1,721 matches
-
a milogit, pur și simplu, până în momentul în care a încercat să mă violeze... Valentin s-a ridicat iar, cu pumnii strânși puternic și a început să se miște înainte și înapoi câte trei-patru pași, cât permitea spațiul, cu maxilarele încordate, fără să o întrerupă. - ...L-am amenințat că-l reclam. Nimic! M-a prins rău, cu mâinile la spate și m-a aruncat pe pat. Când s-a aplecat peste mine cu mâinile spre sâni, l-am lovit cu talpa
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
spre el, a tras o de păr și a țipat la ea: - Ai înțeles, târfă? Iuliana a reușit să miște capul în semn de aprobare și un „da” scăpat cu durere s a auzit înăbușit printre suspine. S a îmbrăcat încordată, cu gândul la o posibilă scăpare din infernul în care s a trezit pe nepusă masă, a făcut patul, a pus oarece orânduială în puținele lucruri din încăpere și a apucat ligheanul cu apă murdară și resturi de tot felul
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
în: Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ce bine-a fost, de neuitat, gând ce-mi trece prin simțuri, după alta noapte cu ea, cănd telefonul, sună deodat`, găsindu-mă plin de tensiune, de-a dreptul încordat... Alo, ciao, ce faci ? Sunt bine, îi răspund, crezând, sperând că n-o să știe, însă, Tocmai ce am vorbit cu mama ta, n-ai fost la ea și nici acum nu ești, desigur, că-nțeleg, ce ai ales, nu am
OMUL DE LÂNGĂ MINE de COSTI POP în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368986_a_370315]
-
ca în moarte. Singură. Numai degetele-i tremura sub țesătura de danteală fină. Mănușile o strâng, par a nu mai avea măsură potrivită. Ele, degetele, se agață cu disperare în reverul cămășii de mătasă naturală sută la sută. Pânză stă încordata, gata să se rupă. Mărțina nu își face probleme. Fice ce-o fi! Va merge până la capăt. Asta au făcut mai toate femeile din familia ei. Compromisul. Aruncă părul pe spate . Ridică ochii. Privește cerul prin cioburile de vitralii. Albastru
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
românești să se transforme, ca multe altele, de altfel, brusc, în ruină. Știința nu se încheie, din fericire, acolo unde este trasată pe hârtie frontiera fixă a unei țări. Motiv pentru care, cred că, lăsând la o parte, actualele relații încordate, să le numim, pe care UE le are cu Rusia, ar fi benefic ca, la nivel regional, România dimpreună cu Bulgaria, Rusia și toți ceilalți vecini ai ei, să pună bazele unui perimetru științific similar celui pentru care Profesorul Simion
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
-Foc! Spuse locotenentul apăsând pe tasta care repunea în funcție microfonul convorbirii telefonice. Shantal Perlyn pricepu imediat despre ce era vorba și se încruntă din nou. -Avem imagini, spuse Lup Katak. -Pe ecran la mine! spuse locotenentul. Așteptau acum amândoi încordați. Camera transmitea imagini de pe un aparat de zbor în care orizontul devenea aproape imediat o imagine care dispărea lăsând loc altei linii. -Trei! Doi! Unu! se auzi vocea soldatului Lup Katac. O minge de foc inundă dintr-o dată ecranul. Imaginile
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
Naum, fiind deschisă la Galeriile de Artă din Brăila. Apoi în anul 1984, am fost la o altă personală a sa de la Făurei. În ambele expoziții am putut vedea un imens fluviu de creații plastice care m-au încântat. Indiferența încordată a unora nu l-a umilit pe Ion. Dimpotrivă; toate i-au servit la construirea operei sale, a stilului său cât și a numelui. În vacanțele cele mari din anul 1982 și 1983, pe când Ion era professor la Liceul din
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
la altul, parcă-ngheață apele înainte de iarnă, dar umblă zvonuri că, după toamnă, spriritele de fapt se vor înfierbânta. Schimbarea de anotimp ar putea însemna de data asta mai mult decât un simplu fenomen climatic, căci ceasul planetei are arcul încordat. Adio hibernare? Ca´n ”Tache, Ianche și Cadâr”, viața noastră pe ”strada internațională” se derulează aparent fără sincope. Doar aprozarul pachstanezului de la parter s-a cam golit de lume, de când bărbosul a prins a asculta cât e ziulica de lungă
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > SACRIFICIUL IUBIRII - FRAGMENT DIN ROMAN ÎN LUCRU - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1168 din 13 martie 2014 Toate Articolele Autorului * Doctorul Tomescu conducea mașina cu viteză redusă, îngândurat și oarecum încordat. Era foarte târziu, dar a hotărât să facă un ocol mare pentru a trece pe la spital și nu direct acasă pentru a se odihni. Ascultase cât se poate de atent tot ce-i povestiseră Iuliana și mama sa, doamna Luiza
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
le privească. Intervenția ei a fost rece și total lipsită de politețe, dar cu efect. Cele două fete și-au luat rămas bun imediat. Aproape de separeu, se auzeau voci. Când au intrat, nu mai vorbea nimeni. Cei trei erau vizibili încordați și oricine ar fi înțeles că au discutat ceva serios și încă nu au terminat. Doar Emil a zâmbit, detașat, întâmpinându-le: - O! Parcă veniți de la salonul de cosmetică. Arătați excelent, doamnelor! Sunteți chiar frumoase! - Așa cum arătăm întotdeauna, domnul meu
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
așa că am dedus că nu are bani m-am apropiat de el și i-am oferit ceva de mâncare și am rămas surprins de ceea ce am văzut imprimat pe fața lui. Obrajii și buzele îi tremurau, întreaga față îi era încordata, crispata, avea probleme în a articulă cuvintele, am crezut la început că este bolnav și că am în față un om suferind însă mai tarziu aveam să aflu toată dramă lui. Avea doar un singur ochi celălalt îi fusese spart
LUMEA PROSPERITATII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354404_a_355733]
-
îmi spunea la telefon... cum să ajung acasă... la ea... Iustin a oftat adânc și a făcut o pauză prelungită. Eugen rămăsese dus pe gânduri, departe. Încerca să-și imagineze toate momentele și întâmplările pe care le ascultase cu atenția încordată. Căuta un ceva anume și nu reușea să descopere ce gând îl muncea. „Ah, da! Pentru ce oare s-a simțit dator să-i ceară iertare? Spunea că s-au iubit atât de mult, atât de real... De ce să-i
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
spre noi, completă locotenentul. Direcția norilor este sud-est nord-vest. Norul însă are o direcție dinspre vest spre est! Ostaticul puse privirea în pământ și rămase nemișcat gândindu-se parcă la ceva. Arc Silan și Lup Katak se priviră între ei încordați, neînțelegând nimic din atitudinea celui din fața lor. Pe ecrane se putea vedea o nouă imagine. Norul păru să se înroșească într-un punct din mijlocul său, punct care se mărea repede. Mici fulgere apăreau acum clar conturând norul. ,, Urmează raza
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
în jos. -Ce mai aștepți Lup, aproape că strigă locotenentul... La posturi! Lup știa acum și din ce cauză dăduse superiorul său comanda aceea. Amenințarea nu fusese încă înlăturată. -Calculează-mi rapid unde e mașinăria care trimite unda, rosti locotenentul vizibil încordat. Răspunsul avea să întârzie preț de câteva zeci de secunde timp în care Arc Silan gândea că orice se putea întâmpla. Monitorul derula cifre pe care chiar și el, Lup căuta să le priceapă sensul mai repede. Lup înțelese că
FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352713_a_354042]
-
de fiecare. Omenia și generozitatea începe de la Teatrul de Revistă Constantin Tănase” și nu are nici urmă de aceste aroganțe. Dacă există o geografie spirituală, Teatrul acesta se poate spune că trece de granițele timpului actual și de coordonatele României încordate, așezându-se într-o Românie coerentă și armonioasă. La „Tănase” e un peisaj mental de cea mai nobilă comuniune a actorilor cu actorii și a actorilor cu publicul. Aceste constatări sunt susținute cu destule temeiuri, dar o sală plină de
VALENTINA FĂTU. NATURALEŢEA, TIPUL INTERPRETATIV CEL MAI GREU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353607_a_354936]
-
privise pe Ponțiu Pilat în ochi și își dăduse seama că figura acestuia se schimonosise și luase parcă alte trăsături iar preț de câteva clipe crezu că nu-l mai recunoaște. Știa că în inima procuratorului se ducea o luptă încordată, acesta căutând de fapt să-și reprime sentimentele contradictorii care îi zbuciumau sufletul. Nimeni nu mai făcu însă nimic. Totul se desfășurase parcă prea repede, fără nici un fel de răgaz de parcă o forță malefică dicta din umbră producerea evenimentelor. Marcius
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
Un lucru știa sigur:putea merge până la capătul lumii cu el...Era în siguranță. O singură privire a ochilor lui tulburător de frumoși și orice urmă de siguranță dispăru. " Am încredere..." Nu-i văzu zambetul.Dar îl simți. Stătea dreapta ,încordata între brațele lui.Respira neîndrăznind să respire.Pieptul lui se lipi pentru o secundă de spatele ei și ea își simți corpul atras de a lui că de un magnet uriaș căruia nu i se putea impotrivi.Si pentru prima
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
Iată povestea unei trădări inutile! Mustrări de coștiință oare din partea acestui Iuda Iscarioteanul? Arhiereul Caiafa nu vorbi ci doar se sprijini pe una din cotierele jilțului cu mâna la tâmplă într-o atitudine de falsă relaxare. Era de fapt foarte încordat. Ponțiu Pilat vorbi din nou, ridicându-se brusc din jilțul său. -Iar acum lăsați-mă singur, spuse el cu asprime. Paza va fi întărită la mormântul acelui drept, care a trebuit să moară în urma unei trădări atât de josnice venită
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
o zi cu soare?!... l-a abordat vesel pe bărbatul îmbrăcat inconfundabil... - Haideți, coană mare, ușurel, vă ajut eu să traversați.... Nu se mai recunoștea pe sine, se minuna de propria-i vervă și volubilitate. Dintotdeauna fusese un om crispat, încordat, reținut, închis, calculat... Dar astăzi era dezinvolt, spontan, relaxat, comunicativ... - Bună dimineața, ce credeți domnule, va fi o zi superbă, nui așa? l-a întâmpinat pe bărbatul cu servietă neagră, în pardesiu negru, cu pălărie neagră... Nu vreau să par
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
termina cu servirea socatei, cu bule de șampanie, apoi se cățărau într-un pat uriaș din camera de zi pentru lectura colectivă. Ana a deschis cartea să continue de unde a rămas cu o zi înainte, atenția în jur era deja încordată, numai vocea ei se auzea. Când tocmai însuflețea o convorbire într-o tonalitate aparte și-și modela vocea în funcție de conținut... un gândac mic s-a cățărat pe sânul ei drept... a înghețat pe loc... s-a oprit în lectura sa
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
sunt caractere complet diferite. Carevasăzică oricine își poate da cu părerea, dar nu oricare părere este bună pentru mine. Pentru alții poate că da. Pe spinarea sufletului se cară mereu crucea vieții. În această viață inima noastră cântă diferite armonii - încordate sau line, vii sau adormite, întunecoase sau luminoase, pline de valoare și sens ori goale și reci. Glorie sau abis. Întotdeauna în spatele oamenilor mari, sunt alți oameni mari. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi în comuniune cu
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
apoi îndepărtându-și hainele, rând pe rând, a rămas complet goală. A pășit cu grijă în cădița de duș, tresărind la atingerea stropilor de apă. Obișnuindu-se repede cu temperatura, s-a abandonat jetului de apă ce-i biciuia umerii încordați, prelingându-se pe tot corpul. Era ca o binecuvântare. A stat așa minute în șir, cu ochii închiși, urmărind cu gândul dansul râulețelor de apă. Alterna temperatura apei de la rece la fierbinte, de la fierbinte la rece, ușor, tot mai ușor
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
cea iubitoare și despre cocoșelul de tăticu cel afumat de bucurie pentru că, fetița mamii, bărbații ăștia sînt niște copii mari, pe care trebuie să-i legeni ca să adoarmă și să le mîngîi frunțile în somn cînd visează urît și gem încordați, dar tăticul e bun și ne iubește pe amîndouă ... Ce înțelegea oare plodulețul ce prindea viață încetul cu încetul, cu răbdare și cu dragoste, ocrotit în acea lume lichidă prin care soarele se vede ca o tulbureală, contururile fețelor ce
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
-s ”Superman”, N-am bani, și nici ” Navetă”! ...De-odată simt materia, Că-ncepe-a se 'nălța, Din pulberea de colb și glod, ...mă soarbe Cineva! Ridic o mână-ntinsă-n sus, Cu pumnul strâns ținând, Și-ntins, ...ca arcul încordat, De Terra mă desprind. Și fizica cu-a sale legi, ...toate de-odată pier! Mă depărtez de-orașe-ntregi, Plutesc, zburând, ...pe Cer. Speriat puțin, dar ...în sfârșit(!) Mă-ndrept acum spre astre, Cred că m-am și-nvinețit, Străbătând zări albastre... Stea
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
de acord? Că fata... știu că vrea și ea! - Și eu vreau, nea Petrică și sunt fericită că ai venit..., dar cuuuu...., știi matale, ce zici?... Ești de acord? Toate privirile au trecut pe chipul omului care înghițea în sec, încordat și încruntat. Părea că nu și-a revenit din surpriză. Emoțiile îl învăluiseră vizibil. A mai înghițit în sec de două ori, și-a dres vocea și a vorbit aproape șoptit. - Eu știu ce e mai bine să fac?! Mi-
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]