664 matches
-
lucru care i se poate întâmpla oricărei femei, dar ție în mod special, credeam că nu va îndrăzni, sunt surprinsă că ți-a făcut un asemenea bine, spune ea cu satisfacție și se întoarce în scaunul ei instabil, care se încovoaie sub povara greutății ei, o privesc uimită, nu face toate astea numai pentru a mă încuraja, se pare că, într-adevăr, crede sincer în ceea ce spune, iar eu o întreb pe un ton moale, ce este atât de bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa cum se strîngeau În brațe, și ea Îl strîngea mai tare. — E mai bine decît să te bagi pe sub el. Mult mai bine. Hai, Înc-o dată. De data asta aleseră unul imens și, atunci cînd valul Înălțat Începu să se Încovoaie, gata să se spargă, Roger o ținu bine și se aruncă pieziș, iar valul Îi rostogoli pînĂ pe plajă, ca pe un buștean adus de ape. — Hai să ne curățĂm și să ne Întindem pe nisip, spuse ea. Înotară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spună Lavoisier, ce voiau să sugereze acești regizori de la Conservatoire? Încă din Evul Mediu arab, de la Alhazen, cunoaștem toate magiile oglinzilor. Merita oare să faci Enciclopedia, și Secolul Luminilor, și Revoluția cu scopul de a afirma că-i suficient să Încovoi suprafața unei oglinzi ca să te prăbușești În imaginar? Și că imaginea din oglinda obișnuită, celălalt care te privește, condamnat să rămână perpetuu stângaci, În fiecare dimineață când te bărbierești, nu e iluzie? Făcea oare să-ți spună toate astea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin înduioșat și mișcat: Vreau să-ți arăt pământurile noastre, și care au fost, și care au mai rămas. De aici se văd toate ca pe o hartă... Dincolo de valea Teleormanului, ce se afla acum la picioarele lor, pământul se încovoia prelung și lin ca o spinare uriașă. ― Raul Teleorman e linia de hotar din partea asta, rosti Grigore, ridicîndu-se în trăsură și indicând cu mâna șerpuirea ușoară a văii. De la satul Ionești, care se vede colo, departe, în stânga, și până jos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de creierul central ― înfruntând cu înverșunare vânturile contrare, zvârlind în lături vârtejuri de aer negru. ― Cincisprezece kilometri, progresăm, anunță Ripley cu o voce egală. Doisprezece... zece... opt. Dallas apăsă tasta unui control. ― Frânați. Cinci... trei... doi. Un kilometru, zise Kane, încovoiat deasupra pupitrului. Coborârea preluată acum de ordinator! Un zumzet ascuțit umplu pasarela comandamentului când Mama superviză faza finală, reglând căderea pe ultimii metri cu mai multă precizie decât cel mai bun pilot uman. ― Coborâre pe reactoare de sustentație, anunță. ― Stingeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
unei planete necunoscute. ― Nimic, răspunse ea în cele din urmă. Rămâi aici cu ochii-n patru. Mă duc să văd ce se-ntâmplă sus. Se răsuci pe călcâie și făcu drumul invers către scara superioară. Ea îi găsi pe toți încovoiați deasupra găurii. ― Ce se întâmplă? Lichidul n-a ajuns în coridorul C. ― Cred că s-a sfârșit, zise Ash inspectând metalul ros. Fie că reacțiile în lanț cauzate de întâlnirea cu aliajele au diluat putererea lui corozivă, fie că pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Faimoasele garnituri de porțelan portocalii și albe, evocând „răsăritul soarelui“ s-au spart și nu au mai fost înlocuite. Aceeași soartă au avut-o și oglinzile cu margini zigzagate, precum și sticla irizată din băi. Barele de oțel tubular s-au încovoiat sub poverile pe care le-au purtat și au cedat locul unor scaune urâte, greoaie. Plăcile de faianță neagră, suedeză, din băi și-au trăit traiul și în locul lor au apărut dale albe, sănătoase, englezești, dar căzile și-au păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ochii lui, cu caracteristica-i expresie provocătoare și zeflemitoare. Când se plictisiră și de acest joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cred că este chemarea interioară, dorința de a ajunge aici, în locul de unde pleacă cei mai mulți pelerini. A fost și o zi destul de răcoroasă și parcă nu-mi vine să cred că nu mă mai înmoaie, nu mă mai încovoaie canicula, inamicul meu invizibil, dar prezent peste tot în jurul meu, până în urmă cu câteva zile. Mă simt sleit de forțe, dar fericit. Saint Jean este un mic oraș pe malul râului Nive și forfotește de pelerini. Impactul meu a fost
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe pistă corect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dilatați, cu privirea ștearsă, manechin îmbrăcat în ținuta de sportsman, fără o greșală de eleganță, pe când toată atenția lui sta întoarsă înăuntru, cu grija ca nu cumva genunchiul să se încovoaie brusc din neglijența unui ligament, ca nu cumva umerii să scapete și toată păpușa de panoptic să se prăvale undeva pe loc de repaos, pe care sensibilitatea lui istovită ar fi dorit, totuși, să se poată întinde în căutarea odihnei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pornit ca din gonguri de aur, răzbătea cu preludiul lui. Fraza asta întreruptă și repetată și încercarea vocilor de a-și vorbi durerea lor una alteia trecea fiori prelungi peste trupul acum uniform al asistenței. Sub acel efluviu, toată lumea se încovoia ca sub o cădelniță. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor împreunate bătură în surdina unui sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite încă de acompaniamentul ca de un zăbranic moale . Apoi porniră încet, de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
culme ; mutându-și greoi trupurile ciolănoase, tovarășii săi fluturau din coarne groase. Oprindu-se să zvârle peste spinări o sudalmă, omul coborî sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
apoi mâna acolo și i-am arătat cum trebuia să procedeze. Apoi am lasat-o pe ea. Mă căuta cu disperare cu gura. Eram nebun de plăcere, nu mai știam ce se petrecea în jur. Nu-i vedeam decât limba încovoindu-mi cu asprime sexul, goliciunea ei mă scotea din minți, iar ritmul mâinii ei sub apă producea un plescăi sacadat și zgomotos. Această stare de seducție a durat câteva ore în șir. Mi-ar fi plăcut să dureze toată noaptea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în față, lungi cât un stat de om. Rășchirate ca niște degete, penele înclină pasărea în unghiul vântului. Capul roșu-sângeriu se pleacă, iar aripile bat împreună, un preot înfășurat în mantie oferind binecuvântarea. Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de înălțarea pământului. Picioarele lovesc, genunchii întorși înapoi zbătându-se ca un tren de aterizare avariat. O altă pasăre plonjează și vine grămadă, luptându-se pentru un loc liber la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Mark. Ea i-o provoca, pentru că nu era cine era. Amigdala lui, își aminti ea. Amigdala nu poate vorbi cu cortexul lui. Îl mai ții minte pe unchiul Luther? întrebă ea. Trăgea astfel de el, poate nedrept. Mark se încovoie în vântul care-i bătea din față, în jacheta lui de baseball și căciula albastră, tricotată, pe care începuse s-o poarte ca să-și ascundă cicatricele până când părul avea să-i crească la loc. Mergea de parcă ar fi făcut acrobații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lumină într-un zâmbet care nu se putea ivi decât într-un stat cu mai puțin de douăzeci și doi de locuitori pe o milă pătrată. —Hei, vă știu. Arătați exact ca-n poză. — Și tu, răspunse Weber. Mark se încovoie de râs. Ar fi căzut de pe bancă, dacă nu s-ar fi ținut de Bonnie. —Ce? întrebă Bonnie, râzând și ea. Ce-am spus? — Amândoi sunteți țicniți. Mark îndreptă sceptrul spre ei. —Explică-te, Markie. Păi, în primul rând, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pasăre, ce și-ar putea aminti o pasăre. Nervozitatea ei se transmite puiului de anul ăsta. Suferința contagioasă îl înalță într-un salt. Lovește cu picioarele pustietatea din jur. Penele lui se răsfiră ca niște degete întinse. Gâtul i se încovoaie pe spate și strigă, închegând aerul. Își aruncă frunze pe spinarea arcuită, acoperindu-și aripile. Și pentru prima oară din cele o mie care vor urma în viața lui, dansează. În întunericul ce se așterne, o altă specie ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bărbatul cu lista de infidelități jalnice, pe jumătate consumate. Dar bărbatul a cărui imagine de sine nepătată ștersese lista asta atât de total - ce putea să merite un astfel de om, în afară de o demascare lentă și agonizantă în public? Își încovoie umerii și se agăță de podium. Se simțea anemic și ripostă iar cu analiză structurală, iar cu anatomie funcțională. Se pierdu în lobi și leziuni. Bipul scurt al ceasului îl anunță că era momentul să încheie. — Deci avem poveștile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luna șevval, la 13-14 iunie, după calendarul ghiaur, au transformat în geamii sedii de ziare, de partide și amfiteatre ale nelegiuților din Universitate. Astăzi, după zece ani, luptătorii credinței și gaziii nu mai trec prin foc și nici nu mai încovoaie spinările nelegiuiților sub ascuțișul parilor. Astăzi se petrec numai asedii și campanii de vorbe, de tocșouri, de afișe lipite peste tot, de panouri, de atacuri prin flancuri, de mișcări de învăluire și de buluciri retorice. E adevărat că, în ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
onoarea de a fi purtătorii steagului național, reprezentat printr-un balaur zburător. Capul acestuia era de bronz sau de argint și figura pe acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că acest trup al balaurului era de stofă colorată, ce se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet șuierător, încât ar fi semănat cu semnul militar al Sciților, descris
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se încovoaie alături de mașini. Rezultatele erau deja colosale. Alimentarea a revenit la normal, majoritatea urmelor bătăliei au dispărut. Și, luciu esențial, teroarea forțelor necunoscute care atacaseră, venind din stele, sistemul solar, slăbea cu fiecare fărâmă de informație venită de pe Venus, cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea în gură puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din insula niponă Hokkaidō, de cum simte în aer miros de țigară, începe să dea bucuros din coadă, să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se încovoaie alături de mașini. Rezultatele erau deja colosale. Alimentarea a revenit la normal, majoritatea urmelor bătăliei au dispărut. Și, luciu esențial, teroarea forțelor necunoscute care atacaseră, venind din stele, sistemul solar, slăbea cu fiecare fărâmă de informație venită de pe Venus, cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
așază migdale într-un borcan și își șterse fața cu podul palmei. Nu mai era frumoasa lui Farah, ci doar o femeie de treizeci de ani, cuminte și singură. — Eu nu vin cu voi la Tabriz, dragul meu, îi zisese încovoiată peste grămăjoara de mirodenii. Nu-i mai vedea ochii, dar îi auzea plânsul în coșul pieptului, ca pe o vietate lovindu-se de o colivie. — Toată viața am vrut să fiu osti la templu și nu o negustoreasă din souk
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]