9,411 matches
-
Asta-i o carte evreiască, uită-te tu la poze, o să pricepi cînd o să fii mare... — Evre... cum? — Evreiască, dragă, evreiască, să-ți spună tata! O să vorbesc cu el, Îmi spune tot, am conchis eu. Da, da, Întreabă-l, a Încuviințat Weisz. Pe tata l-am Întrebat, mi-a explicat, dar era mai greu de Înțeles decît racheta lui Gagarin și n-am mai zis nimic. CÎnd l-au Întins pe Zoli pe masa din prima cameră a casei din spatele cooperativei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plăcinta o știut de ea că-i pricolice și i-o Împlîntat bine furcoiu’ că altminteri nu mai apuca ea să-ți ducă dumitale coșercile cu pui. — Socot și io că numa’ În aiest fel o lăsat Dumnezău să hie, Încuviință gazda, cerîndu-i totodată musafirei să-i vîndă ei tutunul ca să nu fie musai să mai iasă cu straița la vedere prin sat. Cei ce-l porunciseră vor gîndi că n-a putut purcede la drum. — De bună samă, se Învoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să ne ținem cuvântul dat, ca nu cumva să ne-o ceară Atotstăpânitorul și să rămână darul neprimit”. Dar Ana răspunse: „Hai să mai așteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl și după mama ei”. „Să mai așteptăm”, încuviință Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
epuizat este. S-a Întins În pat și În scurtă vreme, a adormit dus... ― Îi trudit, saracu’. O muncit atâta! Trebui’ să să hodineascî - și-a spus părerea mama Maranda... ― Așa-i, fata moșului. Îi pisti măsurî di vlăguit - a Încuviințat tata Toader... Vasile Ilucă 15 nov. 2011 ― 6 aug. 2012 De același autor 1Iași... șoapta din ziduri, album ghid, Ed. Eurocart, Iași 1998; 2Iași... istorie și spirit, album ghid, Ed. Helios, Iași 2000; 3Hoinar În jurul Iașului, album ghid, Ed. Trinitas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-se. N-am auzit de Caloianu, își scutură căruțașul barba. Și la cine vrei tu să mergi?... Aflând, bărbosul dădu din cap dumirit. Aha!... glăsui el. Atunci tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să încuviințeze, mirat că moșul știa de el, în timp ce el nu-l cunoștea deloc pe moș. Căruțașul îi arătă cu vârful biciului undeva înainte. Ai noroc cu mine, flăcăule! îi spuse. Avem același drum. Eu stau pe-aceeași uliță cu badea Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe, când sfârși. Culae murmură că alt cântec mai trist și mai de jale nu auzise în viața lui. Da, trist și frumos cântec, încuviință bătrânul. Da' ia ascultă-l acum, nepoate, și pe-ăsta..., pe care-l știu de la un unchi de-al meu, mare meșter și el... Ascultă-l și ține-l bine minte !... De data aceasta, arcușul lui deadul Vasile începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Altu-i necazul... L-au luat din nou pe Valentin... De bine ce tocmai îi dăduseră drumul!... Cum adică l-au luat?!... exclamă Ticu mirat. Vrei să zici că...? și își încrucișă, cu un gest sugestiv, mâinile una peste alta. Iorgu încuviință cu un oftat. Întocmai. Au venit azi dimineață, pe la șapte, trei inși de la Securitate și l-au luat cu ei... Cică să le mai dea nu știu ce declarație... Povești!... Și uite că se face noapte și nu s-a întors... Nedumerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vă mai merge ceasornicul acela buclucaș?... Tot după ora Moscovei?... Ba după ora Bucureștiului, că de când mi l-ai reparat dumneata nu s-a mai defectat..., îi replică Stelian. Evreul continuă să zâmbească în felul său poznaș. Ei, așa, așa..., încuviință el, mângâindu-și barba, care între timp i se făcuse mai albă și mai lungă. Iorgu zâmbi și el. Nu știam că vă cunoașteți așa de bine, își mărturisi el surpriza, uitându-se mai întâi la ceasornicar, apoi la fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui viață. În schimb, se plângea că îl urmăreau în vis tinerii sioniști ajunși la închisoare și spunea că ar fi vrut să poată trăi destul, ca să-și răscumpere greșelile. E încă tânăr, zise Stelian încurajator. Are timp. Da, adevărat, încuviință ceasornicarul. Dar căile Domnului sunt neștiute!... Coborâră din tramvai și o porniră pe o străduță lungă și întortocheată. Peste vreun sfert de oră se opriră în fața unui bloc cenușiu, cu bucăți de tencuială desprinse din fațadă, și intrară în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-mi spună că nu-l lași tu să-nvețe carte!!... Ce vorbești, mă, Jeane?! Păi dacă ar fi el, săracul, în stare!!... exclamă Gheorghiu-Dej, înveselit de această idee, și se ridică de pe scaun. Ai dreptate, Ghiță, nu e-n stare, încuviință celălalt. De-aia n-ar fi rău să-l mutăm pentru o vreme pe la guvern, ca să-nvețe și el, mă, o meserie, că nu știe să facă nimic!... E revoluționar de profesie! Ciubotă, cizmă!... Nando Rossi îl ascultă pe demnitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vremea regimului banditesc burghezo-moșieresc, știți și dumneavoastră foarte bine... Eu am fost trup și suflet alături de partid, mi-am sacrificat viața și libertatea pentru viitorul de aur al omenirii, comunismul!... Bine, Ceaușescule, foarte bine, noi te apreciem... Învață, învață, învață!... încuviință Dej, cu aerul unui părinte înțelegător și grijuliu. Dar tonul cu care îl citase pe Lenin nu suna foarte inocent. Și câte clase vrei să-ți completezi?... vru el să știe. Ceaușescu se lumină la față. Pot să-mi completez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și de conducere, măsurându-i cu un aer academic prin lentilele rotunde și verzui ale ochelarilor săi, își rosti laconic punctul său de vedere: Poate că tovarășul Maurer are dreptate. Să nu judecăm lucrurile pripit. Să ne mai gândim. Gheorghiu-Dej încuviință liniștit, privindu-l pe profesor cu un zâmbet abia vizibil în colțul buzelor: Eu înțeleg bine lucrurile astea, Miroane, dar, vezi tu, Stalin de-abia s-a dus și noi mai avem destul până o să terminăm de construit socialismul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și mai mult îi plăcură cărțile cu poze, pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața casei. Lala!... Tiuca!...Tata-male !... îndruga el, uitându-se la poze cu vădită plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și împrăștiate de copil. O s-ajungi cărturar, că-ți place cartea!... îi prezicea ea râzând. Calte!... Tata-male!... repeta copilul, mâzgălind pozele cu un creion de culoare mov, căpătat tot de la bunicul său, și risipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgil, tăind aerul cu palma, într-un gest care voia să sugereze că în privința asta lucrurile erau foarte clare și de mult stabilite în sensul de care vorbea el. Mariana vrea și ea să ne mutăm aici! Bine, să vedem, încuviință Stelian liniștit și îi promise să se ducă într-o zi pe la secția financiară din Vidra, ca să se intereseze dacă exista vreun post liber de contabil. 6 Peste câteva zile Virgil plecă la mănăstire, că să-și petreacă acolo restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te-am mai văzut la față de mult! schimbă în cele din urmă Lazăr vorba, arătându-și dinții într-un zâmbet prietenesc, amețit de lichiorul tare. Am auzit că Mariana o să-ți mai facă un copil... Virgil își goli paharul și încuviință din cap, dând să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă de sub tejghea o plasă cu niște pungi pline și i-o întinse, încuie peste tot și-o porniră împreună pe șoseaua luminată din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că el și Mariana așteptau al doilea copil. Dumnezeu să v-ajute! se închină maica cu evlavie, oprindu-se o clipă din mers. Uite că v-a dat doi copii, așa cum ați vrut voi... Așa e, doi copii am vrut, încuviință Virgil dând din cap. Despre vizita socrului Gospodin însă, el nu-i mai pomeni nimic, socotind că era mai bine așa; aflase și el că între maică și socrul său relațiile nu erau prea bune și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chibzuință, negustor mare, nu glumă, om de vază la el în sat, al cărui nume urma să-l poarte acest al doilea fiu al său. Ardeleanul îl ascultă plin de gravitate, fără ca nici măcar să clipească. No, că așa-i bine!... încuviință el cu satisfacție la sfârșit, dând energic din cap, apoi luă cele două damigene și dispăru cu ele în gârliciul de sub cerdacul casei, de unde reveni într-un târziu cu ele bine umplute. Cât costă? îl întrebă Virgil, pregătindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
striga mama. Norica se grăbi să iasă, lăsându-l pe Sever singur cu musafirii. Să vedem, zise Sever pe gânduri. Eu n-am timp decât seara... E bine și seara, se grăbi să se declare Ticu de acord. Mă rog, încuviință Sever și conveni cu Ticu să-și trimită fiul la pregătire începând chiar din ziua următoare. Satisfăcut, Ticu îi strânse mâna și, mai înainte de a se ridica să plece, scoase dintr-un buzunar trei bancnote albastre cu portretul lui Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-și irosea timpul în zadar. Ei, ai văzut, frate, ce băiat are nenea Ticu? Ce părere ai de el?... îl întrebă într-o zi Norica pe soțul ei. Sever, care în alte împrejurări s-ar fi arătat rezervat sau ironic, încuviință sec, afirmând că, într-adevăr, așa era; băiatul lui Ticu avea o minte de matematician adevărat. De aceea, peste câtva timp, el îi propuse să dea admiterea nu la politehnică, cum avea de gând, ci la matematică, și îi argumentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aici, îi spuse Victor. Nici n-am apucat să mă prezint... Am o propunere, îl întrerupse fata. Ce-ar fi să nu ne mai vorbim cu "dumneavoastră"? De acord... Și mie mi-a trecut prin cap! se grăbi el să încuviințeze. Foarte bine, aprobă fata, pe curând! și dădu să plece. O clipă, colega! o reținu Victor. Ai uitat să-mi spui cum te cheamă. Fata se opri în poarta parcului și începu să râdă: Ce uitucă sunt! o făcu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cabană. Când am ajuns eu era gata masa. Ei, și ce planuri avem pe azi? întrebă Angi. Dacă nu sunteți prea obosiți, începu Françoise, am vrea să facem o drumeție pe munte. Cum să nu! Vrei, Irin? întrebă Angi. Îhm, încuviințai. E cam frig, așa că să vă îmbrăcați bine, spuse Hélène. Anul trecut un cuplu s-a suit până pe una din culmile munților și i-a prin furtuna. Noroc că cei cu care veniseră le-au anunțat dispariția și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cazul celui arătat, se precizează în Art.79. Articolul 79 al Codului familiei reglementează a doua formă de adopție și anume cea cu efecte depline. Astfel, La cererea comună a tuturor celor îndreptățiți să consimtă la înfiere, autoritatea tutelară poate încuviința înfierea cu toate efectele unei filiații firești. De la data când această înfiere își produce efectele, înfiatul devine rudă cu rudele celor care înfiază, ca un copil firesc al acestora din urmă, iar drepturile și îndatoririle izvorâte din filiație între cel
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
XXII din Geneză "Jertifirea lui Isaac". Pilda respectivă îi întărea opinia, arhimandritul formulând o concluzie, care poate fi considerată drept un fir roșu al convingerilor sale cremaționiste și de aceea merită citată în întregime: "Însuși Dumnezeu iubește focul; că-l încuviințează și-l consfințește ca pe singurul element purificator și demn de majestatea Lui și că nimic din ceia ce este pământesc nu poate fi mai sublim ca focul. Dacă însă îl găsim, în Scriptură, dat și ca pedeapsă pentru păcate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de porunca Mea". Avram s-a întors la slugile sale și s-au sculat și au plecat împreună la Beer-Șeba, căci Avram locuia la Beer-Șeba". // Din cele relatate în acest capitol se vede că Însuși Dumnezeu iubește focul; că-l încuviințează și-l consfințește ca pe singurul element purificator și demn de majestatea Lui și că nimic din ceia ce este pământesc nu poate fi mai sublim ca focul. Dacă însă îl găsim, în Scriptură, dat și ca pedeapsă pentru păcate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
adevărul învederat și nu lasă mulțimea să se ridice la treapta înaltă, indicată de Dumnezeu ca fiecare "să fie preferat, cum este însuși Dumnezeu?" De ce, în același timp, slujitorii altarului primesc jertfe de păcate și ispășire pentru credincioși și totuși încuviințează și încurajează acțiunile atribuite Diavolului și slujitorilor lui cu chip omenesc? De ce tu, preot, dai circumstanțe atenuante și liberezi de păcat pe vrăjitori; pe cetitorii în stele; pe cei ce-nfig frigarea arsă în inimile martirilor; pe cei ce se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]