19,905 matches
-
lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările lui Beelzebul, ei ating apogeul răului, transgresează limita limitei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mizeria, frica, despărțirea... Dar se strecurase ceva și mai important, acel cineva inestimabil care purta numele de Minodora. Simțeam că pe el îl durea chiar mai tare decât pe mine certitudinea că va trebui să plece, că este așteptat de îndatoririle de soț și tată. În același timp, era conștient de faptul că era tatăl Minodorei pe care o va abandona pe un tărâm lipsit de orice speranță. Ciudățenia este că până la venirea lui o iubisem și ocrotisem pe Minodora mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
luat-o, fapt care te va costa mult. Este treaba mea. —Buuun, Gelule, dacă tu preferi să muncești din greu înglodându-te în griji de-acum, în loc să-ți fi petrecut tinerețea, câțiva ani printre tineri de vârsta ta, fără atâtea îndatoriri decât aceea de a învăța, care nu era o povară, atunci muncește! Mâine, poimâine, fata cu care ești tu te va lăsa. I se va lumina mintea, va face poate o facultate și nu se va mai uita la tine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să știe! —Dumnezeu s-o ierte! Vede ea de acolo de unde e, a mângâiat-o Simona. Impasuri în calea iubirii În decursul săptămânii ce a urmat după week-end-ul de la Gârla Mare, Cecilia și Matei, au fost atât de aglomerați cu îndatoririle de serviciu încât nu s-au putut întâlni. Ea a avut multe procese de susținut, el multe operații mai simple sau mai dificile. Își vorbeau doar la telefon, cel care o căuta des fiind, bineînțeles, Matei. Alo! fata din parc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
chiar dacă, toată viața sa, Adriana își împlinise exemplar datoria, atât față de muncă în sine, cât și față de oamenii cu care aceasta o obliga să intre în contact, nu s-ar fi putut deloc spune că ea își dusese, până la capăt, îndatoririle întru totul conștientă de ceea ce face. Mai clar spus, după mai bine de douăzeci și cinci de ani de serviciu, ea nu se alesese, în 122 Rareș Tiron realitate, cu absolut nimic de la nimeni, căci, la alte amintiri, în afară de cea a imaginii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sau spirituale, limbă, religie, convingere politică, origine națională sau socială posedă o demnitate inalineabilă și intangibilă. De aceea toți, individul și Statul, trebuie să respecte această demnitate și să îi garanteze o apărare eficientă". Aici își au fundamentul drepturile și îndatoririle omului. Nu este vorba de o etică individualistă: principiul de umanitate este valabil pentru om ca individ, pentru propriile sale acțiuni, dar și pentru instituțiile și structurile umane. Acestea din urmă trebuie să fie în serviciul oamenilor, trebuie să promoveze
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
articolul 309, potrivit căreia nu pot adopta decât personele... cari la epoca adopțiunii nu vor ave nici copii nici descendinți legitimi. Se schimbă acum și drepturile și obligațiile adoptatului și ale adoptatorului unul față de celălalt. Potrivit art. 313, drepturile și îndatoririle părintești față de adoptat trec asupra adoptatorului, iar adoptatul și descendenții săi legitimi dobândesc, față de adoptator, toate drepturile și obligațiile personale și patrimoniale pe care le au copiii legitimi față de părinții lor.. De asemenea, decretul stipulează o serie de prevederi prin
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
la înfiere, autoritatea tutelară poate încuviința înfierea cu toate efectele unei filiații firești. De la data când această înfiere își produce efectele, înfiatul devine rudă cu rudele celor care înfiază, ca un copil firesc al acestora din urmă, iar drepturile și îndatoririle izvorâte din filiație între cel înfiat și părinții săi firești și rudele acestora încetează. Și în acest din urmă caz, se menține interdicția căsătoriei între adoptat și rudele sale firești, până la gradul IV, prin articolul 6. Capitolul al III-lea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de zi cu zi, prezența unui copil nu mai justifică menținerea unei relații de cuplu disfuncționale 382. El își păstrează însă rolul de a aduce satisfacția și împlinire membrilor familiei, ca semn de maturitate al acestora și al îndeplinirii unor îndatoriri de rol, în special din partea femeii. Afirmăm acest lucru bazându-ne pe faptul că, a purta și a naște cel puțin un copil, este considerat încă rolul esențial al femeii, idee susținută de 66,7% dintre respondenți. Totuși, infertilitatea și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
în istoria sacrificială a culturii, în care din fiecare realizare a rezultat o renunțare, un surplus de putere. În aceste condiții, un eveniment unic, căruia nu i s-a acordat încă suficientă atenție și prin care instituția care avea drept îndatorire să transmită și să dezvolte cultura este luată cu asalt la rândul său, dobândește o importanță dramatică: distrugerea Universității. CAPITOLUL VII DISTRUGEREA UNIVERSITĂȚII Când un lucru se apropie de sfârșitul său, cauza morții sale apropiate rezidă în el sau în afara
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în Occident, papa, împăratul, regele au fondat sau instituit, printr-o decizie de fiecare dată solemnă și conștientă de consecințele sale, o universitate, o instituție a cărei menire era de a fixa, cu scopul de a face posibilă săvârșirea anumitor îndatoriri și activitatea celor care se consacrau acestora, legi specifice, diferite de acelea valabile pentru restul societății. Prin urmare, universitățile s-au constituit pretutindeni într-o marginalitate principială, deliberată, nu doar factuală sau contingentă. Urma nedeslușită a acestei marginalități poate fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în ea decât pe măsură ce ajung la vârsta adultă și la capătul unei formări, legile acesteia din urmă, dobândirea de cunoștințe și de priceperi, erau diferite de acelea ale efectuării lor obișnuite și monotone în cadrul unei meserii. Astfel, Universitatea își avea îndatoririle sale și, prin urmare, norme, ritmuri și reglementări proprii, iar nimănui nu-i trecea prin cap să conteste specificitatea acestora. Astăzi opoziția dintre societate și Universitate nu mai are la bază simpla diferențiere a funcțiilor lor; este vorba despre două
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trebuie să cunoască și ei dificultatea efortului corporal, să se dedice muncii manuale, să facă sejururi în comunele populare, eventual în taberele de reeducare. A doua mască cu care se înzorzonează refuzul de a lua în considerare specificitatea culturală a îndatoririlor și condiției universitare este argumentul utilității, drag părinților. Nu este scopul studiilor dobândirea unei meserii? La drept vorbind, în calitate de dezvoltare a potențialităților constitutive ale subiectivității individuale, și aceasta prin exercițiul repetat și al transmiterii cunoștințelor, învățarea îl face pe cel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și mergând să scuipe odată cu ei pe mormântul culturii. Profesori titulari, decani ai Universității contestau acum titlul și funcția de profesor, propovăduiau eliminarea lor din consiliile Universităților, cadrul unic, desființarea tezelor, adică a oricărei norme calificative pentru învățământul superior. Atunci când îndatoririle asociate condiției de profesor sunt la rândul lor contestate, nu este pusă sub semnul întrebării o categorie profesională propriu-zisă, ci însăși posibilitatea unui învățământ superior. Căci orice învățământ superior rezultă dintr-o cercetare infinită în sine care sfârșește prin conferințe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sfârșește prin conferințe a căror pregătire, care cere luni sau ani, ar trebui pe de altă parte să culmineze cu publicarea de lucrări în care se construiește o bună parte a culturii unei țări și a unei epoci. A spori îndatoririle profesorilor nu înseamnă așadar numai a lovi în niște oameni eminenți, ci și a pune capăt învățământului superior și astfel Universității înseși în ceea ce privește vocația sa de cercetare. Faptul că această creștere a programelor de lucru adică, în realitate, distrugerea Universității
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este una dintre principalele beneficiare ale ajutorului social. O presupoziție tacită, dar prezentă prin susținere tradițional-patriarhală, se referă la ceea ce Carole Pateman (1989) a numit contractul sexual. Conform cu diviziunea socială a muncii, la nivelul contractului conjugal, rezultă o împărțire a îndatoririlor în care femeile se ocupă de nașterea și creșterea copiilor, iar bărbații de câștigarea mijloacelor de trai. Atunci când se despart (separare, divorț), mamele continuă să se îngrijească de copii, iar rolul taților se rezumă adesea la plata unei pensii alimentare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privind familia, sunt invocate mai multe tipuri de argumente: preocupări demografice și socioeconomice (vizând raportul resurse-populație); considerente de sănătate (a mamei și a copilului), măsuri de planning familial; aspecte privind drepturile omului (luarea liberă a deciziilor și asumarea responsabilă a îndatoririlor de familie, creșterea și educarea copiilor) și motive de dreptate și echitate privind anumite beneficii sociale, recunoașterea drepturilor părinților naturali (I. Mihăilescu, 2000, p. 194). O abordare frecventă a problematicii familiei este realizată din perspectivă medicală. Astfel, sunt avute în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe care presupun că le moștenesc pe linie maternă și care sunt potențial repetabile odată ce se instituie și pentru ele maternitatea. Apoi, a deveni mamă înseamnă a depăși starea privilegiată de copil și de a accepta toate rigorile vieții adulte, îndatoririle și responsabilitățile aferente. A deveni în mod conștient și asumat mamă presupune o anume rigoare morală, în primul rând față de copilul adus pe lume. Se poate vorbi de o etică maternă 30, în care matern nu înseamnă neapărat o etică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privind sfera natalității, se pot numi, prin consecințele create (adică prin scăderea masivă a natalității), politici antinataliste. Statutul de părinte corelează în viața de fiecare zi roluri diferite pentru mamă și pentru tată. Astfel, rolul mamei este mult mai complex, îndatoririle sale cotidiene, obligația de a purta necondiționat de grijă fiind mult accentuate de așteptările din partea celorlalți. Tocmai dezechilibrul status-rol privind faptul de a fi părinte se constituie drept una dintre cauzele pentru care numărul familiilor monoparentale conduse de femei este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
benefică supralicitarea acelor aspecte ce decurg implicit din biologic. În timp, tot protejând distinct maternitatea, s-a întărit ideea că îngrijirea copiilor revine primordial mamelor, față de care există și o atenție publică aparte. Fiecare participant în familie are drepturi și îndatoriri față de ceilalți. Îndeplinirea lor este o opțiune liber asumată, ca urmare a implicării afective. 4. Familia monoparentală formată din persoane adultetc "4. Familia monoparentală formată din persoane adulte" Într-o analiză prin prisma politicului, sfera problemelor de factură socială poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sociale nefavorabile (de pildă, dacă au lucrat, au pensii cu o valoare reală mică; sau nu au deloc venituri etc.). Pentru că au acordat de-a lungul vieții îngrijire și suport emoțional familiei, sunt solicitate să facă acest demers ca o „îndatorire” firească. În mod comparativ, persoanele în vârstă, de sex masculin, se bucură de venituri sensibil mai mari și solicită îngrijire din partea membrilor familiei. Atunci când rămân văduvi și nu au sprijinul familiei, cel mai adesea îl caută în afara acesteia. La limită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
starea de sănătate precară, traiul în condiții de sărăcie severă sunt doar anumite aspecte observabile. Părintele singur este adesea stigmatizat, discriminat față de părinții din familiile biparentale, iar multitudinea de probleme cu care se confruntă zilnic (legate de activitatea profesională, de îndatoririle domestice și de îngrijire a copiilor, accentuarea pentru familia acestuia a riscurilor sociale) sunt privite doar ca un efect al situației personale, față de care societatea nu se simte responsabilă și nu intervine. 6. Sugestii privind politicile publice pentru familia monoparentalătc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu este un delict atunci când individul îi suportă consecințele, nu depinde de ajutor din partea colectivității și nici nu încalcă prevederile unui contract. Dacă însă din lene sau din alte cauze, care ar putea fi evitate, un om nu-și îndeplinește îndatoririle legale față de alții (cum ar fi, de exemplu, aceea de a-și întreține copiii), nu este nici o tiranie în a-l forța să-și îndeplinească această obligație. Cum să facă însă societatea o astfel de presiune, când legătura dintre copil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
forța să-și îndeplinească această obligație. Cum să facă însă societatea o astfel de presiune, când legătura dintre copil și părinte nu este reglementată printr-un act juridic (obligatoriu de onorat), cu rol de contract pentru discuția de față? Asumarea îndatoririlor părinților față de copiii lor rămâne o problemă de libertate morală. Mill (1994, p. 137) observa că opinia publică este ostilă amestecului societății în a obliga un tată să-și onoreze obligațiile parentale. Deși este recunoscută datoria tatălui de a oferi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sistem de guvernământ. În familie, relațiile între părinți și copii nu sunt neapărat de tipul conducător-condus, implicarea afectivă putând să configureze diferit raporturile dintre cei care participă la traiul de fiecare zi. Totuși, părinții se bucură de anumite drepturi și îndatoriri față de copiii lor, în baza unor legături care sunt recunoscute de către societate ca fiind legitime. Max Weber asocia un prim tip de autoritate cu legitimitatea tradițională, care avea un caracter impersonal; cei ce dețineau puterea o preluau în virtutea unor reguli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]