8,533 matches
-
Cîinele și copilul, gata să se hrănească din aceeași bucată de pîine, "Încolăciți și împăcați,/ Cu universul redus/ La bucata de pîine/ În care se mai văd/ Dinții îngerului" (Piața Buzești), precum o imagine a suferinței eterne, dau impresia a înclina balanța în favoarea visului irealizabil, indicînd totodată caracterul absolut al inadaptării pe care poezia Anei Blandiana ne-o înfățișează ca pe un stigmat. P.S.: Se pare că Nicolae Breban a preferat să reacționeze indirect la articolul meu, apărut în România literară
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Domnițe, izbînda lui C. Gane". În consonanță cu sensibilitatea-i vie, impresionistă, ce nu se jenează a înfățișa într-o lume care ar putea-o suspecta de defazare, N. Steinhardt cultivă cu voluptate comparația existențială, direct operativă în naturalețea sa, înclinată către ludic. Se arată astfel confirmată scriitura tradițională a criticii care nu se ferea de "literatură" ca de un viciu, cooperînd rodnic cu mijloacele acesteia: "Erudiția aceasta însă, tăinuită, e impunătoare și se vede bine că arde de pofta de
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Desperado. Dacă e dorința dvs. să vă apropiați de cititor, cum îmbinați nevoia de apropiere cu amestecul derutant de incidente în povestire? Cum vă ajutați lectorii să iasă din labirintul istoriei și sentimentelor, actualizate pentru fiecare după firea lui? G.S.: Înclin să prefer nararea la persoana întâi - 'inteligențe în mișcare', cum spuneați. În acest fel am acces direct și în profunzime la personaj, iar în cele din urmă stabilesc pe această cale chiar o relație cu lectorul. Vreau să evoluez 'cu
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Gheorghe Grigurcu * Numai lucrurile de care te desparți pentru totdeauna îți dau realmente gustul vieții. * O caracteristică a reflecției postmoderne ar fi frica de utopie, postmodernismul înclinînd spre scepticism, adică mai exact spre evitarea oricărei schimbări radicale a contextului cultural-social (Frederic Jameson). * "Cel mai mic lucru conține ceva necunoscut" (Maupassant, în legătură cu Flaubert). * Starea de bine face mai multe gafe decît starea de rău, fiind mai puțin supravegheată
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
explică succesul electoral al lui V.C. Tudor și al partidului său cu probitatea istoricului: "Un studiu sociologic ar putea indica mai exact în ce măsură intensa și vulgara retorică antisemită din revista România Mare a avut vreo pondere în opțiunile electoratului. Deocamdată înclin să cred că alți factori, de natură socială și politică, au jucat rolul decisiv - cu deosebire demagogia populistă, care promite leacuri miraculoase pentru eradicarea imediată a corupției, inflației și șomajului. Dar chiar dacă așa stau lucrurile, indiferența electoratului la mesajul violent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
ceea ce Alexandru Cistelecan numește, în titlul capitolului III, Imaginație și doctrină. Vom asista, astfel, - cum zice prima secvență a acestei părți a volumului - la Persecuția apei, - mod de a sugera imixtiunea ideologic-programatică în spațiul imaginarului liber, conform unei "logici binare", înclinată spre polarizări și viziuni dihotomice în tensiune (tradiție vie-tradiție moartă etc.), în care este atrasă și relația jungiană animus-anima, repartizată de interpret, cam prea strict, și între spațiul vizionar marcat de peisajul de la Florica și cel al Miorcanilor. Sub semnul
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
pe acele surse, paradigme și principii". Există autori, precum Ștefan Bănulescu, George Bălăiță sau Marin Sorescu, pentru care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie a originilor" orientată "spre esențe și spre mecanismele repetitive", și există alții, ca Nicolae Breban, care înclină spre "eterna reîntoarcere", spre rememorarea "repertorială", spre "manifestarea concretă a repetiției" și spre "figurile" ei, spre arhetipuri. în oricare din aceste două variante, afilierea regresivă presupune - în termenii lui Jakobson - activarea funcției paradigmatice și o desfășurare pe axa verticală ori
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
literatura în patul procustian al teoriei. Ea nu forțează textul pentru a-și confirma teza, ci, dimpotrivă, scormonește cu minuție și răbdare ascetică în căutarea punctelor textuale de acroș, identificate fără greș. Se simte în această carte cum balanța se înclină discret în favoarea literaturii, fără a periclita, însă, strucura de rezistență a teoriei. Este acesta, fără îndoială, semnul regal al veritabilei vocații critice. Monica Spiridon, Melancolia descendenței, Editura Polirom, 2000, 261 pag., f.p.
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
cărora n-a putut să le reziste. Într-un interviu pentru CRONICA ROMÂNĂ, Ion Cristoiu a lăsat să se înțeleagă că nu mai vrea să mai lucreze în presa scrisă, fiindcă aceasta l-ar epuiza ca prozator, ci ar fi înclinat să lucreze în televiziune. Cu alte cuvinte, Ion Cristoiu s-a despărțit de ziarul AZI și e pregătit să aștepte în bibliotecă o ofertă din partea unei televiziuni. Cronicarul mai că ar fi impresionat de scrupulele jurnalistice ale lui Ion Cristoiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
pot fi decât benefice. Ele s-au acumulat în timp tocmai pentru schimbare, tocmai pentru trecerea de la vis la realitate. Iată cum descria Eugen Negrici "condițiile propice" ale structurării: "Favorizează acest mod de producere momentele istorice în care artiștii sunt înclinați să considere "condiția umană ca demnă de a fi dorită" (Goethe): adică, în epoca veche, când chezășia întâmplărilor lumii și a faptelor omului era Dumnezeu, dar și în perioadele de recuperare după calamități, crize, război, dezastre, interdicții, primejdii sociale de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Din două una, sau este un geniu bărbatul meu și în viitor o să tac ca să nu împiedic înflorirea talentului lui, sau e complet țicnit și aș face mai bine s-o șterg cât mai e timp. Inutil să spun că înclin mai degrabă spre a doua ipoteză, chiar dacă nu sunt sigură de tot. Știe să fie, cum să zic, atât de normal. Totul este atât de hiperlogic. Nici o fisură în sistem. Să-ți vină să te împuști, nu alta. Pariez că
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Recunoaștere, retragere, reprimare, ruptură". Oricît de gratuit ar părea, jocul acesta drag și moderniștilor lui Ilarie Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin clopoțeii argintii și înclină foile late de pliban" aliterația traduce la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi risipește, Gonindu-le-n zare umile: - V-ajunge ! Pe-a cerului față, O iarnă ați stat, însă azi E vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină Și-l face să geamă amar, Dar vânturi îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se pierde. Înalță
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
-mă, iubito, sunt făcut din zece trupuri, n-am murit eu nici în sparta, doborât deatâtea scuturi, în ithaka noastră dragă, te visez din nou regină, știu că așteptarea-ți lungă și cu ruga, vină, vină, numai zeii pot să-ncline, soarta spre a ne vedea, nu mi-e gândul la elena, doar la soțioara mea. viața mi-a fost aventură, pe la traci, pe la ciclopi, uragane am stârnit, ascunzându-mă prin gropi, canibali care nu iartă, kirke cea ce m-a
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
transferul democratic al Puterii, cei numiți, mai mult sau mai puțin politic, nici nu vor să audă, având de partea lor toate instrumentele de control absolut ale Statului. Nu mai vorbesc despre resursele umane și financiare nelimitate, cu care pot înclina decisiv balanța. Mă uit la el neîncrezător. - Atunci la ce mai servește Constituția? - La nimic, din păcate. Cel mai adesea depinde de ce-l care o interpretează, de un om sau de un grup de oameni constituiți, ca acum, într-un
DRUMUL APELOR, 18 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382751_a_384080]
-
21 iulie, cum a pretins o dată poetul însuși. în alte locuri, găsim 1819. De exemplu la G.C. Nicolescu, biograful poetului: iulie 1819. în ce mă privește, n-am o părere formată, neocupîndu-mă în mod special de problema ca atare, dar înclin spre 1818, fiindcă numai așa se explică prezența poetului la Paris în 1834: e mai firesc să-l aflăm "student" pe meleaguri străine, încercînd medicina, dreptul și ingineria, la 16 ani decît la 13. Și, tot așa, e mai ușor
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
părere că primarul scobitorilor tricolore face cu bună știință circ, provocînd poliția să îi aplice tratamentul aducerii silite. Dacă ne luăm după lipsa de reacție a clujenilor, vaccinați împotriva ciudățeniilor de tot felul ale lui Funar, Cronicarul ar fi mai înclinat să accepte ipoteza că și aceștia au început să vadă în primarul lor un stîrnitor de circ politic. Cu atît mai mult cu cît clujenii știau foarte bine că înainte de a fi fost dus la poliție cu mandat, Funar numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
C. Rogozanu Să fii scriitor consacrat și să te dedici criticii pare să devină o modă în literele românești. Mircea Cărtărescu încearcă o "panoramare" a literaturii române contemporane, Simona Popescu îi dedică lui Gellu Naum o monografie, Gheorghe Crăciun înclină vizibil către critică în ultimii zece ani etc. În Trafic de frontieră. Proza generației '80. Strategii transgresive, Adrian Oțoiu, un scriitor deja foarte apreciat, cu un stil bine consolidat, încearcă o descriere completă a prozei optzeciste. Dacă în perioada interbelică
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
regretului tipăririi acestei nenorocite opere filosofice". Se preface a fi încercat de îndoiala că un profesor teolog ar putea fi atât de inventiv și recurge inspirat la o preteriție încărcată de ironie, după care etichetează scurt și violent: Deoarece nu înclinăm să atribuim profesorului de teologie atâta fantezie, ne întreabă cine-o fi gușatul care a putut să născocească în mzieria sa această incalificabilă minciună?" Răspunsul persiflant e dat în limbaj caragialesc, anunțând că abia de aici înainte se va retipări
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
în articolul cu pricina și vârsta protagonistei (68 de ani), aș fi tras concluzia că e vorba de o pisică, de o găină sau chiar de o muscă. În orice caz, nu de o ființă umană. Dată fiind această informație, înclin să cred că e o vorba de cioară, deci știrea corectă ar fi că e război între ciori și sticleți.
Ciori contra sticleţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19771_a_21096]
-
Cum reușești s-o ții tot într-o bălmăjeală? E ca atunci când, într-o dispoziție fragilă fiind, vreau eu să îmi fac unghiile la picioare și nu mă hotărăsc între oja roz și aia portocalie? Începi cu roz, după care înclini către portocaliu, ștergi rozul, bagi portocaliu, după care ori te decizi definitiv pentru roz, ori le ștergi de tot și nu-ți mai dai cu nimic? Sau ca în zilele mele dificile, când nu mă hotărăsc cu ce să mă
Apelul unei evazioniste către Guvernul României by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19880_a_21205]
-
țării, după ce îl deținuse șase ani consecutiv. În 1929 însă situația economică a țării este dezastruoasă. Se încearcă salvarea prin „curba de sacrificiu“. Șomajul face ravagii. Jucătorii timișoreni, rămași fără serviciu, se răspândesc în toată țara. Balanța sportului începe să încline spre Capita- lă. Dobay rămâne totuși pe Bega și, la 1 octombrie 1930, semnează cu nou înființata F.C. Ripensia. Începe deceniul de glorie, când, între 1930 și 1940, câștigă de patru ori titlul de campion național, patru titluri de golgeter
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
numărul mare de acțiuni emise, promisiune a unei solide baze materiale -, jucătorii erau greu de achiziționat. În 1929, situația țării este dezastruoasă. Șomajul face ravagii. Fotbaliștii timișoreni, rămași fără serviciu, se răspândesc în toată țara. Balanța sportului începe să se încline spre Capitală, unde se întrezărește o viață fotbalistică cu mari perspective. În aceste condiții, constituirea clubului nu este posibilă decât anul următor, pe 30 iulie 1930, în aceeași sală a Primăriei. Începutul este anevoios. Întâmpinată cu un val de proteste
Agenda2003-10-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280781_a_282110]
-
e vorba de poezia scrisă, am descoperit-o într-o seară cînd - aveam pe atunci vreo zece ani - rămăsesem singur acasă și, din curiozitate, am făcut ceea ce îmi era interzis să fac: mi-am vîrît două degete într-o priză. Înclin să cred că șocul electric pe care l-am suferit avea o putere inițiatică, fiindcă am scris după aceea primul meu poem „suprarealist”. În privința viziunii poetice asupra lumii, cred că-mi era proprie și că o practicam încă de la început
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
apariția actanților în vizorul protagonistului. Erau două tinere frumoase Olesya și Yanina. Observatorul de serviciu le trasează numaidecât particularitățile vii, inclusiv cazuistica identități lor în istorie și-n politică. De aici în acolo, fulgurațiile politice poposesc cu asupră de măsură, înclinând disertația, nu odată, spre specificul național al românilor. Chiar și în controversele lui cu ele, secvențial doar cu ucrainianca Yanina, înmulțite alternativ cu Olesya, înviorează neprevăzut narațiu nea. Ea înaintează... productiv, scriitorul deconspirând teoria "facerii" unei lumi literare, fără modele
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]