1,207 matches
-
artă și societate“, ci de cea „dintre artă și artă“ (Harold Bloom, „Anxietatea in-fluenței“), singura care își descoperă rădăcinile intangibile veritabile. În urma scriitorilor invocați mai sus am putea să ne gândim, cu real folos, dacă poate fi depășită oare corporalitatea, încremenită și reductibilă, a istoriei culturii universale: prin reevaluarea necontenită a acestor mecanisme semantice, ca obiect profitabil atât pentru studiul critico-teoretic, cât și cel practic-artistic în general?! Răspunsul plauzibil poate fi generat numai în cazul în care vom reuși să atingem
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > VIN AMINTIRILE Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului VIN AMINTIRILE În casa-n care ne-am iubit, Am stat azi dus pe gânduri. Totul părea încremenit, Iar amintirile-au venit Duioase, rânduri, rânduri.. . . Te așteptăm, știind prea bine Că n-ai să vii, departe ești, Te caut des în nopți senine, Călătorind pe cai cerești, Visez mereu dorită clipă Când vei veni pe inserat, Plutind pe-
VIN AMINTIRILE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358120_a_359449]
-
dragoste sunt pline Și neuitate amintiri! Am sărutat de mii de ori, Umbră ființei tale Și roua lacrimei în zori, Am pus-o în petale!. În casa-n care ne-am iubit Am stat azi dus pe gânduri. Totul părea încremenit, Iar amintirile-au venit Duioase, rânduri, rânduri. . . Referință Bibliografica: VIN AMINTIRILE / Ionel Davidiuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul ÎI, 08 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VIN AMINTIRILE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358120_a_359449]
-
omul fără suflare, strălucea ca o lanternă uriașă. Balerina îmbrăcată în alb și-a terminat dansul, lăsându-se grațioasă lângă acrobat ... lebăda și-a încheiat cariera, stingându-se alături de perechea sa. Timpul s-a oprit. Măștile au căzut, zâmbetul clovnului încremenit, părea grotesc, lacrima se scurgea pe obraz, lăsând dâre de vopsea. Și-a scos pălăria făcând o reverență. A dăruit clipe de veselie, făcând giumbușlucuri dar clipa fatală a transformat comedia într-o tragedie sinistră. Din umbră, destinul joacă poker
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
de afară, m-am mai intersectat odată cu cealaltă tâmplă a lui. Eu, în mașină, la volan, el, în sicriul deschis, din mașina mortuară. Am stat, blocați, în ambuteiaj, tâmplă lângă tâmplă. Până când ne-am despărțit, eu grăbit, spre moarte - el, încremenit, spre viața viitoare. 3 mai 2012 Referință Bibliografică: PUNGĂ DE PUFULEȚI, CU PĂTRUNJEL / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 489, Anul II, 03 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PUNGĂ DE PUFULEŢI, CU PĂTRUNJEL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358586_a_359915]
-
se vaită prelung, Pădurea verde e în jale, Îngeri pornesc înspre pământ - Cer sângerând pășind agale. Ape se zbat în matca lor Vuind de dor, vuind de jale, Izvoare dulci - cu ape reci - Suspină blând, doinind în cale. Natura toată încremenită-i Pe limba ornicului mut, Căci vine jertfa cea de sânge, Ce dă pământului tumult. Clopote bat fără-ncetare, Inimi-altar de-nchinăciune Șoptesc în taină, rând pe rând, Câte-o fierbinte rugăciune. Mame cu prunci în calde brațe Și tați, cu
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
Lumină lină Ce-n calea lumii-ai apărut, Aminte adusu-ne-am de Tine Și de Iubirea-Ți care Te-a durut. La crucea Ta prinsă-n piroane De omul cel nesăbuit Ne-am prăvălit cu glasul stins Și sufletul încremenit. Cu jale-amară mucenicii Ți-adună jertfa în potir, Suspină Maica Preacurată Cu lacrimi albe ca de mir. Îți plânge chinul și menirea, Rostește cânt de leagăn sfânt, Tristețea-i mare, fără margini, Jale-i în cer și pe pământ. Jertfa
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
undeva dincolo de nori. Dio așteaptă și el ceva care să-i motiveze ridicarea de pe scaun. De pe scaunul singurătății, desigur. Dar nu, sufletul nu vrea să-și scoată aripile din buzunar, să treacă dincolo de această dimineață de plumb, unde toate par încremenite și fără viață. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (157) Referință Bibliografică: DEȘERTUL , PUR ȘI SIMPLU / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1227, Anul IV, 11 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DEŞERTUL , PUR ŞI SIMPLU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350697_a_352026]
-
pe boabele de muștar ale soarelui, istovindu-se-n căutatele ape. Se zbuciumă sângele urcând prin rădăcinile copacului din trup, împământenind sămânța coaptă cu irizări cuibărite-n miez. Alunecă prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să respire ploile repezi. Tu-mi apleci cumpăna-n interior până-n limpede ochiul fântânii și mă ungi cu mirul ei rece pe fruntea boltită de ani. Referință Bibliografică: Zile de vară / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
marea majoritate a prozelor fiind scrise la persoana întâi. “Omul cu chibrituri” de pildă are aspectul unui policier. Suspence, mister, noapte, urmăriri, umbre, liniște absolută, un peisaj straniu și un cadru împietrit, cu șiruri de mese la care stăteau oameni încremeniți, înveșmântați în șube negre, ce poate fi mai misterios? Scenele se desfășoară pe cadre, ca-n filmele de televiziune. Autorul a introdus în volum și comentarii la unele volume nou apărute, ale confraților cum e cea a lui Ștefan Doru
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
parte. La fel ca între zidurile unui lăcaș monahal străvechi, unde se străduiește din răsputeri raza solară ca să pătrundă timid printre vitraliile domnești seculare înfipte în piatra rece și grea de sens a istoriei, și în mijlocul unei mulțimi de inimi încremenite definitiv în cele 3000 de bătăi ale ceasului unei singure ore, dascălul nostru îi săvârșea inimitabil oricărui text literar abordat o de neegalat și liniștitoare litanie personală, ce scotea pur și simplu completamente materialul respectiv din spațio-temporalitatea-i firească, plasându-l
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
Ti-am spus, mă, sa nu te bagi? Paștele mă-tii de neisprăvit... - Tată, eu am... - Să nu aud nimic! Vorbim noi, acasă... Hai! Îmbracă-te și mulțumește acestor femei c-au avut milă de tine! Cele două femei rămăseseră încremenite, tăcute și dezaprobatoare în priviri, dar nu îndrăzneau să intervină. După câteva minute, timp în care nea Petrică ciulea urechea la televizor și Eugen își luase lucrurile și plecase la baie, Lucica îndrăzni să i se adreseze cu vocea ei
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
faptul că toate acele persoane erau îmbrăcate în negru, apoi, apropiindu-se, observă pe verandă, înapoia femeii din prag, sfeșnicul înalt în care ardeau cu flăcări liniștite, câteva lumânări de ceară. Se opri brusc ... Înțelese ... A ajuns prea târziu ... Stătea încremenit. Ar fi vrut să înainteze, dar picioarele nu-i mai dădeau ascultare. O văzu pe Ica ieșind din bucătăria de vară și venind fuguța spre el. Avea ochii roșii de plâns, purta o rochie neagră, pe care Matei nu i-
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
nu-i deloc ușoară și mi se rupe inima de ea, ca de copiii mei. Acum știu de ce a plecat de la prăpăditul ăla de Gheorghe și nu mai trebuie să vorbim despre asta.” - Costică, mumă, noi stam și-l ascultam încremeniți că nu pricepeam unde vrea să ajungă. Ne-a spus că a vorbit cu el o sară întreagă, că dacă a știut că nu-i bun de muiere să-i facă copii, de ce s-a mai însurat și l-a
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
fricii-nfrigurați Și zi de zi amenințați, Tot neam de foci și pinguini La botul urșilor-rechini... La polul luxului de-a fi Săraci, bolnavi și încă vii, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor meschini... La polul umilinței stând Încremeniți și înghețănd, Tot neam de foci și pinguini La mila urșilor vecini... La polul iudelor vândut Pe un amăgitor sărut, Tot neam de foci și pinguini La ura urșilor creștini... La polul urșilor polari Peste siberii de calvar, Tot neam
NEAM DE FOCI ŞI PINGUINI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359844_a_361173]
-
de gât! Ptiu, dispari din fața mea, fir-ai al dracului cu neamu’ tău cu tot!! a ripostat Violeta strigând tare și s-a aplecat imediat să ridice o piatră pe care a văzut-o la marginea bordurii. Mișu a rămas încremenit, surprins și dezarmat de atitudinea și cuvintele ei. La orice se aștepta, dar la o așa reacție violentă nu s-ar fi putut gândi. Nu știa ce să spună. - Un pas de mai faci și m-atingi, îți crăp capu-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359661_a_360990]
-
un vapor trecea prin șenalul navigabil, fluturându-și a bun rămas stindardele colorate ca pe niște batiste. Aici, pe această plajă pe jumătate sălbatecă, timpul părea să nu mai aibă nicio grabă. În fiecare vacanță, o regăsea cu aceleași dune, încremenite parcă pe vecie în același loc, regăsea scaieții ce-și ascundeau cu grijă spinii prin nisip, înțepându-i pe cei neatenți când se așteptau mai puțin, regăsea neliniștea vântului ce galopa neobosit locurile precum un cal sălbăticit, regăsea mirosul acela
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
cu groază că, odată, chiar am avut o scurtă perioadă sincopară, între două pașapoarte, când am trăit pentru câteva săptămâni în imponderabilitatea lipsei de cetățenie. Ce experiență oribilă, să nu ai niciun drept, să nu poți face nimic, să stai încremenit! De buletinul pe care l-am primit în tinerețe, în România, mă leagă sentimente aproape duioase. Permanent l-am purtat asupra mea, așa cum cerea litera legii, ba chiar îl țineam protejat într-o învelitoare de piele. Chiar dacă nu era mai
CULTUL IDENTITĂŢII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340399_a_341728]
-
know it. Așa coboară science fiction-ul spre fantasy, face cunoștință cu arhetipurile inconștientului. În adâncimile eului dăm de lumea fără individualitate, austeră, ușor de manipulat, fără umbră, amnezică. Acesta e capătul lumii, cel de-al doilea plan, impalpabil. O lume încremenită, care stagnează. Orașul simbolic. Aici nimeni nu are nume, substantivele comune devin proprii, cu literă mare. Orașul este o comunitate chiar de la capătul lumii, cu o singură ieșire, poarta de vest, păzită de un portar. Locurile sunt primordiale, există Biblioteca
Pe căi grele către stele, pe căi aspre către astre. Țara minunilor și capătul lumii () [Corola-blog/BlogPost/338791_a_340120]
-
Spre încântarea mea, de această dată, este din nou pierdut în telefon. Când trenul încetinește lent sub scrâșnitul sigur al roților de oțel, o parte dintre pasageri se grăbesc către ieșire, lăsând în urmă geci, sacoșe, poșete și pe Neo încremenit preț de câteva minute într-o încovoiere imposibilă, DVD-Rip, pe monitorul unui HP prăfuit. Amintindu-și nostalgic de vremurile în care se fuma pe culoar, cinci tineri împart spațiul îngust și acru al intrării în vagon. Sunt câteva minute în
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
să le povestească părinților toate cele prin care trecuse. Nu ar fi dorit în ruptul capului să-i supere dar... nu avea ce face. Era firesc să le spună că și-a dat demisia. Căuta doar modalitățile. Aurora a rămas încremenită și asculta totul în tăcere. Fierbea la fiecare episod relatat cu mânie și jenă de Adriana. Își ștergea lacrimile cu colțul baticului ce-l purta la bucătărie în timp ce prepara mâncarea și își bătea uneori șoldurile plinuțe cu palmele. Nu-i
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
și bucuriilor, pe cărări pașii dorului, la umbra ierbii, roua hrănitoare a rădăcinilor, iar în rădăcini consistența sevei umplute de viață. Oricâtă bunăvoință am avea de a spiritualiza piatra, nu o putem face și, de aceea, nici inima cea mai încremenită n-o putem compara cu ea, căci inimile sunt clintite de sunetul muzicii, pe când piatra nu aude niciodată, nu plânge, nu surâde. Oamenii cei mai frumoși și mai buni sunt în primul rând acei care sădesc și se bucură de
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
oceanul nesfârșit al vremii nimic nou, nimic vechi pur și simplu reversibil, palpabil sau abstract, de neatins gândul răzbate dincolo de orice înțelegere coboară pleoapele peste roua proaspătă a unei dimineți răsărita dincolo de curcubeu e târziu, momentele se scurg în clepsidra încremenita ceasornicul își urmează meticulos, imperturbabil, menirea clipe fără timp, fără spațiu, îmbrățișate fugar, pierdute pe cărări pietruite ... Camelia Constantin 2013 Referință Bibliografica: Clipe... / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 767, Anul III, 05 februarie 2013. Drepturi de Autor
CLIPE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341386_a_342715]
-
plângă, sacadat, înecându-se în gemete surde. Între timp, la fața locului mai sosise un echipaj de la Poliția locală, o agentă și un agent care auziseră prin stație apelul și un echipaj de la Ambulanță. În timpul relatării omului, îi ascultau povestea încremeniți, încercând să-i dea un motiv de a merge mai departe, în timp ce i se acordau primele îngrijiri. Preluat de ambulanță, agenții au rămas privindu-se, cu un gust amar, dar și cu teama, că a doua oară nu vor mai
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
cu aceste rânduri: “Există o teamă de a “demitiza “, de a înlocui “idolii “ de ieri, cu cei de azi? Nu este oare nevoie de un mai mare curaj în a recunoaște valorile de astăzi, cu riscul de a tulbura apele încremenite ale ierarhiilor suporaviețuind încă unor obscure inerții?” Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Confesiunea ca spovedanie în fața Măriei Sale Cititorul / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 750, Anul III, 19 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin
CONFESIUNEA CA SPOVEDANIE ÎN FAŢA MĂRIEI SALE CITITORUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342412_a_343741]