1,250 matches
-
directorului. Vor bârfi pe la colțuri că X are salariu mare pentru că așa și pe dincolo cu șeful etc. Prea marele amestec de relații personale nu e semn de sănătate organizațională. Nu spune nimeni ca e mai bine să stea toată lumea încruntată și să nu vorbească decât de ROI și marketing, dar nici rolurile tulburi nu sunt OK. Cum mi-a spus mie un șef de-al meu franțuz, „garder la bonne distance“!
Șeful de gașcă e deseori un manager prost. Povestea Anei sau până unde poate merge prietenia dintre șefi și subordonați () [Corola-blog/BlogPost/338281_a_339610]
-
de fiecare dată în dublu exemplar: una cu mama, a doua cu tata. Cei doi rămăseseră ca șoarecele și pisica și refuzau să fie vreodată în aceeași încăpere. Odată, Gail m-a arătat o fotografie în care era și Carolyn: încruntată, suspicioasă, cu o privire rea. - S-ar putea să aibă o problemă psihică, m-am aventurat eu cu părerea, înapoind fotografia. - Oricum, niciunul din noi nu mai are legături cu ea, dar ne pasă că ea îi face viața un
Lamar și neștiința de carte prin uitare () [Corola-blog/BlogPost/338743_a_340072]
-
două. - Să faci binie să-ț agiungă! - Da, lasă, nea Ioane, că pot și fără, să nu rămâi dumneata... - Mă uomulee! Nu-ț comaaand, nu-mi comaanzi! Așa am realizat că, în dosul vorbelor spuse răstit și a figurii permanent încruntate, nea Ioniță era un om dintr-o bucată, bun și cu simțul umorului. Îți recomandăm Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană Nea Ioniță fuma jumătățile de țigară cu o sipcă de lemn. Pentru mine, în schimb, fumatul lor era
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
Wikipedia) Cum se tușină oile (tuns la piept, uger și coadă) m-a învățat nea Mihai Hapciuc. Tușinăturile (o lână bătută, cu resturi vegetale, pământ și balegă) le-am adunat într-un sac de rafie. Din poarta grădinii mă urmărea, încruntată, Buna. La final, mândru de ispravă, am luat sacul pe umăr, am ieșit să-l duc la container. - Să nu le țâpti că nu-i bin de tinie! Amenințarea bunicii mi-a stârnit un zâmbet ironic. Nea Mihai mă înștiințase
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
se va întâmpla. Pe străzi, toată lumea își verifică telefoanele des după Brexit. Mai des decât de obicei. Fețe triste se apleacă peste ecrane, degetele repetă mișcările cu care suntem cu toții obișnuiți, fără convingere, dar cu exasperare. Un tânăr in metrou, încruntat, se așează apăsat pe scaunul din față. Abțibildul IN de pe geaca de blugi, dezlipit puțin, e dovada forensică a iritării sale. Spre supermarket, o mașină aproape mă calcă, pe amble geamuri din față ies zburdând două steaguri ale Angliei, tetiera
Am stat de vorbă cu șapte tineri români care trăiesc și lucrează în Marea Britanie. Cum cred ei că îi va influența votul pentru Brexit () [Corola-blog/BlogPost/338503_a_339832]
-
sau nu el era bărbatul răvășit și pasional de noaptea trecută." - Am vrut să plec dimineață, fără să va anunț. Gestul dumneavoastră este într-adevăr de neînteles, mai ales că nu am făcut nimic să atrag acest comportament. M.Joseph, încruntat, își ținea mâinile la spate cu degetele încleștate. - Ești liberă domnișoară, ai în plic salariul. Îți mulțumesc pentru clipele oferite copiilor mei. - N-am terminat. Doresc, să lămurim câteva lucruri. - Ascult! - M-am angajat să duc la bun sfârșit, ce
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
că-i vorbește din tablou. Lacrimi înțepau ochii Almei. Cel mic purta o conversație imaginară cu mama lui. Simțea o greutate în piept și șalul alunecă de pe umeri. Simți prezența unei alte persoane. Se întoarse. În spatele ei lordul M.Joseph încruntat o apucă de braț și o trase grăbit departe de ușă, șoptind mânios: - Ce se întâmplă? Ce cauți dumneata în acest loc? Nu ai permisiunea, să urci aici! Nimeni nu are. O lipi de peretele opus cu fața aproape de a
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO... RESPECT! Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cotidianul. Acest cotidian, pestriț, în care zilnic ne lovim unii de alții, care mai de care mai grăbit, mai încruntat, preocupat de diverse probleme de acasă, de la serviciu, de lipsa banilor, de grija taxelor către stat, a ratelor la bănci, de sănătate - dat fiind imposibilitatea obțiunerii medicamentelor și a consultațiilor în lipsa cardului de sănătate, care nu a fost emis, încă
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
spre Dunăre, unde vor aștepta șalupa sau o barcă să-i ducă acasă, căruțași și camionagii cu mijlocul înfășurat în brâuri albe în care au înfipt bicele de care nu se despart o clipă, muncitori cu șepci ponosite și chipuri încruntate, vagabonzi murdari și zdrențăroși, copii ai străzii flămânzi, cu ochii după furat, gospodine cu sacoșe pline, câte un Ostap Bender îmbrăcat țipător în căutare de naivi pe care să-i îmbrobodească cu năstrușnice propuneri de afaceri, vreun țigan lăutar cu
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
lipsă de medicamente și subnutriție... CONTELE DRACULA : Și tineretul? PRINȚIȘOR: Unii au părăsit țara după o pâine amară, iar cei rămași își duc traiul de pe o zi pe alta. Doar o mică parte, baronii, se lăfăiesc în plăceri. CONTELE DRACULA:(încruntat) E grav ce-mi spui! PRINȚIȘOR: Neamul tău e pe cale de dispariție. CONTELE DRACULA: Asta niciodată! PRINȚIȘOR: Pentru mâine seară „Imperatorul” a convocat o adunare la Palatul Neamului din București. CONTELE DRACULA:(mânios) „Imperatorul” vrea să dea o lovitură de
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
mâini și îi privi pe amândoi cu severitate. Spuse după câteva clipe de tăcere: -Nu amestecați Roma în această discuție. Răspunsul meu este împotrivă! Nec plus ultra! mai spuse el ridicându-se din jilț. Fariseii îl priviră cu dezgust și încruntați, însă tăcură. -Și mai e ceva, mai spuse Ponțiu Pilat cu ironie... Credeam că singurul vostru împărat este Yahve, Savaot, zeul vostru...Adonai, Eli sau cum îi mai spuneți...nicidecum cezarul nostru, magnificul Tiberius... să-l ocrotească zeii! -Mărite, rosti
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
am știut unde i-am conceput... Am plecat peste mări M-am întors peste țări M-am pierdut peste zări Aiurit, păcălit, amețit de muieri zeci de veri, primăveri Chiar și azi, chiar și ieri... Veșnic beat Lângă pat Supărat, încruntat Că n-am bani gologani ... de mulți ani Chiar de vreu să fiu eu e cam greu Fiindcă eu Nu sunt eu doar un biet teleleu... Ăsta-s eu! ------------------------------- Daniel IONIȚĂ Sydney, Australia 11 August, 2013 Daniel IONIȚĂ, poet, scriitor
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
să guste din dulcețurile cu care îl îmbiase Boriel. Spuse însă direct, fără nici o introducere, după câteva clipe. -Ce amestec ai cu tâlharii prietene? Vreau să aflu imediat asta. Boriel își ridică capul vizibil surprins și întâlni privirea împietrită și încruntată a prietenului său. Tăcu un timp fără să spună nimic, în timp ce Hasim aștepta nemișcat privindu-l insistent. Așteptarea deveni dintr-odată încordată. -Prietene...! începu fariseul cu o voce nehotărâtă... -Spune tot ce ai de spus fără ocolișuri! îl întrerupse Hasim
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
Văd în privirea lui Ortiz o umbră de îngrijorare. Trecuseră trei zile de la arestarea lui și nimeni nu se grăbise să-l audieze. Primește de trei ori pe zi porția obligatorie de mâncare, pregătită special, inclusiv apă, de la un ofițer încruntat, care îi taie orice pofta de conversație. Aceste momente de incertitudine sunt cele mai grele din viața unui arestat. Îl informez despre prinderea complicilor, despre declarațiilr lor și despre legătura lui cu ei. - Mint! se apără, gesticulând vehement. Dobitocii ăia
DRUMUL APELOR, 22 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341232_a_342561]
-
propriu, moarte și înviere; pe de altă parte, indiferent de gradul de împliniri la care a ajuns, la un moment dat orice om își vede viața ca pe un eșec.” M. Eliade Tejgheaua de la magazin era un hotar. În spate, încruntat, tronam eu, rege-vasal al unei lumi conservate la borcan. În față - Tușa Anuța, senină, cu o pereche de disagi pe umăr, purta cu ea o împărăție întreagă. - Să știi că Niculaie m-o trimes. Iel n-o mai îndrâznit să
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
nu înseamnă absența oricărei ființe din jurul tău, ci mai degrabă o întoarcere către interior. Intimitatea e ca timpul, când n-o ai, îți faci. Prin vălătucii de abur, în bazinul pietros au intrat și alți bărbați alături de mine, la fel de tăcuți, încruntați și invizibili, făcându-mă să mă undui ca o trestie în valurile pe care le-au făcut până și-au găsit locul. Evrika!, mi-am zis, apa asta ar putea fi parabola lumii în care trăim. Dacă au același volum
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
străzi din cartier, votanții din tot spectrul politic actual, stau unii lângă alții, ca buni vecini, chiar și în casă avem opțiuni și simpatii politice diferite. Domnu’ Văsâi (DV), organizator și „mai marele” la intrarea în sediu; cu mustață și, încruntat, tipul aparent dur și conectat telefonic la un puternic din incintă sediului. După spusele lui, conectat la Secretarul General, dar nu l-am crezut căci pe site-ul primăriei, Secretar General este o doamnă. El părea că vorbește, cu fereală
După ce noua administrație locală din București a trecut pe șest un PUZ pentru „un ansamblu rezidențial”, mi-am luat o zi liberă de la birou și m-am dus la ședința CGMB () [Corola-blog/BlogPost/337748_a_339077]
-
cu un stil de a-și manifesta furia foarte înspăimântător. Chipul, de obicei vesel, cu niște ochi animați mereu de zâmbet, arăta înspăimântător atunci când se enerva. Aripile nărilor se mișcau pe ritmul suflului greu, pumnii erau încleștați și sprâncenele foarte încruntate. Chipul parcă nu aparținea unui copil. Nu dura mult până căra primul pumn. La un moment dat, disperată fiind de situațiile dese în care ceilalți părinți veneau să se plângă de comportamentul lui, în miezul unei lupte în care m-
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
planul lui atât de stupid și amar, la dorința lui de a mă apleca într-o zonă noroioasă și crudă. Am nevoie de timp, de toată puterea și lumina din mine, pentru că el este prea sigur de reușită. Îl privesc încruntat pentru că am gustat prea viu din primejdie.Vreau să-l contrazic, dar, ridicându-mi ochii, mă izbește expresia privirii lui. Cineva mi-a spus odată, că în schimbul durerii se pregătește intodeauna ceva, mă gândesc că, poate, ar trebui să accept
ELEGIA I PE FIRUL GÂNDULUI CĂLĂTOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344269_a_345598]
-
de țigări își reiau locul la vedere. În fundul sufletului ne dăm seama că suntem niște bestii ignorante și nesimțite, pentru că, într-adevăr, nu știam că vine paștele și chiar dacă am fi știut tot aia era. Adi se uită la noi încruntat, în ochi ne apar lacrimi, dar norocul revine după cele două sticle gâlgâite scurt de bunul nostru prieten. - Și, acum, fiți atenți la plan, orice detaliu are o importanță maximă! Uite, notați aici, că altfel uituci cum sunteți până mâine
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
a părut că fruntea i se încrețeste și că buzele, încă senzuale și frumoase, i se mișcă agitate. Arătătorul i se îndrepta în sus cu hotărâre și cobora lin, ca apoi să se ridice și mai dârz. Fruntea îi rămânea încruntată și amenințătoare. După câteva minute s-a dezmeticit parcă, m-a simțit și un zâmbet larg, luminos și fericit i-a înseninat chipul. - Ce faci? De când ești lângă mine? Mă uit la ceas și îi răspund că de zece minute
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
Te gândești și tu la Coșbuc? - Da. Pe noi două ne-au legat întotdeuna aceleași gânduri și sentimente. Ne completam mereu una pe cealaltă de parcă am fi fost gemene. La el mă gândeam. - Știu după felul în care ți-ai încruntata fruntea. Simona cea șugubeață și sentimentală și-a ațintit privirea în ochii mei, a ridicat arătătorul, mi-a făcut cu el un semn de start și am continuat recitarea cu versurile lui Coșbuc: ,, Să nu dea Dumnezeu cel sfânt Să
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
și doamna Mariana să zbiere, dacă vezi că nu sunt eu, dă-mi drumul! Lasă-mă să plec! Deși tremura de spaimă, repetă, lasă-mă în pace pe mine! Vreau să mă întorc acasă, la soțul meu! Omul o privea încruntat și atent. La un moment dat i se păru că gândurile îi plecaseră în altă parte și că parcă se uita prin ea. În sufletul ei spera că va scăpa din calvarul ăsta. Privindu-l mai atentă, i se făcu
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
în orizonturi deschise larg și purpurii Și inimi zvăcnind de dor și iubiri în cascadele torturii Distanței neîmplinirilor amare și risipite în văntul nemilos. În faldurile sale trec zile și nopți, trec ore în șir, tacticos, Iar găndurile din frunțile încruntate sapă amarnic și adănc În străfunduri neumblate ale sufletului ‘drăgostit și nătăng. Trecănd ușor prin timp, odată cu vărsta Mi-am redescoperit trupul și mintea M-am redescoperit pe mine în aura unei dimineți noi: Toate apele au secat, doar marea
MI-AM REDESCOPERIT TRUPUL ȘI MINTEA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343413_a_344742]