473 matches
-
o parte de pe față cu mâna. —Rebecca, îmi cer scuze, n-aș fi spus pentru nimic în lume așa ceva, dacă n-aș fi presupus... Nu-i nimic, încerc eu să articulez, dar e greu să vorbesc, pentru că fața mea e încleștată, paralizată și fac un efort uriaș să-mi mișc buzele. —Doamne!... Îmi pare atât de rău!... Să nu mă urăști! — Nu, încerc eu s-o liniștesc. E bine. E foarte bine. M-ai făcut să mă trezesc la realitate. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai în spate, să mă retrag. Ceva adormit începea să se trezească înăuntrul meu. Îl simții pe Vladimir tensionat, stând încă pe fotoliul prăfuit, dar gata să-mi vină în ajutor. Cosmeho! zise omul negru lent și amenințător cu dinții încleștați. Ducele Grad'hul Cosmeho! Tatăl lui Orande! Tatăl celui care a murit de mâna fostului meu diriginte! Într-adevăr! Acum, că-și lăsă chipul să fie luminat, puteam vedea trăsăturile pe care le-a moștenit răposatul meu coleg. Totul, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în spate. Noaptea răcoroasă mi se dezvălui în toată măreția sa, iar mirosul îmbătător al florilor de seară mă cuprinse iarăși. În fața mea, Vladimir stătea încruntat și cu ochii închiși, concentrându-se. Ce curioși suntem noi, spuse el cu dinții încleștați, furios, deschizând încet ochii. Era prima dată când îl văzusem într-atât de mânios de față cu mine. Era, de asemenea, și ultima dată când voi mai avea prilejul să-l văd în acest mod. Stăteam, bulversat de ceea ce văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În râs, și o vocișoară din cap Îmi spune să mă opresc. Dar nu pot. Trebuie neapărat să-i explic cum stă treaba. — Uite ce e. Știu că e posibil să fi făcut anumite... comentarii În avion, Încep, cu pumnii Încleștați. Dar ceea ce trebuie tu să știi este că acea conversație a avut loc În condiții de stres maxim, În Împrejurări extreme, și am spus o serie de lucruri, pe care le-am prezentat Într-un mod ușor exagerat. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai târziu Îmi vei mulțumi... — Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată rebel. — Promite-mi ! — OK, zice Jemima Într-un final, dându-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
însă învățase să aibă încredere în decizia moșului. Erau deja în pădure, trecuseră prin lăstărișul de la marginea lizierei și acum mergeau printre copaci. Vezi ceva? întrebă inspectorul. Calistrat nu-i răspunse, clătină numai din cap, continuându-și drumul. Avea maxilarele încleștate, iar pe față nu i se clintea nici un mușchi. Inspectorul îl simțea încordat ca un arc. Își rotea privirile peste tot, căutând să prindă orice mișcare ce ar fi trădat prezența bestiei. Cristian era și el foarte atent, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o înclinare scurtă din cap. Fără a catadicsi măcar să arunce o privire spre cel din lada camionetei, se îndreptă direct către cabina vehiculului. Porni motorul și ieși din curte, pe drumul ce urca sus, în munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri și până la momentul când pornise la drum, pusese la cale ultimele detalii cu privire la ce se va întâmpla după ce captura duhul blestemat din peșteră. În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
etc. - din somnul ăsta nesănătos mă trezesc cu impulsul să sun imediat la cei pe care tocmai i-am visat și pe care-i știam în viață, bine merci, dar dacă Doamne ferește?... Mă arunc spre telefonul vechi, pipăind cu degete încleștate găurile discului și numărând șoptit, așa sun în puterea nopții, puțin după ora unu la Bogdan. O VOCE (de femeie, doar pe jumătate somnoroasă): Alo? EU: Sărut-mâna, ce mai faceți? VOCEA: Ah, Tudor, ce să fac, uite, mă chinui, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
departe, luminile unui oraș. La cererea lui Yanar, nava coborî spre o clădire pe care Leej o numea Gara aeriană. Când plecară, Gosseyn puse acceleratorul la maxim și se duse la fereastră, de unde examină orașul. Ce de lume! Văzu luminile încleștate ale unor nenumărate degete de apă. Uneori, oceanul pătrundea până-n centrul orașului. În timp ce privea, totul se stinse. Surprins, văzu numai negru pe insulă. Lângă el, Leej exclamă: - Oare de ce-or fi făcut așa? Gosseyn ar fi putut să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
parte, însă, decenii de invidie și resentimente au reușit să le încovoaie umerii. Iar consumul masiv de bere Lamot în anii din urmă a desenat o rețea de capilare sparte pe fețele lor - fețe dezaprobatoare, adesea rigide ca un pumn încleștat. De multe ori, crezi despre acești oameni că sunt Proprietarii înșiși - au un aer atât de proprietăresc. Într-adevăr, asta și urmăresc: să uiți numele scris pe firmă și să faci greșeala de a-i întreba despre afaceri. Câteva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de vocea mea, era de parcă nici n-aș fi vorbit eu, mâna cu care strângeam spătarul scaunului a început să mă doară de încordare, știam că acuși urmează palmele, și încercam să-mi las gura moale, dar îmi simțeam dinții încleștați atât de tare că mă dureau tâmplele, și știam că s-a zis cu mine, Vasököl o să mă omoare în bătaie, cu toate astea tot n-am putut să tac, degeaba încercam să-mi înghit cuvintele, tot nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să țip atunci o să-și bage cuțitul fix în dosul palmei mele, mi-am adus aminte că așa fusese și în film, asta fiind pedeapsa celor lași, însă țipătul îmi pornise deja din gât, și am hârâit lung, cu dinții încleștați și cu fața schimonosită, fiecare mușchi mă durea și pulsa, însă mâna-mi era în continuare lipită de scândură, și nici să înceteze nu i-am zis, adevărat că nici n-aș mai fi putut, fiindcă urlam, și atunci Romulus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cum l-o fi chemând. Eu îi fac numărul. Talpa tare și rece a pantofului ofițerului mi se proptește pe fund și degetele enorme și tari se smucesc afară. Între picioarele mele e o băltoacă de sudoare. Cu dinții încă încleștați, mă îndrept rapid de șale. Ofițerul se uită la degete și zice: — Credeam că acolo mi le las. Își miroase degetele și face o mutră scârbită. Perfect, zic, trăgând adânc aer în piept, cu ochii închiși. Mai întâi pune stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
perplexitatea lui Bargello. Capul Îi era acoperit de o scursură gălbuie. Pe jos, În apropiere de cadavru, zăcea răsturnat un cazan din cupru În care se zăreau resturile materialului folosit pentru crimă: ceară de lumânări. Mâinile, legate la spate, rămăseseră Încleștate În tentativa de a se elibera de sfori. Imaginea primei crime Îi fulgeră lui Dante pe dinaintea ochilor, cu evidentele ei asemănări. Ceara era baza de preparare a multor specialități medicinale și, aici, de asemenea, asasinul ucisese tot cu materialul meșteșugului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o să-i spuneți? - Nimic. Yvars încălecase pe bicicletă, dând din cap. Strângea din dinți; pe fața lui mică, negricioasă și zbârcită, cu trăsături fine, nu puteai desluși ce gândește. - O să muncim. Nu-i deajuns? Acum mergea pe bicicletă, cu fălcile încleștate, stăpânit de o mânie tristă și rece, care-i întuneca până și cerul. Lăsă în urmă bulevardul și marea și intră pe străzile umede ale străvechiului cartier spaniol. Dădeau spre o parte a orașului unde nu vedeai decât magazii, depozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o fac înainte chiar ca voi să mi-o cereți. Până atunci să încercăm să lucrăm împreună în bună înțelegere. Tăcu, păru să chibzuiască, apoi își ridică ochii spre ei: - Ei, ce ziceți? Marcou privea pe fereastră. Yvars, cu dinții încleștați, ar fi vrut să vorbească, dar nu era în stare. - Văd că vă încăpățânați cu toții, spuse Lassalle. Nu-i nimic, o să vă treacă. Când o să vă vină mintea la cap, nu uitați ce v-am spus. Se ridică, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mi amintesc de iarna nesfârșită Când calde ploi plângeau pe-obraz, tăcute, O clipă-n gând părea că-i infinită Și îmi mureau iluzii nenăscute. Neimplinirea o zăresc curată Și văd, pe fața nevăzută, luna; O chem tăcut, cu gura încleștată Și ea-mi sărută buzele cu mâna. Bucăți de cer ard iarba, ofilite Și-o rază de luceafăr mă umbrește; Și-n dorul meu de visuri ne mplinite, Eu înțeleg că totuși mă iubește... Când l-am mâhnit pe Dumnezeu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în care să mă ocup de propriile mele proiecte - după ce renunțasem la toate week-end-urile, de când începusem... — Câți ani ai tu? Douăzeci și șase? s-a stropșit Vivian la mine. Furia îi clocotea în receptorul pe care îl țineam în mâna încleștată. — Ești un copil. Situația te depășește complet. Nu știu ce-a fost în capul meu când te-am angajat. În orice caz, trebuie să închid. Eu am de lucru, Claire. Nu pot să-mi irosesc toată noaptea stând la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
văzut un filmuleț pe nume Sclavele din infern? Cumpărați filme porcoase de la un mexican gras de vreo patruzeci de ani? Măi... L-am prins pe Lee pe la spate, într-un dublu nelson, și l-am răsucit spre ușă. Avea brațele încleștate și spinarea arcuită, dar am reușit să-i folosesc greutatea corpului împotriva lui. Ne-am împleticit amândoi până afară, apoi ne-am împiedicat și am căzut pe trotuar într-o îmbârligătură de brațe și picioare. L-am ținut imobilizat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu la fel de rău. Era mai tânăr și leacurile păreau să-l mai ușureze, deși singurul remediu, ca și pentru ceilalți, rămânea somnul. L-am adormit cu o licoare și ori de câte ori se trezea era amețit și cu capul greu, cu fălcile încleștate și zăpăcit. Îi umezeam fața iubitului meu în timp ce dormea somnul acela artificial și-i ștergeam transpirația cu cea mai ușoară atingere de care eram în stare. Am făcut tot ce am putut să nu plâng pentru ca fața mea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a insistat să vină cu mine în bucătărie, unde i-am turnat o cupă de bere care a rămas neatinsă. Tăcerea era grea și apăsătoare. Benia stătea cu mâinile strânse, speriat că aveam să fiu luată de lângă el; avea gura încleștată, pentru că nu știa exact cum trebuie să vorbească cu acel nobil prăvălit pe scaun în bucătărie. Iosif îmi trimitea priviri pline de grabă nespusă, pentru că nu voia să vorbească de față cu Benia. Eu mă uitam când la unul, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând zarea. Apoi creasta muntelui se despică și din uriașa crăpătură (călătorii cunoșteau bine Muntele de Foc și priveau îngroziți, cu fălcile încleștate) începu să curgă un fel de apă de foc, când argintie și sticloasă, când ca arama călită. Se auzi zgomotul altei bubuituri îngrozitoare, tot surd, tot de departe. O bucată de munte se prăbuși în mare. Cele două corăbii se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]