1,797 matches
-
o singură condiție. Toată lumea plecă din rulotă la răsărit, Înainte ca oamenii să vină cu cheile. Și trebuie să vă acoperiți urmele. Să faceți paturile, să puneți husele de plastic Înapoi pe mobilă, tot tacâmul. Sunteți siguri că puteți sparge Încuietorile curat, fără prea mare dezastru? Pedro se uită la Kitty: — Ce zici? — Nu-ți face griji, zise ea. Am avut, mai demult, o Întâlnire cu un hoț. A vrut să mă impresioneze, așa că mi-a arătat niște trucuri de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prea lene să-l umple din nou, deciziile care îi erau solicitate întruna nu lăsau loc pentru nefericire. O atitudine hotărâtă, îi spusese tatăl ei odată, era cheia succesului pentru un redactor-șef. Nu spune niciodată: „asta e o întrebare încuietoare“. Nu conta nici măcar dacă luai decizia greșită, cu condiția să iei una. Fran descoperi că, dacă se concentra pe a avea o atitudine hotărâtă, putea să țină la distanță valul cenușiu de amărăciune care o copleșea văzând că o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sănătoase, dar știu că detești Bran Flakes. — Așa e, îi dădu dreptate Ben, continuând să înfulece. Crezi că ă Se opri o clipă. Jack își ținu respirația, întrebându-se dacă venise în sfârșit momentul ca Ben să pună vreo întrebare încuietoare legată de tehnici de seducție sau, mai rău, de adevăratul motiv al divorțului părinților lui. — Crezi, continuă Ben, că ar putea să-mi dea ceva de lucru la ziarul ei? Nu te-am rugat niciodată pe tine pentru că ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în ce hal fusese lăsată cafetiera. — Vă întreb și eu, comentă Flo, ridicând o plăcintă cu carne mucegăită pe care tocmai o găsise în spatele unui fișet, cine lucrează aici? Ziariști sau o haită de fiare sălbatice? Fran ignoră această întrebare încuietoare. — Flo, se întâmplă cumva să-l fi văzut pe tata pe undeva? Fran se strecură în fostul ei birou pentru a avea un moment de liniște. Înăuntru era întuneric și Fran se rezemă o clipă de ușă, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu umbrela, simplu, cu capătul ăla, da, cu căpățâna de conserve, e o sculă bună, la mașinile care erau atunci. De proastă ce-i Dacia, și dacă apeși mai tare în butuc se deschide. Sunt cele mai proaste mașini ca încuietori. Era să mor asfixiat într-o mașină, am vrut s-o pornesc, am legat firele pe direct, n-am legat bine, a făcut scânteie, s-a topit plasticul, și mult fum... am ieșit pe geam. Odată era să mă prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a criptei avea forma unei cruci grecești. Tavanul cu trei bolți era susținut de douăsprezece coloane de piatră, cu capiteluri sculptate grosolan. Aici nu existau morți sau morminte, ci doar, în mijloc, o ladă mare de lemn, ferecată cu trei încuietori, fixată de podea cu lanțuri. În ea se afla tezaurul bisericii, și acoperea lăcașul sfintelor relicve. Deasupra acelei case de fier ardea o lampă cu trei brațe, care punea în lumină câteva figuri pictate pe ziduri. La dreapta și la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
e cu voi? S-au auzit o serie de șoapte, și apoi un glas, încă puternic, exclamând neîncrezător: - Stiliano, tu ești! Rezemate de zid, așteptau două scări lungi, pe care ucigașii cu simbrie le-au luat. Gratiile nu aveau nicio încuietoare. Motivul l-am priceput atunci când mi s-a adus o lampă și am vârât un braț prin deschizătură. Fețele ce mă fixau se aflau la douăzeci de picioare sub pământ. Nu mai insist acum asupra stării acelor tineri și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Închise ale apartamentului de la parter era prinsă o plăcuță cu inscripția: DE VÂNZARE. La câțiva metri mai Încolo, pe cealaltă parte a străzii, era poarta mereu Închisă a misterioasei vile a Prioratului Maltei. Dacă te uitai prin gaura de deasupra Încuietorii vedeai exact cupola catedralei San Pietro. Nu-și mai aducea aminte de ce, dar locul acela era numit buricul Romei. În timp ce aranja sistemul de blocare a volanului, atinse cu cotul din nou plicul alb. Maja coborâse. Mergea În Întâmpinarea unui tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și atunci am aruncat și centura în cutie, și peste ea pălăria, care era să cadă, cutia era prea plină, curelușa s-a agățat de sulul de postere și a rămas așa, atârnată, și atunci am auzit din nou zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere, iar celălalt să încuie valiza cu cheia, și am auzit cum mama trântește de mai multe ori capacul, gâfâind în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din când în când, fețele lor schimonosite de râs apar la geamuri și în spatele ușilor întredeschise; încep să-și închidă apoi geamurile și ușile, să trântească obloanele și să lucreze meticulos la încuietorile acestora, totul pe gesturile unui balet mecanic și pe fondul sonor al râsului; personajele se vor mișca în cadrul ușilor și al ferestrelor precum păpușile unui ceas medieval.) HAMALUL (Apariție de o secundă la fereastră, către călător.): Ha! CASIERUL (Apariție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu era decât cămașa mea de noapte. Cu arnici, să nu visez urât. Dar ați văzut ce era în interior, mai în interior? - Ce să fie, ridică din umeri popa Băncilă. - Vă rog verificați, îl îmbie acela. Părintele trase de încuietoare și văzu cum îl privea fața zâmbitoare a unei femei. Să tot fi avut spre șaptezeci și trei. - E coana mare a șefului, preciză acela. Madam’ Filoftița.O duc să vadă expoziția Goya de la Muzeul ăl Mare. Popa Băncilă închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce tu te prefaci că dormi, deși razele soarelui îți bat neplăcut în pleoape și se transformă într-un văl sângeriu tras peste ochi. În asemenea clipe știu că ele știu că sunt treaz. Zgomotul încuietorii e prea mare. Poate că tăcerea de câteva clipe ce se lasă apoi, reprezentând ezitarea între a descuia ușa singure sau a mă chema pe mine, le convinge că e mai bine să continue singure. Eu oricum nu mă pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nici anul trecut nu i-ai făcut nimic, nu? - Nu era vina mea că Rizescu l-a închis aici. Tata nu era convins că Rizescu mă închisese în beci din greșeală. Îl credea capabil pe Platon de închiderea și deschiderea încuietorii, lucru pe care acesta l-a respins la vremea respectivă ca fiind absurd. De altfel, el și cu taică-meu se luau foarte des la ceartă, și cine știe dacă Platon n-a profitat de perioada captivității mele ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-o în jos pe scări și am traversat camera, încă năucă de somn, uitându-mă pe vizor cu privirea împăienjenită. După care, am început laboriosul proces de descuiere și de deblocare a ușii, cu mâinile care-mi alunecau stângaci pe încuietori. În sfârșit! zise Sally, care intră și mă sărută pe ambii obraji. Ți-am adus ceva de mâncare. —A, bravo. Dacă aș fi trează, ar fi un lucru extraordinar. Am intrat în bucătărie împleticindu-mă și am umplut filtrul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
priveghi de zombi. Am sunat la interfonul apartamentul cincizeci și opt, fără să știu dacă e cineva acasă sau, chiar în caz că e, dacă va vrea să-mi vorbească. Mi s-a răspuns aproape imediat cu un bârâit slab - sunetul unei încuietori de ușă care se deblochează. Am împins ușa, luptându-mă o clipă cu greutatea ei surprinzătoare; ai fi zis că e întărită cu beton. Îi compătimeam pe toți locatarii clădirii care nu trăgeau de fiare de cel puțin trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sau negoțul, nici măcar pentru studiu. Adevărat fruct al sămânței tatălui său, Giuseppe nu muncise niciodată, singurul negoț pe care-l practicase vreodată era acela cu obiecte furate și tot ce studiase În viață era cât de bine să deschidă o Încuietoare sau să intre prin efracție Într-o casă. Dacă se reîntorsese la treabă atât de repede după ce fusese eliberat, doi ani la Închisoare aparent nu-l ajutaseră cu nimic. Totuși, Brunetti nu se putea Însă Înfrâna să nu-i placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
semn de Ruffolo. Viscardi se Întorsese la Milano, după ce oferise o descriere scrisă a celor doi bărbați, unul foarte Înalt și unul cu barbă, atât companiei de asigurări, cât și poliției. Se părea că intraseră prin efracție În palazzo, căci Încuietorile de la ușa laterală fuseseră forțate, lacătul care Închidea un grilaj de metal fusese tăiat. Deși Brunetti nu vorbise cu Viscardi, discuția sa cu Vianello și Fosco ajunsese ca să-l convingă că nu avusese loc nici un jaf, ei bine, nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea la ușă polițistul corupt, fluturând o legitimație sau arătând o insignă din metal ordinar, punând întrebări încuietoare, zdrăngănind cătușele și urlând într-un final “În numele legii te arestez, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta?!” Hai să revenim. Hai să... ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De aici pleacă totul, de la geamantan. Chiar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? Când deschise ușa, simți cum cerul se prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fussi prima vista costì che a nissun altra parte..." [Magnifici stăpâni, etc., Am păstrat cheia de la cufărul care conține sutana Sf. Francisc și de la micul seif cu celelalte relicve ce sunt în cufărul menționat, si am pus un sigiliu pe încuietoare așa încât să fie văzut prima dată acolo [în Florența], înainte de altundeva...]. Pentru momentul ajungerii mantiei în Florența, vezi Landucci, Diario (mai sus, cap. 1 n. 8), 253. 130 Polizzotto, Elect Nation (n. 1 mai sus), 170. Vezi și 208. 131
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
exces de zel, sau poate întrucît lanțul fusese prea lung, omul îl înfășurase de mai multe ori în jurul celor două vertebre exterioare ale batantelor, acolo unde se întîlneau cele două aripi ale porții, trecîndu-l și peste clanță și peste vechea încuietoare dantelată, dar decăzută la stadiul de pur obiect decorativ. în felul acesta eventualul intrus nu mai avea niciun dubiu : Casa monteoru se declara inaccesibilă, închisă pentru o bună bucată de vreme, le spunea tuturor curioșilor „stop, pînă aici, mă puteți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
taximetrului oprit de străin își traversa straniul său semi-leșin. La coada autoturismului, străinul, disprețuitor, nici nu mișcase. - ...Niciodată nu mi-aș fi închipuit, recuplă în același registru monoton Norocosul, decimând în treacăt alt pâlc de insecte, capturate în șănțulețul unei încuietori și înhățînd fără patos trei dintre ele și deșertîndu-și-le în deschizătura tristă a unei guri. Practicată într-un cap mic, turtit lateral. Confecționat dintr-o materie difuză, mucilaginoasă, pe jumătate invizibilă în lumina solară. Niciodată nu mi-aș fi închipuit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu) și o trusă de unghii. Mai cu seamă elocvența înghețată a trusei de unghii a avut darul de-ai mântui de scepticisme chiar și pe cei mai neîncrezători dintre cei prezenți. Totul părea perfect în legătură cu această trusă de unghii: încuietoarea, copcile laterale și capacul funcționau admirabil, cele două minuscule balamale aurii erau manufacturate splendid, atâta doar că ea (arz-o-ar focul!) era o trusă cu unghii umane!! Închipuiește-ți, pur și simplu. La cel mai propriu și dezgustător mod din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scutura zgaibaracele, duhurile negre se reîntorceau aici să-și joace bărbunca, deasupra creierelor abolite de cunoștință ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele la desferecarea din chingi, din cătușe, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]