792 matches
-
stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse într-un geamantan de piele încuiat totdeauna; în afară de borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la fel ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-am umplut plămânii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. ― Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sânt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: "Bună seara, domnule scluptor". Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sertarele biroului, sperând să găsească un stilou din aur sau chiar o casă de bani. Dar nu găsi decât niște coli vechi de hârtie. Dedesubt se afla un sertar mai mare; o să-l deschidă și pe ăsta și o să plece. Încuiat. Se îndreptă spre ușă, dar se impiedică de o denivelare de lângă birou. Privi în jos și văzu un bloc de piatră cubică ieșit. Ghinionul lui: toate celelalte erau la locul lor, perfect plate. Fără să stea pe gânduri, Salam își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În sfârșit: bani! Trebui să se culce la pământ, cu obrazul lipit de piatră, ca să poată pătrunde destul de adânc. Degetele se chinuiau să-și apuce prada. Cutia era greu de ridicat, dar, în cele din urmă, o trase afară. Era încuiată; însă conținutul făcea prea puțin zgomot ca să fie vorba de monede și era prea ușor ca să fie vorba de bancnote. Se ridică și scrută întunericul până găsi pe birou ceva ce presupuse a fi un cutter pentru scrisori. Îl strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o mică șansă de-a vedea Beitinul ca pe ceea ce este cu adevărat, un loc care poartă amprenta istoriei acestui pământ. Stând pe vârfuri și întinzându-se să pună cea mai valoroasă cutie înapoi pe raftul de sus al dulapului încuiat, auzi un zgomot. Metalic. —Hei! Huda? Nu primi nici un răspuns. Poate că nu era nimic. Poate să a lăsat ușa metalică a camerei de lucru întredeschisă și a trântit-o vântul. Nu conta. O să închidă cutia și o să plece. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dacă făceau asta, de cele mai multe ori, un paznic de noapte își spunea că ceea ce văzuse fusese o iluzie luminoasă, o reflexie a propriei lanterne și pleca. Pus față în față cu alternativa de a se deranja să deschidă o ușă încuiată și să nu găsească nimic, lenea câștiga de fiecare dată. Aceasta era prietenul neoficial al intrușilor și al hoților de pretutindeni: indolența pură a paznicilor. Dar acesta era altfel. Înaintă, raza aruncată de lanterna sa mărindu-se pe când se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atât de înverșunat, încât până și alegerea hotelului în care stăteai putea stârni un incident diplomatic. Nu, nu, începu ea. Nu e deloc așa. În timp ce vorbea se îndrepta spre ușa dinspre alee. Apucă mânerul. Se roti, dar nu se deschise. Încuiat. Acum putea simți bărbatul stând în dreptul umărului ei, aplecându-se pe deasupra ei pentru a ajunge la mânerul ușii. Apropierea lui o făcea să tremure, amintindu-i de alee și de răsuflarea aceea fierbinte. Vru să-l împingă la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era că își făcea deja. Capitolul 19 Lui Marilee Hunter, directoarea pedantă a laboratorului de genetică de la Long Beach Memorial, îi plăcea să se asculte vorbind. Marty Roberts făcea tot posibilul să pară interesat. Marilee avea un stil aferat și încuiat, ca o bibliotecară dintr-un film vechi, din anii ’40. Îi plăcea la nebunie să găsească erori la personalul spitalului. Îl sunase pe Marty și îi spusese că trebuia să-l vadă, imediat. — Corectează-mă dacă mă înșel, spuse Marilee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cheia în buzunarul de la șold al hainei sale. Îi făcu semn cu insistență Katiei, dar aceasta se încruntă și nu părea hotărâtă să-i de-a drumul. ă Nu știți de ce-i în stare ăsta, spuse ea. ă Ușa e încuiată. Nu are unde fugi. În sfârșit, după ce îi dădu drumul la ureche, Katia se aștepta ca băiatul să se facă nevăzut, iar în privirea ei se vedea clar că, fără urechiile băiatului în mână, aceasta și-a pierdut atât încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
semn să dechidă ușa. Apartamentul era în beznă. Tolkachenco mișcă flacăra lămpii în jurul camerei. ă Nu-i aici. Tolkachenco păru surprins. Fusese aici. Îngrijitorul merse la fereastră și ridică lampa pentru a se uita afară. Încercă fereastra și o găsi încuiată. Ciudat. ă Poate că s-a coborât pe balustradă, spuse Salitov încruntându-se în întuneric. Adu lumina aici, adăugă brusc, uitându-se la o formă nedefinită plutind la înălțimea umărului. Dă-mi aia! Luă lampa și lăsă lumina să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ai destule probe pentru un habeas corpus? ă Chiar am, excelența voastră. Nu mi-aș fi permis să vă deranjez dacă nu le-aș fi avut. Liputin strâmbă din nas cu aroganță. ă Omul a murit singur. Într-o cameră încuiată. Chiar dumneata ai scris în raport că nu există urme ale unui atac. Sânge nu-i. Răni nu-s. Nici leziuni. Iar epiderma e intactă. ă Am scris acolo că nu există probe judiciare ale unui atac. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acolo că nu există probe judiciare ale unui atac. Cu toate acestea administratorul a declarat că a auzit o luptă. ă Nu, nu, nu! Nu ne putem construi un caz pe baza a ceea ce a auzit cineva printr-o ușă încuiată. Mai ales că nu se potrivește cu ceea ce e logic posibil. ă Tocmai că se potrivește cu ce este logic posibil, insistă Porfiri. Dacă presupunem că Govorov nu se lupta cu un atacator uman, ci cu unul chimic. Liputin își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bine înșela. Cât despre povestea sa despre cele două voci din apartament, așa ceva nu are nicio susținere. ă Sunt de acord. Ținând cont de faptul că ferestrele erau încuiate din interior și de prezența constantă a lui Tolkachenko în fața ușii încuiate, prezența celei de-a doua persoane în apartamentul lui Govorov este fără îndoială logic imposibilă. ă Ești de acord? Liputin părea mai surpins de acest fapt decât de orice alt aspect al cazului în discuție. Cu sigurnață așa ceva trebuia confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Îi păsa. La ora unu, aula se Închise. Charlie dispăruse În mod misterios, fără să sufle un cuvânt despre chei. Patrick plecă să doarmă la un prieten. Kitty, Desert Rose și Pedro rămaseră și traversară din nou parcarea spre rulotele Încuiate. Partea ciudată la vremea din Los Angeles e că poate să fie incredibil de cald la prânz și incredibil de frig la miezul nopții. Temperatura scăzuse foarte mult și femeile, Îmbrăcate În haine subțiri, de vară, se plimbau Încoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe stradă. Ce-o fi alergând ca o nebună? m-am întrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o mașină a Salvării care a venit să mă ia. Am zăcut la spital câteva săptămâni. Întors acasă, am găsit ușa încuiată și cheia pusă sub o cârpă. Livia dispăruse, luându-și toate lucrurile. Se speriase, probabil. Nici n-am mai văzut-o vreodată. Sincer să fiu, n-am suferit din pricina plecării ei. Poate cel mult vanitatea mea a fost lezată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu-i nimic, ai să faci tu o sculptură mare, dacă o să ai energia necesară”. Nu, nu aveam această energie. M-am dus să-l rog pe meșterul cioplitor de cruci să mă primească înapoi. Am rămas mirat găsind poarta încuiată; meșterul n-o încuia niciodată, ca să nu-și alunge clienții grăbiți. Am bătut până a venit o femeie în vârstă care șchiopăta foarte tare. O mai văzusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat că meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse într-un geamantan de piele încuiat totdeauna; în afară de borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la fel ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-am umplut plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sunt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: „Bună seara, domnule scluptor”. Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ceva Îngeresc de moale. Probabil că a murit. Își trece mîna peste material, ceea ce Îl face să vrea să adoarmă la loc. În ceruri se aude muzică de sitar. Dar apoi o aude pe Sandina spunînd: — Nu fi așa Încuiată, Beth. Prin ușa dormitorului o poate vedea pe Beth stînd pe tăblia barului din bucătărie, care seamănă cu o buturugă de măcelar, ducînd către buze o Inca Cola. Nu sînt Încuiată! Credeam că stabilisem o regulă. Fără turiști și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apoi o aude pe Sandina spunînd: — Nu fi așa Încuiată, Beth. Prin ușa dormitorului o poate vedea pe Beth stînd pe tăblia barului din bucătărie, care seamănă cu o buturugă de măcelar, ducînd către buze o Inca Cola. Nu sînt Încuiată! Credeam că stabilisem o regulă. Fără turiști și fără călugări. Dar nu e turist, Beth. Se află aici cu un scop. — Pentru tine, Sandina, toți sînt aici cu un scop. E timpul să intervină. Wakefield se ridică și privește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iscusită. Imaginația este cel mai bun și mai puternic medicament. Ea iți dă încredere în tine și prin exprimarea ideilor mai amuzante, măiestrit construite și apoi împărtășite, poate naște zâmbete și poate alina durerile persoanelor apropiate. În concluzie, nu va încuiați imaginația într-un colț neexprimat al gândului vostru și nu vă sfiiți să o lăsați să se exprime! Dați-i frâu liber și lăsați-vă purtați de val, alături de ea, pe tărâmuri neexplorate și nemaiîntâlnite de voi până acum! Consider
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Împreună mîine, sau Între noi doi totul s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești? Se duse să deschidă sertarul Încuiat și aruncă pe pat arma și insigna pe care le Închisese acolo. - Te voi aștepta la bac, la ora 6. Și plecă trîntind ușa. Marie nu făcu nici un gest ca să-l rețină. 12 În zori, prin ceață și stropi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trece pe lângă urechi. Să le spuneți să vă ia cu ei, într-o dimineață, după apă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E departe... apa? HAMALUL: E. Cam la zece kilometri de aici... E acolo o fântână, o fântână pe care o ținem încuiată. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Străbătut de un fior.): Secături! HAMALUL: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce o țineți încuiată? Cine vă dă voie să încuiați o fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE: E departe... apa? HAMALUL: E. Cam la zece kilometri de aici... E acolo o fântână, o fântână pe care o ținem încuiată. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Străbătut de un fior.): Secături! HAMALUL: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce o țineți încuiată? Cine vă dă voie să încuiați o fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde păsările în ea? Să spurce apa? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou înfrânt.): Da... Așa e... (Brusc începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și le-a șoptit descântece. A chemat întruna norișorii care învăluiau gromovnicul ce-l ținea încuiat popa Băncilă în lada din turnul clopotniței și i-a pus să răsfoiască filele bătrânei cărți, în care se pecetluiseră semnele tunetului ceresc ce va să vină. Și pe răscolire de unde, în hârjoana celor doi înlănțuiți, norișorii i-au povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]