate, șiruri de pionieri, cu cravate roșii și cu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Șah ca un automat, am străbătut curtea de la un capăt la celălalt, am trecut pe lângă lumea îngrămădită în jurul unei perechi proaspăt căsătorite. Vedeam oaspeții, cu o acuitate care făcea să mă doară ochii: mâna unei doamne, degete cu vene umflate, încleștate pe o mică geantă de lac, antebrațele goale ale miresei, o piele trandafirie, ca de găină, ochiul închis, ca în somn, al tânărului care filma ceremonia cu un mic aparat. Totul părea atât de necesar și de absurd, în grupul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
înăbușea. Cum putea să mă înăbușe? Eu eram stăpânul acestei clădiri acum! Nu mai era cineva care putea hotărî în locul meu dacă aveam să apuc sau nu ziua de mâine. Acum eu aveam toate acele sfori. Și nădăjduiam să îmi încleștez degetele în jurul altora, al celor din jurul meu. Geamurile erau mai mici decât trebuiau să fie. Turnurile din beton și oțel ce se înălțau la zeci de metri deasupra solului opreau soarele să lumineze normal liceul și doar rareori acesta găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
moi. Viens avec ton papa! Al... JE NE SUIS PAS TA MICHELLE! JE RESTE ICI... PAPA! Țipătul ei făcu holul mic de primire să răsune, dar Allston ori era de nestrămutat, ori ignora complet dorințele copilului lui. Prostii, zise el încleștându-și dinții. Se aruncă înainte vrând să apuce încheietura Anei. Fără să gândesc, mâna mea apucă mânerul Eternei și din teacă țâșni o scânteie roșie ce se opri la gâtul Ministrului sub forma unei lame ce râvnea sânge. Cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îi ticăie din nou cu putere. Nu l-a văzut însă ajungând în vârf. Imaginea s-a destrămat și a auzit o voce ce striga și ble stema de sub mormânt. Își dă seama că mâinile îi tremură vizibil. Și le încleștează. Ce o mai prevesti și asta? După ce s-a scuturat ca de friguri, acum o încearcă o amorțeală din cap până-n picioare. Măcar de data aceasta sper că n-ai să mai fugi de el? hârâie Agrippina către ea. Glasul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să ajungă cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga, și se oprește ca trăsnită în fața unei scene de coșmar. Aemilia Lepida e cu mâna vârâtă până la cot în părul Agrippinei, care și-a încleștat dinții pe unul din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit. Antonia încearcă zadarnic să le despartă, în timp ce Domitia își aranjează bombănind hainele în dezordine. — E țicnită! strigă de îndată ce o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împroșcând în juru-i picături de sudoare. Ce le-a adus Augustus? Suduie printre dinți cu mânie: — Inovații constituționale și monarhie militară! Își simte venele de la tâmple zvâcnind. De ce să-l prețuiască? Totul în cariera lui a fost strâmb și ilegal. Încleștează pumnii. Da, ilegalitatea este nota dominantă a acestei domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cine îndrăznește să-l acuze? Geme. Nimeni, numai o voce lăuntrică căreia nu-i poate vârî pumnul în gură. Picioarele îi atârnă ca de plumb. Pornește la drum, târșâindu-le greoi. O statuie îi atrage atenția. Doi luptători care-și încleștează mâinile. Admiră în tăcere personajele. Parcă și-ar înfige unghiile în carne, nu în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
decide: — Am să-i dau ordin lui Ganymedes să-i supravegheze. — Ganymedes? se sufocă de indignare Rufus. Brațul îi zvâcnește din umăr și apucă primul obiect ce-i iese în cale: un opaiț mic, compact, din lut negru smălțuit. Își încleștează degetele pe el, până când orificiul prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să-i biciuie fără nici un motiv. — Numai dacă se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus cu glas întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că a murit... ne-au călcat în picioare... Evreul ridică privirea și ascultă cu atenție. Forfota se apropie de ei ca talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina lui Pusio: — Au pătruns în arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în chide cu două degete pleoapele. E prea copleșit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu o tresărire și murmură: Nu așa de adânc, dragul meu, să nu-i faci cumva rău ăluia mic... Cuvintele îl plesnesc ca o palmă. Începe să o tragă violent de păr ca să-i imprime ritmul. Lasă părul și își încleștează degetele în jurul gâtului până când simte cum durerea ei se transformă în vibrații ce-i întâlnesc penetrările. Iar ea, smucită și lovită cu duri tate, când tăvălită, când parțial imobilizată, tremură spasmodic din cap până-n picioare. În sfârșit, a lăsat garda
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i rece și cu toane ca și luna lui April? Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o desmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Corregio, Când ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, înțelege
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
unul în fața celuilalt. Înțelegi ce înseamnă asta? râse celălalt slujbaș parcă disprețuitor și întinzând arătătorul se prefăcu a-și tăia gâtul. Asta înseamnă! Îl privi amuzat pe misionarul înlemnit și zise: Ia te uită cum mai tremură străinul! Misionarul își încleștă pumnii abia stăpânindu-și rușinea și furia care-i înecau sufletul. Vreme de două zile suportase amenințările acestor slujbași japonezi mărunți, dar acum, pentru misionarul cu un puternic respect de sine era de nesuportat gândul că aceștia i-au surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la Edo. Nici credincioșii nu mai trebuiau să se lepede de ei înșiși. — Ei, haide, senior Velasco, n-ai vrea să chemi aici încă și mai mulți padres din Nueva España? Vocea seniorului Shiraishi era blândă și ademenitoare. Misionarul își încleștă mâinile până îi asudară încercând să nu se lase înfrânt de glasul acela blând. Cum era tare mândru din fire, nu-i plăcea deloc să fie luat peste picior în acest fel de către japonezi. Vă bateți joc de mine? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până și ea să-și schimbe locul puțin câte puțin. Pesemne că în cabina cea mare năvălise apa, căci negustorii se retrăgeau din calea ei țipând. Din loc în loc se auzeau rugăciuni murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se clătina, solii se prindeau de funia de salvare ca să nu se prăvălească. Întunericul din cabină se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nevoit să mă confrunt în fața episcopilor. În închipuirea mea, părintele Valente era un bărbat înalt și sfrijit, cu obraji uscățivi de sihastru. Lumina din ochi îi trăda mintea ascuțită ca un brici. Aveam sentimentul că glasul său grav se va încleșta ca o ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile slabe ca pe niște răni sângerânde. Fără îndoială că la cel mai mic semn de destindere, se va năpusti asupra mea cu întrebări viclene sau îmi va întinde o capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lucrurile prea departe. Însă prigoana din Japonia nu poate fi pusă în întregime pe seama faptului că am împins noi lucrurile prea departe. Prin cuvintele sale, părintele Velasco a înflorit cu iscusință faptele. Și a îndulcit speranțele de viitor. Velasco își încleștă pumnii așezați pe genunchi, însă se strădui să zâmbească. În fața episcopilor trebuia să se arate stăpân pe sine. — Trebuie să vă spun că... solii aduși de părintele Velasco nu sunt trimișii împăratului Japoniei, ai shōgunului. Stăpânul lor, care are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici o legătură cu el. Velasco ar fi vrut să arunce o privire în spatele său. Acolo, așezați pe locurile pentru public, se aflau unchiul, vărul și alte rude ale sale, care ascultau cu sufletul la gură. „Oh, mulțumescu-Ți Doamne!” zise el încleștându-și mâinile pe genunchi. „Toate lucrările Tale sunt bune. Ai avut într-adevăr nevoie de mine.” Ciudat, dar bucuria nu-i clocotea în suflet ca un șuvoi, ci îi inunda încet tainele sufletului așa cum valurile scaldă țărmul. Avea chiar impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știți. Sfatul Bătrânilor n-a avut cum să vă înștiințeze. Dacă n-ar mai fi fost nimeni de față, samuraiul ar fi râs în hohote de strădaniile lor zadarnice. În clipa aceea, Nishi care stătea ca și samuraiul cu pumnii încleștați pe genunchi și cu privirile ațintite în pământ, strigă: — Am fost niște proști! Chipul său era roșu ca racul. Nu e vina voastră, zise împăciuitor seniorul Tsumura. Poruncile Măriei Sale de a opri credința creștină au schimbat totul. — Eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
singur domeniu să înflorească, planurile seniorului Shiraishi au ajuns să fie socotite rele. Seniorul Shiraishi a fost alungat din Sfatul Bătrânilor, iar domeniul său a fost împărțit. E firesc. Cam asta este calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să fie socotite rele. Seniorul Shiraishi a fost alungat din Sfatul Bătrânilor, iar domeniul său a fost împărțit. E firesc. Cam asta este calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]