7,005 matches
-
înainte. A fost o vreme frumoasă, aș spune,/ a fost un foc ce s-a preschimbat în tăciune./ îngăduie-mi încă puține cuvinte să închei măcar/ ce-mi aduc aminte./ Liniște, de jur-împrejur. Lumină de la stele fără abajur./ Umbre, umblând încolo și-ncoace./ Voci întrebând: nu mai vine odată, ce face?/ I-a mai aruncat câteva cuvinte, de milă./ Nu vă uitați că vi s-ar face silă. E-o zdreanță./ O ce?/ Zdreanță!// Cel cu ochii de faianță." Merită citat
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
da e că acum liberalii avînd majoritatea în Cameră și răposatul fiind toată viața liberal, deși de-o pronunțată moderațiune, amicii săi politici trebuie rugați a lucra pentru ca să ți se reguleze o pensie viageră de înălțimea lefii chiar". De acum încolo, pînă tîrziu în 1883, (ultima scrisoare a lui Eminescu, potrivit însemnărilor Veronicăi, e din 16 februarie 1883), corespondența lor are dese referiri la acest episod bănesc, Eminescu informînd-o despre eforturile, inutile, pe care le face și Veronica venind în cîteva
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
parcă la un pahar de vin. Volumul începe cu un capitol intitulat Debutanți înainte de război, afirmați deplin în deceniile 5-6, astfel încât suntem tentați să credem că principalul criteriu va fi și în continuare unul cronologic. Iată însă că puțin mai încolo dăm peste capitolul Oportunismul proletcultist în varianta basarabeană. Trebuie să înțelegem că s-a trecut la un criteriu moral și ideologic? S-a trecut, dar numai pentru basarabeni. Urmează o scurtă repunere în drepturi a criteriului estetic: între tradiționalism și
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
Ascultă, spusese tușind, vezi, de aici, pînă aici, și citește rar, că altfel se înțelege, citește ca pe o hotărîre judecătorească, - hi-ho-hi! începuse un fel de rîs grotesc... Am luat volumul în mînă. L-am mai răsfoit puțin încoace și încolo, băgînd de seamă o pagină ruginită, avînd o pată maronie de rugină, se vede că cineva, cîndva, strecurase între file tulpina unei flori, altfel nu se explica... Am început, cum spusese el, mai rar, încercînd să dau glasului meu o
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
rămîne ca un document esențial, cum spuneam, pentru reconstituirea tabloului înfruntărilor ideologice din anii treizeci, cu deosebire al segmentului ideologiei politice a extremei drepte. De aceea, tocmai, e binevenită învățata carte a d-nei Marta Petreu, care va rămîne, de acum încolo, un moment important în bibliografia temei. Marta Petreu, Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României", Ed.Ianus, Biblioteca Apostrof
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
va fi totodată o luminare a propriei sale ființe. În același timp, determinîndu-se pe sine ca ființare, el orientează căutarea înțelesului ființei." etc. " Pașii" hermeneutului se opresc însă mult mai devreme decît m-aș fi așteptat (p. 100). De aici încolo se înșiruie una după alta cronici de carte, recenzii sau simple semnalări reunite sub cîte un titlu care induce în eroare Hermes și lumea gîndirii sau Breviar hermeneutic. Nu am putut să deslușesc motivul republicării în volum a acestor articole
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
cum i se spune, și presa serioasă. E paradoxal să vezi citate în diverse bilanțuri ale opiniei publice românești opinii ale unora care semnează în ziare unde în paralel apar anunțuri de o calitate foarte îndoielnică, unde trei pagini mai încolo se produc atacuri într-un limbaj greu suportabil pentru oricine știe ce înseamnă buna-cuviință ș.a.m.d. Tabloul, după părerea mea, este jalnic și, din păcate, nu sînt foarte convins că încercarea universităților românești de a crea secții speciale de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
fără apel. Amuzant este și faptul că dacă într-o creație literară nu se regăsesc aceste coordonate sau proporția lor nu e majoritară, critica etichetează pozitiv și victorios: iată o literatură dură, viguroasă, o mână forte etc." (Cîteva pagini mai încolo, Dumitru Chioaru despre Elena Ștefoi: "Poezia Elenei Ștefoi nu mai păstrează nici una dintre mărcile retoricii feminine, dar rămîne feminină ca substanță, datorită problematicii celui de-al doilea sex. Un scepticism sumbru răsucește gîtul retoricii sentimentale, transformînd-o din "călcâi vulnerabil" al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
o mai duc, mi-a lăsat un plic voluminos. Grăbit din cale afară a plecat încurajându-mă că mă voi însănătoși repede pentru că fac parte din marele PLAN al contactului între lumi. Până aici totul a fost clar... de aici încolo... nu prea... Într-o săptămână m-am vindecat spre mirarea și satisfacția celor ce m-au îngrijit și am fost externat. Ca un făcut, de întâmplarea cu plicul uitasem de tot. În concediu medical fiind, toată ziua priveam la televizor
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
concretizată de trupă. Și nu orice trupă. Un anume scurt-circuit s-a strecurat pe drumul actorilor de la gînd, la materializarea lui scenică. Și numai creatorii pot ști exact la ce nivel anume comunicarea n-a funcționat și de la ce punct încolo calea regizorului s-a bifurcat de cea a actorilor. Atmosfera unei lumi șubrede, a unui sat irlandez, izolat, închis, bîntuit de superstiții, legi nescrise, curiozități bizare, alimentat de o voluptate a morbidului este construită mai degrabă vizual. Spațiul în care
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
un punct, alegerea unei prepoziții sau a alteia e legată de o anume imaginare a spațiului virtual- ca spațiu aerian, ca rețea sau ca articulare de interioare (în) ori ca suprafață (acvatică) ascunzîndu-și abisurile și secretele (pe). De la un punct încolo, desigur că uzul se automatizează și folosirea unei prepoziții nu implică neapărat formarea unor imagini. Cel puțin deocamdată, alegerea reflectă și opțiuni personale: în ce mă privește, tind să prefer construcția cu în, dar trebuie să admit frecvența superioară a
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
românii au descoperit de la alegeri încoace. În țara noastră opoziția democratică există mai mult cu numele. Citat de ADEVĂRUL și COTIDIANUL in extenso, studiul mai arată că potrivit tuturor indiciilor partidele de stînga vor guverna încă multă vreme de aici încolo în România. Lipsa de control asupra guvernării PSD se mai afirmă în acest studiu ar sta la baza dorinței partidului de guvernămînt de a înghiți statul și de a institui un control deplin asupra vieții publice din țară, mai scriu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
delimitează răspicat de puncte de vedere ale unor noi editori ai lui Rădulescu-Motru (ca, de pildă, un domn Marin Aiftincă: exultant față de opiniile despre românism al filosofului interbelic), reținînd sensul vechi, originar al conceptului de românism. Mă voi referi mai încolo la aceste opinii ale lui Rădulescu-Motru, disociindu-mă și de prea acutele tușe ale d-lui Preda. Trece, apoi, prea fugitiv în revistă opiniile lui Eminescu, exclusiv prin filtrul apreciativ al lui A.C. Popovici, trece galopant peste aprecierile lui Gherea
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
îi preschimbă pe cei doi tineri în doi fulgi de zăpadă. Când îi căutară, fiindcă nu mai se dădeau văzuți, ia-i de unde nu-s... Atunci, mama Ka, plângând și sfâșiindu-și veșmintele de blană, începu să umble încoace și încolo, întrebând de feciorul și de mireasa feciorului ei. Abia când ajunse înapoi, în Laponia, vraciul laponilor, care era un om înțelept, după ce cercetă semnele văzduhului, o înștiință pe mama Ka, prea buna, că cei doi fuseseră preschimbați de vraciul cel
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
de ce 3 și nu 2 (tot alternative ar fi) și imediat alta: de ce 3 și nu 4 sau 5 (ar fi și mai... alternative)? Nu punem aceste întrebări, pentru că nimeni n-ar putea răspunde la ele. O să (ne) întrebăm - mai încolo - cui servește o asemenea decizie. Până atunci, să amintim argumentul d-nei ministru: mulți profesori s-au plâns de dificultatea de a alege între un număr (excesiv de) mare de manuale. Dificultatea aceasta - reală - are două cauze: una obiectivă (ușor remediabilă, dacă
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
nu mai sînt vulnerabil la nimic. Cum să fiu înspăimîntat de putere cînd ea îmi dă generozitate, forță, înțelegere?". Studiind cariera lui Marcel Iureș, modulațiile ei în România, vedem cu ochiul liber că talentul nu înseamnă nimic, de la un punct încolo, dacă nu este alimentat cu luciditate, cu o muncă imensă și continuă, cu speranță și nebunie, cu mentalitatea învingătorului, indiferent de context și de dificultățile competiției, cu motivația de a te explora mereu, de a te autoevalua și de a
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
salvat de unele neplăceri. Nu am memoria lucrurilor rele. Ele au existat, dar am ajuns la o vîrstă în care sînt mai degrabă tentat să relativizez acest fel de evenimente și stări, cum toate se relativizează de la un moment dat încolo. Cred că e bine să ne cultivăm o anume seninătate și să punem sub surdină ceea ce poate da neîncredere. Asta nu înseamnă că nu sînt foarte ușor de tulburat. Sînt lucruri mărunte adesea care lasă o urmă mai gravă decît
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
filozof și respectiv istoric, chemați în instanță ca martori ai acuzării, așadar citați în sprijinul tezei că literatura trebuie să fie studiată, înțeleasă și produsă fără imixtiunea altor discipline. Ce-i drept, aceiași sînt puși la zid cîteva pagini mai încolo, aparent fără ca Lansdown să fie îngrijorat de logica ori consistența demonstrației. Poate că unii cititori vor fi descumpăniți de însăși miza acestei discuții: ce-nseamă, în definitiv, a spune că literatura este sau nu este autonomă? Într-un excepțional studiu care
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
e interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și apucă pe căile sfințeniei... Dar procesul prin care cineva devine hagiograf? A merge pe urmele sfinților... a-ți umezi tălpile prin lacrimile lor...". Și mai încolo constata oarecum împăcat în dezolare: "Nemîngîierea noastră este că nu mai avem cui ne adresa. Am ajuns să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ea nu-l ridică pe un plan mai puțin elevat după ce i-a anulat aderențele terestre... Față de misticul pur, sfîntul este un om politic". Și - se știe - nimic nu a detestat Cioran mai mult decît pe omul politic. Iar mai încolo cu cîteva pagini, continuîndu-și meditația, socoate că "sfințenia este negația vieții din isteria cerului... Sfințenia este o nebunie aparte... Isus a fost, în tot cazul, boala incurabilă a sfinților... Isus este responsabil de atîtea suferințe. Conștiința lui trebuie să fie
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ți se pare toată raportarea la el fără nici un folos. Provizoratul principiului ultim - absurd ca idee, dar prezent în conștiință - te umple de o neliniște ciudată. Să fie Dumnezeu o simplă modă a sufletului, o pasiune trecătoare a istoriei?". Mai încolo aflăm: "Cum să nu-i urăști pe îngeri, pe sfinți, pe Dumnezeu și pe toată șleahta paradisului, care întrețin și provoacă o sete bolnăvicioasă după alte umbre și lumini, după alte adăposturi și ispite? Va veni o vreme cînd mă
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
să se bucure la noi de așa ceva? Scriitorii mai mărunți l-ar bîrfi pe la mese: pe ce filieră o fi ajuns acolo? Cea evreiască? Cea homosexuală? Autorii mai importanți ar fi distruși, siguri fiind că, măcar două-trei decenii de-atunci încolo, n-o să mai ia Nobelul nici unul dintre ei... Oficialitatea ar fi stingherită: dacă insul cu Nobelul, devenit atît de vizibil, se apucă să intre în opoziție? Cine să-l iubească, cine să-l susțină pe bietul om? Cred că, în
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
os domnesc. Fata Împăratului cel Roșu, precum soarele la răsărit sau la apus, nu e nicidecum învinsă. Pur și simplu, vrea să părăsească gineceul. Vrea un rol activ și-l va avea. Partenerul jocurilor ei periculoase fi-va, de acum încolo, Harap-Alb. Iar miza, tocmai de aceea, este însăși viața. A oricăruia dintre cei doi soți. Despre care nu se spune, în final, că au trăit fericiți pînă la adînci bătrînețe. Nu se spune nici măcar că au trăit. Și din perspectiva
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
plin de miez (,,se ține tare gagiul, a trecut pe la mine și mi-a adus o carte pe care a scris-o despre satul lui natal, mi-a adus și un cântec despre meleagurile unde s-a născut, ce mai încolo și-ncoace, la 88 de ani e mai viu decât un țâști-bâști de 20 de ani"). În ianuarie 1998, aflând, de la mine, că a fost premiat de Flacăra, mi-a spus o vorbă pe care n-am s-o uit
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
de opera lui de tinerețe, fiindcă restul tablourilor lui mi se par oarecum primitive și sentimentale). De Alasdair Gray nu aveam idee. Poezia pe care o scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat 'vizionară' și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]