1,069 matches
-
buze, dorul, Adunând nectar din sâni, Mângâind apoi piciorul, Ce mă vrea, de săptămâni. Și-n a coapsei fierbințeală, M-aș ascunde fericit, Fără urmă de-ndoială, Clipa, că mi sa-mplinit. Te-nfășor cu-a mea iubire, Tu, adânc, mă-ncolăcești Și mă prinzi cu mii de fire, Când în ochii mei, privești. Vorbe calde, ți-aș tot spune, În ureche... picurând, Când tu arzi, ca un cărbune Și-n adâncul tău, pătrund. - Vai, Sebi, de ce nu te-ai făcut poet
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
cu poalele mișcând în mii de ape, cu vârfu-n jos se răsturnară munți, mai singuri decât gloria pe ringuri, oriîncotro se duc, ei dau în miezuri ca o ninsoare lungă de semințe, adâncurile sunt un cor de Crezuri, cârceii uzi încolăciți pe frunți sunt laurii rămași din biruințe, ei spun mereu că pleacă doar spre alte ținuturi de pe margine de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți din ancore să scape. PLOAIE DE AUR Ca mănușa îi vine cetății
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
cu poalele mișcând în mii de ape, cu vârfu-n jos se răsturnară munți, mai singuri decât gloria pe ringuri, oriîncotro se duc, ei dau în miezuri ca o ninsoare lungă de semințe, adâncurile sunt un cor de Crezuri, cârceii uzi încolăciți pe frunți sunt laurii rămași din biruințe, ei spun mereu că pleacă doar spre alte ținuturi de pe margine de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți din ancore să scape. AMOUR Se întâmplă încet, uriaș de încet, un
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
nimic este nimeni totuși ea urcă cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozată în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca și cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcită pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși coagulată pe cerul înnegurat de corbii melancoliei o femeie singură și tăcută în așteptare astăzi vreau să nu fiu o duminică a vieții 21 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Vreau astăzi să fiu femeia
VREAU ASTĂZI SĂ FIU FEMEIA CARE... de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375632_a_376961]
-
dragostei focoase, preț de vreo două-trei săptămâni. Atunci crea Călin cântece de dor, hore de vis și sârbe amețitoare. Cânta din vioară ca un adevărat virtuoz. Cu damigeana de vin lângă el, pui fripți pe masă și brațele femeii îndrăgostite încolăcite pe gâtul lui, Călin zbura cu vioara prin raiul melodiilor. Vioara lui, îndrăgostită și ea, hoinărea zglobie pe culmi sonore, pătimașe, împreună cu fericitul Călin. Dar acele ore de intensă trăire îl secătuiau de energie pe focosul artist. Atunci, Călin se
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
uită așa cum a fost rugată, întreaga întâmplare din dormitor. Erau oare un cuplu de mai mult timp, fără să se știe în școală? Poate de aceea nu a mers atunci Condurache mai departe, doar o ținuse în brațe cu mâinile încolăcite în jurul gâtului și cu buzele lipite de ale sale, într-un sărut pasional, se gândea Angela. Îi era ciudă că nu a insistat, nu s-a făcut dorită de el. Trebuia să-l provoace mai mult. Dacă ar mai exista
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
sunt calzi,gândi EL. Pentru o clipă inima i se induiosa.Nu-si aducea aminte să fi văzut ceva atat de sexy și romantic în același timp.Parul fetei era de un roșu stins...și o șuvița ondulata i se încolăcise molatec pe gâtul aproape transparent.Se aplecă ușor și ridică fărâma de material și o strânse în pumn.Se așeza pe iarbă la o mică distanță de prosopul ei . Pentru o secundă el îi acoperise soarele și ea tresari speriata
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
un lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Făți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a tresărit ca dintr-un somn profund, și văzând pe Costică pădurarul cum îl privea cu ochii deschiși, implorându-i milă, a scăpat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
s-au auzit mai mult ca o rugă, trupul i se îmuiase, nu mai avea niciun strop de vlagă în el. Dacă Leana l-ar fi-mpins cu un singur deget, cădea din picioare. Era distrus.Brațele Lenuței care îi încolăceau picioarele, pentru Andrei au devenit lanțurile reci pe care le târăsc ocnașii tot restul vieții. Era îngrozit. - Mă omule, Andrei!... S-a sculat în piciore, a-mbrăcat în grabă o fustă și, cu mâinile tremurânde, abia a reușit să pună pe
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
furnicături sacre a căror forță o resimțeam din plin. Senzația de beatitudine, de mulțumire spirituală și vizuală m-a pietrificat pentru câteva secunde și mi s-a părut că am atins culmile Raiului, că rugăciunea a devenit soră cu natura, încolăcindu-se, completându-se, ridicându-se laolaltă spre poarta deschisă a Paradisului. De jur împrejur, falnice și somptuoase, vârfurile munților înțepau cu gingășie, din loc în loc, mantia cerească, ca o cupolă de circ răsturnată. Verdele crud se împletea filigranat în sute
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
să nu mă uite. Și-mbătată de iubire, Să zâmbească, să se-admire De la brâu până la frunte. Sânii fragezi, pere coapte... Ce mai soi, poamă aleasă! Ea sfioasă... și-i apasă; Oare cum o văd că-i noapte? Brațul și-l încolăcește Peste umăr, peste sân; Aș râde, dar mă abțin; Și ea vrea, dar se sfiiește. * * * Râde, s-a desprins din vrajă Și aleargă-n sus, pe scară; Ce credeți că-i prima oară... Când umil îi stau de strajă? Să
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
de toană Un gând rămas pe laturi de echer... Amenințări mai șerpuiesc prin ploaie Și teama se-nroșește de plăcere O veste-n avataruri se îndoaie Și fuga-n sine sacrificii cere... În cimitir, mormintele respiră Un rest de timp încolăcit pe cruci E-atâta moarte hâdă și se miră Un râs răstălmăcit pe la răscruci... Și nimeni nu-nțelege că orgolii Vor răsturna tăciunii peste noi Și nicio rugăciune-n strai de glorii Nu va aduce timpul înapoi... Referință Bibliografică: Deschideți
DESCHIDEŢI-VĂ MORMINTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345920_a_347249]
-
Radu Valdescu urmă dâra de foc ca să ajungă cât mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare și ceata de oșteni. Se împotmolesc în mlaștina cu mâluri mișcătoare, unde, de picioare, li se încolăcesc șerpi care-i trag spre fundul iazului. Se afundă până la brâu în acel noroi plutitor, apoi până la gât în urlete disperate de durere și groază, căci dracii dănțuiesc veseli pe capetele lor. Pe rând se îneacă până la ultimul oștean în
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
târziu de către spaniolii conduși de Alfons de Aragon căruia i se datorează și opera de reconstrucție și fortificare a acestuia. Stema orașului este alcătuită din câteva elemente cu valoare istorică și legendară: fundalul verde, un turn alb pe care este încolăcit un șarpe negru ce introduce capul pe fereastra turnului, o coroană regală. În partea de jos scrie „Civitas Fedelissima Hydrunti.” Cercetările spun că este vorba de Turnul Șarpelui existent și astăzi pe o colină în partea de sud-est a orașului
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347734_a_349063]
-
Cercetările spun că este vorba de Turnul Șarpelui existent și astăzi pe o colină în partea de sud-est a orașului și că la origine a fost un far păzit de soldați. Conform legendelor într-o noapte un șarpe s-a încolăcit pe turn, a băut uleiul din lampă, acesta nu a mai putut lumina, reușind astfel să salveze orașul de atacatorii de pe mare, care din cauza întunericului au rătăcit calea și au ajuns în altă parte. S-au făcut multe interpretări asupra
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347734_a_349063]
-
să apăr cu prețul întregului univers, dispăruse pentru totdeauna. Țin minte că imaginea aceea cu tuberculoșii mi-a amintit de Muntele vrăjit a lui Thomas Man pe care tocmai îl citisem. Cu ciocanul de strivit carnea în mână și-a încolăcit brațele după gâtul meu. Stând acolo cu ochii închiși, cafeaua, care fierbea pe ochiul mic al aragazului, mi-a dat strania senzație că mă aflam undeva la malul mării, că eu eram albgardistul acela din filmul lui Grigori Ciuhrai, intitulat
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
Toate Articolele Autorului îmi spui că sunt încăpățânată, că nu mai las bucuriei cale prin timpan să-mi răsune, să-mi curețe, vindece rătăcirile și durerea... aud bucuria dar... am închis o clipă poarta. a fost teama trecătoare de săbii încolăcite în jurul durerii. noduri peste noduri s-au născut. noduri marinărești... învăț să le despletesc încrâncenarea. flori de piatră cresc în jurul crucii pe care o port. nu știu să le aranjez sub forma unei piramide solide. ridic mereu brațele prea devreme
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
palanchin și vom vorbi! -De ce m-aș urca ilustre arhiereu?! spuse din nou Ponțiu Pilat cu ironie, afișând din nou zâmbetul său disprețuitor. Procuratorul își îndepărtă o scamă imaginară de pe lorica musculata unde cei doi P argintați se reliefau încolăciți pe piept. Apoi cu o mișcare bruscă procuratorul își aranjă mai bine faldurile togii. Arhiereul Caiafa simți din plin batjocura prin atitudinea celui din fața sa. -Mărite procurator, ți-l voi da pe Baraba, spuse Caiafa direct, arătându-i locul gol
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
ca o gură de Coca-Cola rece, când străbate ce a rămas în trup după moliile vampir au luat chiar și uscăciunea golului lăsat de marele ospăț primăvara mai pierde odată în cântărirea lăstarilor și a gorunilor bătrâni memoria acestor gânduri încolăcite în jurul pieptului nasc un periplu poetic, dureros de real las aceste trăiri să se târască sub gardul alegerii, și trec în alta... băiatul râde... ochii mari, verzi, oglindesc cerul... bătăile inimii se ung cu miere oblojind fiecare rană (nemaiștiind numărul
TRĂIRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346753_a_348082]
-
lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Fă-ți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a tresărit ca dintr-un somn profund, și văzând pe Costică pădurarul cum îl privea cu ochii deschiși, implorându-i milă, a scăpat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
s-au auzit mai mult ca o rugă, trupul i se îmuiase, nu mai avea niciun strop de vlagă în el. Dacă Leana l-ar fi-mpins cu un singur deget, cădea din picioare. Era distrus. Brațele Lenuței care îi încolăceau picioarele, pentru Andrei au devenit lanțurile reci pe care le târăsc ocnașii tot restul vieții. Era îngrozit. - Mă omule, Andrei!... S-a sculat în piciore, a-mbrăcat în grabă o fustă și, cu mâinile tremurânde, abia a reușit să pună pe
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ca apoi să revină la suprafață, prinzându-se de umărul lui. Se șterse cu mâna de apă pe ochi și pe gură și se uită la Gelu care zâmbea satisfăcut că o are prizonieră lângă el. O ținea cu mâna încolăcită de mijloc, ridicând-o cu capul până în dreptul buzelor sale și o sărută. Ana nu a fost surprinsă de gestul bărbatului. Se aștepta la aceasta și chiar o dorea de aceia îi răspunse la sărut, prinzându-l de după gât cu
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
duet cu oftatul efemer al pașilor schilodiți de neputința nemuririi mă scarpină obsesiv în parfumul ieftin al toamnei plângăcioase și mă doare în praful banilor aruncați cu găleata peste capetele încoronate ale leilor de circ apucându-mă de piciorul vieții încolăcite pe urme de rug stins în sputa viselor preling capul greu pe nicovala adormită a norilor Referință Bibliografică: BILANȚ ÎN LANȚ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1011, Anul III, 07 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
BILANŢ ÎN LANŢ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348341_a_349670]
-
noastră!... Nu-i pasă! El se simte bine că-l bagă aia mică-n seamă... Caraghios bătrân! Doamne și ce bine începuse seara! Cam pe fugă dragostea noastră, dar... era începutul! Și acum, unde-i continuarea? Șarpele îndoielii mi se încolăcește pe inimă... Nu-i pasă!... Nu-i pasă lui, dar îmi pasă mie.... Șarpe nenorocit și disperată dorință de a păstra alături, mereu, mereu, ceea ce niciodată nu am avut pe de-a-ntregul... Niciodată pe de-a-ntregul, dar cât este, să
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
să nu mă uite. Și-mbătată de iubire, Să zâmbească, să se-admire De la brâu până la frunte. Sânii fragezi, pere coapte ... Ce mai soi, poamă aleasă! Ea sfioasă ... și-i apasă; Cum de-o văd că-i noapte? Brațul și-l încolăcește Peste umăr, peste sân; Aș râde, dar mă abțin; Oare vrea? Vai, se sfiiește. Râde, s-a desprins din vrajă Și aleargă-n sus, pe scară; Ce credeți că-i prima oară... Când umil îi stau de strajă? Să-și
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]