1,922 matches
-
Pe-a lor tată de-a sosit, Însă cerul stă să cadă, Pentru cel ce n-a venit! Pe o laviță-n odaie, Un copil suspină amar, C-a visat o vâlvătaie, Peste-a lor întins hotar. Lacrimi prind să încolțească Pe-a lor chipuri împietrite, Toate-ar vrea să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de misia ce-au primit, Doi oșteni plângând îl cară, Pe-a lor rege ce-i lovit! Printre multe, albe, falduri
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
măsură, iar acum prinsă în fiare prin țărână scurmă aruncând blesteme, incantații și descântată ură. STAREA DE ALB Starea de alb izvorâtă din haos intră prin ușa casei marcată cu semne mici curioase desprinse din anticul pronaos, crescute de amintiri încolțite în oase. Deasupra e o plasă de sârmă ce înghite trecerile, este așezată sub un balon anorezic priponit de nacelă ce deturnează constant petrecerile, plasa e des abuzată și violată de schelă. În colț un ursuleț de pluș sufocat de
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
pe lângă noi, pășim parcă pe un pat cu vise, dincolo și dincoace de timp zboară imagini: verdele se transformă în albastru, munții sunt niște fructe strivite, văile sunt acoperite cu cioburi de azur, plouă dintr-un cer lacrimogen peste trupuri încolțite de țipete, peste pietre și copaci în floare peste umbre și fantasme rătăcite; așa e primăvara, o explozie de viață care curge ca un râu paradisiac semănând cu eternitatea , iarăși parfum, iarăși semințe, iarăși beția visului, ca buzele tale, ca
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382584_a_383913]
-
am hulit pe Dumnezeu și m-a sfătuit să nu mai iau în deșert lucrurile sfinte că e mare păcat. Atunci, s-a sădit în sufletul meu un grăunte din harul credinței, care nu s-a irosit în zadar, a încolțit. Mama avea o vorbă: „Din câte semințe cad pe pământ nu toate încolțesc, nu toți se poartă să îi placă lui Dumnezeu, chiar și dintre cei care bat drumul bisericii.” Cât adevăr! Ca orice om, am avut în viață necazuri
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
deșert lucrurile sfinte că e mare păcat. Atunci, s-a sădit în sufletul meu un grăunte din harul credinței, care nu s-a irosit în zadar, a încolțit. Mama avea o vorbă: „Din câte semințe cad pe pământ nu toate încolțesc, nu toți se poartă să îi placă lui Dumnezeu, chiar și dintre cei care bat drumul bisericii.” Cât adevăr! Ca orice om, am avut în viață necazuri, dar simțeam mâna lui Dumnezeu, care mă purta pe o scară în urcare
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
Acasa > Poezie > Imagini > EMPATIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului Flămând gând, al dorului de mine, mă-ncolțise Vrând sufletul in sfârșit să mi-l găsesc, Am poruncit să ți-l trimit în inimă la tine Pe ascuns, Big Bang-ul lui să îl cunosc. Privesc din al tău suflet spre mine, m-a intâmpinat Cu speranța unui
EMPATIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383878_a_385207]
-
Să le uști cu buza ta...! Inima îmi va ceda, Ploaia-n perle va cădea, Va cădea o ploaie rară, Dulce dar în plină vară; Strânge ploaia fără teamă, În căldură ta din palmă! Ia sămânța dintr-o iarbă, Să încolțească și să fiarbă. Dragostea să dea pe-afară, Răul din fiară să moară Iar pe noi să nu ne doară, Dorul să-l facă să piară... Stropi de ploaie să ne bată, Să spargă chipul de gheață Fluturii să prindă
PLOAIA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383900_a_385229]
-
face să o îndrăgești numai cât o vezi. După câțiva pași urcă cu una dintre colege, o blondină înaltă, într-un BMW albastru marin, condus de un tânăr, șaten, în vârstă de aproape 30 de ani. Atunci în mintea sa încolțesc mai multe întrebări: “oare cine este tipul?“ tot el își răspunde, ″poate fi iubitul ei?al celeilalte? un frate? o rudă apropiată? un amic?″ Vălmășagul gândurilor începe să-i înfierbinte creierii. O dorință puternică, un imbold de nestăvilit îi poruncesc
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
nici nu știau vreun an în care asta să le fi lipsit, ferit-a! Și-n preajma zilei, dacă ei visau că tăvălugul a uitat să-i calce, își făceau cruci repezite de teamă că, dimpotrivă, sfârșitul Ăl Mare-i încolțește... De când poposise la rudari, tânărul îi uimise cu ușurința în a ciopli cot la cot cu ei lemnul. Scobea albii, linguri, fuse ori lega la târnuri. Lucra cu spor, nedorind nimic decât să mănânce alături de ei. Acum, de când ziua se
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Copiii se nasc mai totdeauna plângând. Presimt oare că vor trece printr-o lume ostilă? • Dintr-o sămânța a răului, dintr-un ou înveninat pot încolți jungle de vipere viclene, dar și de șerpi înțelepți. Dar tot dintr-un ou se poate naște și un stol de porumbei inocenți. Paradoxul rămâne totuși dacă binele și răul au existat înainte de a fi existat oul, sau oul prin
DESPRE ISPITA CẰDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382903_a_384232]
-
este estomparea tot mai vizibilă, absența conștiinței că sântem păcătoși. Primul pas spre îndreptare este însă realizarea că nu sântem buni în starea naturală, din naștere, că sămânța răului este în noi și că nu trebuie să o lăsăm să încolțească, să crească, să înflorească și să facă alte semințe. Este bine dacă smulgem rădăcinile răului când sânt mai fragede. După aceea este din ce în ce mai dureros dacă va trebui ca o dată cu rădăcinile răului să smulgem și parte din inima noastră. Lăsată în
DESPRE ISPITA CẰDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382903_a_384232]
-
să râdem fraților cu copiii laolaltă... Lacrima de fericire să se facă veșnic baltă, Să se-ntoarcă de pe munte hohotire de ecou, Să-nflorească pomii-n luncă, să devină totul nou, Universul să renască, curcubeul să re-nvie, Veselia să-ncolțească precum grânele-n câmpie, Soarele să strălucească pe un cer surâzător Fără trăsnete și fulger, fără urmele de nor. Hai să râdem fără teamă de ursită, de necaz Și să facem din durere un tablou pictat cu haz, Pe obrazul
ODĂ RÂSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382945_a_384274]
-
să râdem fraților cu copiii laolaltă... Lacrima de fericire să se facă veșnic baltă, Să se-ntoarcă de pe munte hohotire de ecou, Să-nflorească pomii-n lunca, să devină totul nou, Universul să renască, curcubeul să re-nvie, Veselia să-ncolțească precum grânele-n câmpie, Soarele să strălucească pe un cer surâzător ... Citește mai mult Hai să râdem fraților-Odă râsuluiAna PodaruRâzi și tu, râd și eu, azi e ziua când vom râdeSă se-audă hohotit și din sufletele hâde... Râsul este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
să râdem fraților cu copiii laolaltă...Lacrima de fericire să se facă veșnic baltă,Să se-ntoarcă de pe munte hohotire de ecou,Să-nflorească pomii-n lunca, să devină totul nou,Universul să renască, curcubeul să re-nvie, Veselia să-ncolțească precum grânele-n câmpie,Soarele să strălucească pe un cer surâzător... III. ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. Capitolul V Noaptea coboară pe dealurile Moldovei trăgându-și trena neagră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
DESPRE ISPITA CẰDERII, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016. Copiii se nasc mai totdeauna plângând. Presimt oare că vor trece printr-o lume ostilă? Dintr-o sămânța a răului, dintr-un ou înveninat pot încolți jungle de vipere viclene, dar și de șerpi înțelepți. Dar tot dintr-un ou se poate naște și un stol de porumbei inocenți. Paradoxul rămâne totuși dacă binele și răul au existat înainte de a fi existat oul, sau oul prin
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
ca nu cumva din prea multă mândrie să nu ajungem îngeri căzuți. Citește mai mult • Copiii se nasc mai totdeauna plângând. Presimt oare că vor trece printr-o lume ostilă?• Dintr-o sămânța a răului, dintr-un ou înveninat pot încolți jungle de vipere viclene, dar și de șerpi înțelepți. Dar tot dintr-un ou se poate naște și un stol de porumbei inocenți. Paradoxul rămâne totuși dacă binele și răul au existat înainte de a fi existat oul, sau oul prin
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cu care a întreținut relații sexuale, a devenit majoră...@ Noul ambasador rus, Kuzmin, a acordat TVR un interviu în care a dovedit că este un interlocutor redutabil și avizat, găsind răspunsuri adecvate pentru întrebările-capcană cu care a încercat să-l încolțească Claudiu Lucaci@ DNA a sărit în sus de revoltă după respingerea cererii de anchetare a lui Gabriel Oprea: votul majorității membrilor Senatului are drept consecință blocarea anchetei! Dar cum, deocamdată, asta e legea, revolta procurorilor e inutilă, iar eforturile lor
Ce s-a mai întâmplat în această săptămână? Hai să răsfoim ziarele şi să revedem ştirile. [Corola-blog/BlogPost/92355_a_93647]
-
nu sunt decât invidia omului față de aproapele sau; aceasta este, și ea, deșertăciune și vânare de vânt - Ecclesiastul 4, 4). Pasul de invidie îl fac, chiar în mijlocul acestei săli (nu prin contactul imediat cu Securitatea, ci prin ideile care le încolțesc și pe care, apoi, le rulează în minte), frustratul, din punct de vedere material, Mircea și egocentricul Mihai, care are totul, dar o vrea, pe deasupra, pe Lia (nu pentru că o iubește, cum crede, ci pentru că se iubește pe el - cum
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
context iubirea poate fi față de femeia iubită, una sau mai multe, iubirea de aproapele, de părinți, de glie, de țară, de un simbol etc. Ex: „Îți mai aduci aminte de o vară/ Când sângele fierbinte-l simțeam o povară?/ Noi încolțeam amândoi în săruturi,/ Prin lanuri de maci, pierduți ca doi fluturi” (Au înflorit, iubito, macii). Structurat în trei cicluri: „Sub clopotul iubirii”, „Inscripție pe inimă” și „Poeme în oglindă - parodii”, volumul conturează în miezul iubirii „legea” acestui univers ce creează
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
Acasa > Poezie > Amprente > BĂTRÂNA MEA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bătrâna mea Bătrâna mea Țară cu umerii goi, În traista ce-o porți sunt atâtea nevoi... Nădejdea-ncolțește mereu prin Cuvinte Și-n inima-ți mare ce-o simt că-i fierbinte! Bătrâna mea Țară cu fruntea de aur, Pământul tău reavăn ne este tezaur Suntem tot mai singuri, feciorii ne pleacă Fântâna de dor și lacrimi ne
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
verde virgin din ramuri smerite, înmuguresc lăstarii de iubire, Primăvara zglobie ne robește, valsează luna de fericire și răsăritul înflorește. Câmpia de smarald se înveșmântă în verde crud, neîmblânzit, și îngerii de bucurie cântă că firul ierbii din nou a încolțit. De-atâta primăvară a înverzit ființa, o herghelie de fluturi pe suflet se așterne, în iederă am oblojit neputința și-am zăvorât-o în catedrala iubirii eterne. imagine:internet Referință Bibliografică: Primăvara ființei / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRIMĂVARA FIINŢEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383194_a_384523]
-
fost profesor. -Profesor în hoție poate .... - Nu glumesc ,chiar am fost. - Și ce cauți acum aici ? S-a luat vacanță în România ? - Nu... Își deapănă încet povestea lui nedorită, de fugar . Bătrânul îl ascultă și-n mintea lui începe să încolțească planul mârșav,de stăpân asupritor. Un zâmbet nedisimulat de bucurie i se citește unchiașului pe față. „ Al meu ești ! ” - Dacă ești fugar înseamnă că nu ai prea multe variante. Una ar fi să-mi lustruiești pantofii ! Orice zâmbet de bunăvoință
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
Uneori se roagă. Dante Își mângâie bărbia, perplex. Pentagrama desenată În fața altarului, pentru invocarea diavolilor... Își ridică brusc privirea spre interlocutorul său. Mutra lui Giannetto ieșea dintre bandaje asemenea botului unui șoarece dintr-o gaură În zid. În minte Îi Încolți Îndoiala că ar fi putut fi vorba de o Înșelătorie. Poate că omul Îi istorisea povestea aceea pentru a-i hrăni fantezia. Poate că nu existase nici o ceremonie, iar meșterul fusese asasinat pur și simplu de unul din falșii leproși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cărămizile romanilor erau Încă acolo, În arce și În bazilici, depunând mărturie pentru măreția Imperiului. Fărâmicioasa teracotă pe care se sprijineau speranțele supraviețuitoare ale unui mare edificiu. Și tocmai Într-o biserică din Florența, cetatea dușmanilor Imperiului. Un zâmbet Îi Încolți pe buze: dacă, Într-adevăr, așa stăteau lucrurile, cât de subtilă fusese perversiunea care Însuflețise acel proiect! Nici măcar Cecco Angiolieri n-ar fi fost În stare să egaleze un gest atât de ireverențios. O zeflemea. Sângele reîncepu să Îi clocotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scări, la el acasă, și numai dracul știe cum de nu și-a frânt gâtul. — Pentru că ești un om trăsnit, Cecco. Iată de ce. Angiolieri Își ridică ușor bărbia, mijindu-și ochii. Era ca și când ar fi revăzut scena. Un zâmbet Îi Încolți pe buze, pentru a se preschimba mai apoi Într-un rânjet. — Nu-ți dai seama? Nici măcar cu toată știința dumitale? — Calul nebuniei e greu de urmărit. Mai ales atunci când aleargă la galop, ca În cazul dumitale, murmură Dante plictisit. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]