430 matches
-
spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip Grosier, apoi mai fin Este crudul lor destin. Cerul s-a învinețit Marea, fiară încolțită Dușmănoasă, urâțită Pescăruși țipă strident Zeul Mării încruntat Ține strâns acel trident Totul este iminent. Anne Marie BEJLIU Referințe critice “... despre Anne Marie Bejliu... prefața volumului Geometria sufletului scrisă de doamna Iolanda Malamen surâs (viața tablourilor uitate de zeci de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ori ca să ia niște pastile care să-i stăvilească o migrenă chinuitoare. A doua oară, o zărise pe soția sa care se Întorcea tiptil acasă, la puțin timp după ora trei noaptea. Ar fi fost gata să jure că părea Încolțită. Preț de o clipă, se Întrebă dacă ar fi fost cumva bine să vorbească despre acest lucru cu Marie, apoi Își spuse că era mai bine să păstreze amănuntul ăsta pentru el. Putea fi oricînd de folos. Bătrînul castelan asista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
abată atenția de la durerea ei. Marie Își ridică brusc fața spre el. - Dar atunci... barca furată, busola, anexa găsită la Morgat? Cine a putut fi atît de monstruos Încît să vrea să se creadă că Nicolas era Încă În viață? Încolțit, Fersen o strînse la piept, În chip de răspuns, și o legănă tandru. Fără să și-o spună, se simțiră atunci la unison, ca Într-o balon despre care știau că este fragil și efemer. Sfîrșită de puteri, Marie dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care mă strânge de mână, veni răspunsul său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au culcat În iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
umăr în jos. Ultima oară când fusese la o petrecere toți studenții se destrăbălară. Petrecerea a fost într-un împuțit de apartament. Au lăsat lumina aprinsă, au fumat, toate ca să nu li se pară pustiu, să nu se simtă singuri, încolțiți, rupți și neputincioși. Studenții și ei, cu inițiativă și inteligenți, nu puteau opri haosul ce venea. Sau poate că da? Acum un deget i se plimba pe suprafața piesei de mobilier, în cercuri concentrice, și un damf de nostalgie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
BUNĂ!..." 24 DANIEL BĂNULESCU Zece minute mai târziu, cele două tabere în care fusese despicat Universul putură zări, printre rezemătoarele fotoliilor lor, un bărbat înalt, elegant, ciolănos, cu o atitudine nepăsătoare, călcând cu pași ușori și dansați peste câmpurile abia încolțite, forfotind de gângănii sau erodate de apele de primăvară, peste care, sosind din urmă și luîndu-și avânt, săreau și cele patru bagaje ale bărbatului, bagaje alergând apoi să-și scoată sufletul, pentru a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
începe să se înalțe în văzduh... urmat de sufletul meu Lăsând... în depărtare zilele în care viața mea căra gunoi cu spinarea..." Când însă Gabi cel Norocos întredeschise maxilarele pentru a pentru a numi exact întîmplarea ce le adusese celor încolțiți salvarea, maxilarele le deschise, dar de la locul său din dreptul portbagajului, necunoscutul avu un imperceptibil gest de nerăbdare. Străinul își pocni degetele. 66 DANIEL BĂNULESCU rondului de flori, plasat taman între Muzeul Partidului Comunist Român și Muzeul de istorie naturală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ochii cam cruciș, de parcă Încerca să cuprindă dintr-o privire toți cei patru pereți și pe mine stînd pe pat. Dar Își reveni iute, buzele i se conturară ferm peste dinți și privirea Îi căpătă lucirea feroce a unei pume Încolțite. Îmi pare rău..., i-am spus, Întinzîndu-mă ca s-o ajut să se ridice. Cred că v-am lovit. — Lasă-mă-n pace. Nu te apropia de mine și termină cu gîfÎitul ăsta. O să intri-n hiperventilație. Ridică mîinile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
țesătura albastră, cu fir, a unor întinderi cotropite de soare. Luaseră autobuzul de la Piața Darkar, plănuind c-au s- ajungă în două ore. Dar șoferul nu se grăbea. Se oprea să ia oameni care se urcau cu mănunchiuri de sabzeh încolțit și cu coșuri gătite pentru prânzul afară. N-aveau rude în Kerman, doar prieteni la templu, în bazarul Vakil și în clanul sufit al Nematollahilor, în ai căror derviși credeau. Mama lui prețuia sărbătorile tuturor și de-aceea o zi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-mi numeri dumicații ca un sărăntoc nemâncat, ca să mă faci să mă simt vinovat. Du-te, fuguța! Zis și făcut. Stăteam la coadă la grătar, cu bolul plin din nou (orez cu carne de crab, muguri de bambus și fasole încolțită) când cineva din spatele meu îmi ciufuli părul. La început am crezut că e Tim, un prieten de-al meu, jurnalist, care lucra la ziarul Herald, al cărui sediu era puțin mai jos, pe Clerkenwell Road; observasem deja câteva fețe cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu câteva luni înainte de căderea Granadei. Fie că sunt sau nu de acord cu spusele lui, sunt totuși foarte zdruncinat, chiar dacă mi le aduc aminte după zece ani. Îți poți așadar închipui ce efect produceau predicile sale asupra acestui oraș încolțit care era Granada anului 896. Pe măsură ce-și dădeau seama că sfârșitul era aproape și că nefericirile prezise neobosit de Astaghfirullah începeau să se abată asupra lor, granadinii ajunseră să se convingă de faptul că șeicul avusese dreptate încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
departe atât de des, cu spaimă, dar și cu curiozitate. Domnea acolo o învălmășeală ce prevestea un mare atac, ostașii lui Ferdinand pregătindu-se în mod evident să pornească la cea din urmă luptă, sau mai curând să doboare orașul încolțit, tot așa cum în arenele Granadei era dată lovitura de grație taurului sfâșiat din toate părțile de o haită de câini. Chiar în seara zilei de 1 ianuarie a anului 1492, vizirul, care rămăsese alături de ostateci, o porni din nou spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Chabannes, senior de La Palice, care-l cunoștea foarte bine pe Guicciardini. A părut uimit de vizita noastră, dat fiind că un alt trimis al papei, ofițerul de la Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul meu răspunse pe un ton pe jumătate insinuant, pe jumătate amuzant, că era normal „să-l pună pe Ioan Botezătorul să-I premeargă lui Hristos“. Fanfaronadă aparent utilă, deoarece florentinul a fost primit chiar în ziua aceea de către rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre portretul lui Arafat. Nu avea de unde să știe dacă toate astea au avut vreun efect. A condus-o în liniște afară din birou, invitându-și adjuncții și colegii să intre din nou. Era conștientă de faptul că se simțea încolțit: își suspecta partenerii de coaliție din Hamas, îi suspecta chiar și pe apropiații săi, îndoindu-se de loialitatea lor. Se temea că e atras într-o capcană, că va accepta discuțiile cu Israelul doar ca să fie catalogat drept trădător de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unul din băieții mei o să vină să ia tăblița. Nu încerca să faci vreo prostie, că-ți zburăm creierii cât ai clipi. Maggie abia dacă putea gândi din cauza pulsului care îi răsuna ca un bubuit în vene. Era într-adevăr încolțită; ce altă opțiune mai avea în afara celei de-a se preda lui Miller? După tot ce înduraseră ea și Uri, Maggie trebui să accepte realitatea. El și banda lui de bătăuși câștigaseră. Atunci auzi încă o voce, mai aproape decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
punctual. Șoapta din spatele draperiei părea alterată de tutun și alcool. " Hm, gândi Raul Ionescu, una din ororile alea care răsucesc tot felul de combinații prin baruri. Cu atât mai bine." ― Nu mă las niciodată așteptat de-o femeie. Se simțea încolțit, avea impresia că se află în apropierea unui coșciug: " Niciodată n-am stat de vorbă cu cineva atât de aproape fără să-i văd chipul. Ciudat! În fond, de ce se ascunde?" ― Nu știu dacă o să cădem de acord, băiete, așa că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia oară. Făt-Frumos se avântă pe el și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului. De astă dată Genarul vâna departe cale de șapte zile. El o luă pe fată pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinse gâtul cu brațele ei și-și ascunsese capul în sânul lui, pe când poalele lungi ale hainei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rotunde cu dumbrăvi pe coamă, acoperite cu păduri de fag și gorun, cu dulcea revărsare a coastelor până în Valea Elanului... și mai departe, se întindea crângul până la șiragul de plopi și sălcii din luncă... Câmpul de culoarea firului de iarbă încolțit, râdea... Sub fiecare tufă, fiecare gâză își căuta un loc sub soare. Mierla fluiera atât de frumos și fermecător, încât toate vietățile din jur o ascultau. Seara și dimineața cânta privighetoarea, iar cucul se striga mereu pe nume. Ca un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aproape un prinț între cei din neamul lui, în stare să ajungă și să se întoarcă din „pământurile pustii“ și capabil, de asemenea, să înfrunte o armată ca să răzbune o jignire. Nu era logic ca un asemenea om, simțindu-se încolțit, să se hotărască să moară. Sinuciderea nu exista în mintea tuaregilor, așa cum, în general, nu exista în mintea majorității mahomedanilor, care știau că cel ce atentează contra propriei sale vieți nu va putea năzui niciodată să ajungă în rai. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
hotărât că în apartament aveau să rămână doar părinții mei și Pitu... Nineta, pentru că nu deschisese gura toată seara, s-a simțit obligată să întrebe: "Dar domnul Onuț poate să rămână?"... Devotatul a fulgerat-o cu o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese faza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
domină cele două povârnișuri ale insulei și de acolo, în continuare, catre vârful muntelui Otemanu. Îl zăriră până la urmă, pe când încerca să se ascundă între niște stânci. Cand se apropiară, începu să răcnească și să se strâmbe că un animal încolțit, aruncând cu pietre în ei în timp ce îi insultă într-o limbă de neînțeles. Acoperit de noroi și de zgârieturi, plin de sânge și cu piciorul atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de prevăzător este! Vrea doar să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a surprins ceva ciudat, și a fost Îndepărtat. — Nu-i adevărat! protestă Johns, punîndu-și mîna pe maldărul de ziare, cu gestul stîngaci al unui politician Încolțit care Încearcă să-și recapete Încrederea În sine atingînd dosarul problemelor despre care vorbește. Dac-ai ști, Digby, cît a suferit doctorul din pricina invidiei și a neînțelegerii colegilor! E un om excepțional, atît de bun, de atent... — Întreabă-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și dădea mațele afară, iar Runa scuipa mai abitir decât o mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc de noi, zise ea. Păcat de atâta apă bună. Ne-am dus Înapoi pe nisip și ne-am Întins la soare. Încă nu era cald, iar Runa se apucă să vadă de beteșugurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
furios și azvârlind, care Încotro, trei-patru lupi. Hăulind, lupii se năpustiseră din nou asupra lui. În același timp, restul bourilor pășteau mai departe, potoliți, aidoma bivolilor pe care tocmai Îi văzusem aici, În apa care curge. Când și când, bourul Încolțit dădea câte un muget. Sângele Începuse să-i șiroiască pe picioare și pe burtă, dar fârtații lui pășteau fără grijă - Îi vedem doar cum Își scutură când și când mușchii, alungând câte un muscoi gras care Îi ciugulea. Erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui atac surpriză pe la spate. Să se retragă și, în ultimul moment, navele ar ateriza și ar salva armata încolțită, dar teoretic încă intactă, a celor care fuseseră cândva niște civili zdraveni. După o lună și jumătate de instrucție, erau prea valoroși pentru a se sacrifica într-o luptă eroică. Așa cum era, rezistența lor dârză imprima caracterul bătăliei. Desigur, Czinczar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]