2,323 matches
-
spre deosebire de infatuatul raționalism transmis de epoca Luminilor. Ajungem însă în miezul uneia din acele bizarerii care fac doxa postmodernă nesuferită. Științele, cele concret investigatoare, ca și cele speculative, se dau la o parte de bunăvoie și trec drept niște biete îndeletniciri periferice, chiar în momentul maximei lor străluciri! În vreme ce praxisul productiv-comercial dictează peste tot și tinde să ne facă viața de zi cu zi imposibilă, iar între timp aruncă la vechituri și această genială înzestrare pe care și-a cultivat-o
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
căzând în derizoriu. Atmosfera lecției de anatomie se păstrează natural de la un capăt la altul al filmului, în care profesorul Țopescu parcurge toate etapele unei complexe aventuri de a transforma sticla în obiect de artă, apelând permanent la elementele unor îndeletniciri plastice, dintre cele mai diferite, de la desen, la gravură și mai apoi la structurarea în materia sticlei. Filmul este contrapunctat permanent cu secvențe dintr-o operație pe ochi, a cărei veridicitate este lăsată să ne convingă de firescul comparației cu
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
la Editura pentru Literatură. Pe domnul Pienescu l-am întâlnit în luna aprilie,anul trecut, când l-am vizitat hotărâtă să-i smulg câteva din secretele muncii de editor. Dar confesiunile lui aveau să urmeze un alt făgaș. Iar secretele îndeletnicirii sale aveau să îmi rămână cvasi necunoscute. Am înțeles însă că meseria de „cărțar” (cum îi place să-și spună, adică de filolog îngrijitor al cărților altora) nu se poate face fără idealism, generozitate, devotament și fără un dram de
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
literare, transformând-o - în special în evocările cu caracter memorialistic - într-o lectură agreabilă, în egală măsură plăcută și instructivă. Asta dovedește că Șerban Cioculescu a avut dreptate când a inventat formatul „Rotondei 13”: chiar dacă istoria literară a devenit o îndeletnicire accesibilă mai curând specialiștilor, rebarbativă pentru marele public, dezbaterile orale, atunci când amfitrionii și participanții sunt bine aleși, reușesc să recupereze o bună parte din farmecul ei pierdut. Această modalitate ar putea fi și azi o soluție de recâștigare a unei
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
Desigur, despre Caragiale și lumea ziarelor nu este prima oară când se vorbește în critica românească. Un subiect de neocolit. Era cu neputință să nu se observe cât de masivă este prezența ziarului în scrierile caragialești, fie ca profesie, ca îndeletnicire a unor personaje de felul lui Caracudi, să zicem, fie ca obiect al lecturii oricui, o deprindere intrată în reflexele oamenilor de tot felul din epocă. Încă T. Maiorescu, în Comediile d-lui Caragiale, se referea la obișnuința Conului Leonida
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
asupra relației orient-occident în secolul al XX-lea. Zimmer atrage atenția că, absorbiți în căutarea de artha (posesii materiale și putere), kama (amor, plăceri) și dharma (îndatoriri religioase și morale), care sunt primele trei din cele patru scopuri ale vieții, „îndeletnicirile lumii”, nu mai înțelegem mokșa (al patrulea scop - mântuirea sau eliberarea spirituală). Dar desigur nu oricine e facut pentru această înțelepciune revelata. Despre artha există în India o întreagă literatura, manuale despre politica pe înțelesul fiecărui individ, dar mai ales
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
aproape instinctiv ierarhizările, intențiile canonizatoare, valorizările emfatice. De altfel, el se și desparte de conduita critică a cronicarilor literari postbelici, refugiindu-se în „tehnicismul analitic”: „Și nu puțini au fost aceia care au crezut că trebuie să întoarcă spatele acestei îndeletniciri trădătoare care te face să fii sincer doar când împarți calificative, cu superbie, necunoscuților, începătorilor și, în general, celor ce nu au în spate fie pe cineva, fie ceva anume, fie propriul trecut”. Nu-i mai puțin adevărat însă că
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
schimb condiții absurde, vorbesc bănește. Da sunt două aspecte ce mă determină să te rog să convii la „târgul” acesta, reciproc avantajos, presupun: 1) Revista se propune atenției prin preocupări de substanță și seriozitate, iar prezența mea în toată această îndeletnicire seamănă oarecum cu mine. Adică seamănă ceva mai mult... 2) Aș rezolva niște numeroase și respectabile îndatoriri contemporane față de mulți confrați din diferite culturi și țări, care-mi trimit cărți și uneori inedite, din care, firește, v-aș înfrupta. Repetându
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
trebuie ca tripartiția păturilor sociale să fie sacrosanctă. Tripartiție însemnînd: existența în vîrf a aristocrației (honestiores în termenii lui Johnson, reprezentați de cler, proprietari de pămînt, înalt funcționari și politicieni), apoi clasa de mijloc (aici intră orice om cu o îndeletnicire stabilă, de la medici și militari pînă la negustori și intelectuali, pe scurt burghezia), al cărei rol e de tampon între elită și pegră, și, în fine, plebea alcătuită din grosul populației degradate (humiliores, în jargonul autorului, echivalent al proletariatului urban
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
interioritate, fără respirația din plămânii muzelor akmeiste sau neoclasiciste, dar și moderne, uneori - de-a dreptul avangardiste - traducerea ca poezie; obligator să fie și ea, traducerea, poezie. Încât așazisa traducere marca D.A.C. e o antipoezie, o anti-Țvetaeva, rezultatul unei îndeletniciri de neprofesionist, de „traducător” neînzestrat pentru fapta la care a purces. E un exces. Sinonim abuzului. Iresponsabilității. Românescului și - de ce nu? - uneori universalului „merge și așa”. Ba nu, nu merge. În cazul marilor poeți. Ba, în genere, nu trebuie să
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
în beciul crâșmei lui Stihi din Sfânta Vineri, pe mitropolitul Calinic, salvându-l de la moarte. Răspopirea i s-a tras de la faptul că purta, vara, pe model bucovinean, pălărie în loc de potcap. „Guraliu” din fire, comunicativ adică, a apelat la două îndeletniciri, ca să subziste: negustor de tutun și mai apoi institutor, la școala din Păcurari. Ca institutor, era „șăgalnic și bun la inimă”, având metoda sa de a-i alfabetiza pe copii. Prietenia cu Eminescu se încheagă repede, amândoi fiind rurali („disprețuiau
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
un nou roman, Inferno). Asemănările țin în primul rând de tiparul narativ. Mai întâi se produce o crimă care pare că are legătură cu un manuscris misterios, apoi personaje care nu-s de meserie detectivi, ci au cu totul alte îndeletniciri: călugări la Eco, profesorul Robert Langdon la Dan Brown, sau scriitor, cum e cazul lui Enrique Alonso, protagonistul romanului de față, se pomenesc fără voia lor aruncate în anchete paralele cu acelea desfășurate de autoritățile îndreptățite. Un anticar nu foarte
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
teme steinhardtiene (și tot atâtea aproximări)” . Parcurgând cu atenție excelenta monografie mai sus-amintită (prima și singura de până acum), rămânem, totuși, cu edificarea asupra omului și ideologului și, mult mai disproporționat, cu aceea asupra eseistului Steinhardt - până la urmă, principala sa „îndeletnicire” - și asupra personajului acestor eseuri, nimeni altul decât transpunerea artistică dinăuntrul textului a celui care a fost, parcă, o figură risipită într-un destin de roman dostoievskian. Accentul deplasat în monografia lui G. Ardeleanu asupra eului biografic, asupra relațiilor tensionate
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
scris decât despre poezie. M.I.: Există însă ideea că un adevărat critic scrie în primul rând despre poezie și abia în al doilea rând despre proză, sau despre eseu, sau despre istoria literară. Ați abandonat însă, aparent cel puțin, această îndeletnicire. Șt. A.D.: Domnule Iorgulescu, s-ar putea ca toată creativitatea noastră să țină totuși de o anumită secreție interioară, ca și creativitatea noastră în alte domenii. Cu timpul, izvoarele mai seacă. Cu timpul, preocupările se schimbă. Cu timpul, ceea ce ți
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
de veac XVIII povestașul se vede în situația de a vorbi despre „Banatul otoman“ al cărții sale, despre „mixul otomano-catolic de extract mitteleuropean“, cum i se înfățișează acest ținut de o îndeajuns de ciudată componență umană și de stiluri, de îndeletniciri și de obiceiuri. Ocupația otomană a Timișoarei, de o sută șaizeci și patru de ani, fusese „aproape cât a romanilor în Dacia“, ni se spune, și a lăsat urme de tot felul: în deprinderi, în lexic, după cum și în câteva
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
humaine sont l’air, le manger, le boire et l’excrétion et la recherche de la vérité. Le reste est facultatif.” Casa Traducătorilor continuă să funcționeze foarte profesionist. De fiecare dată constat acest lucru, fiind uluită să descopăr că, deși această îndeletnicire - căci meserie nu pot s-o consider, atâta timp cât în nomenclatorul de meserii nu există și e clar că din ea nu se poate trăi - aproape trece nebăgată în seamă în țara mea (de editori, critici, cititori), ea totuși se încăpățânează
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
frontul Primului Război Mondial scrisori familiilor lor. Eroismul de care ei au dat dovadă să fie fără legătură cu felul îngrijit în care se exprimau? Excelența lecturii și a scrisului a dispărut o dată cu interesul școlii pentru cultivarea gustului și a plăcerii pentru îndeletniciri devenite derizorii în lumea de azi. Unde ne sunt patrioții de altădată? Întrebare valabilă și pentru noi.
Școala trebuie să fie umanistă, nu umanitară () [Corola-journal/Journalistic/2910_a_4235]
-
noi obiecte ale muncii critice, conformîndu-se haosului valoric în plină expansiune. Și acum alergarea decurgea din mers, dar mersul devenise șchiopătat și părea să nu mai aibă mult pînă să ajungă un mers în patru labe sau tîrîș. Rămînînd credincios îndeletnicirii sale dintîi, criticul pe care-l cunoscusem și-l admirasem în tinerețe începuse să prospere, devenind, totodată, de nerecunoscut, transformîndu-se într-un avocat al mediocrilor și impostorilor de toată mîna. Pînă într-atît de total năucitoare mi se părea acea transformare
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
pantofi, București, Editura Cartea Românească, 2013, 176 pag. În anii șaptezeci din secolul trecut, o bibliotecară poliglotă de la Biblioteca Academiei din Timișoara începe o muncă pe cont propriu de selecție a memoriei unui oraș ce-și pierdea cu rapiditate identitatea. Îndeletnicirea aducea cu strângerea documentelor de sub ruine. Timișoara imperială de altădată era tot mai aproape de apocalipsele viziunii comuniste. Unde anume depozitează textele din presa veacurilor trecute și manuscrisele de tot felul? În cutii de pantofi. Nu știm dacă gestul e parte
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
cea mai fastă, deși biografic împunsă de hărțuiri și dezamăgiri, e a anilor ‘70, cu poezii de dragoste, amărui și insinuante, punând surdină dar închipuind, în același timp, un delicat jurnal pe rime. Iată, însoțire a melancoliei din viață cu îndeletnicirea, blândă roboteală, de poet, o dorință de liniște printre file: „Când dintre toamne da-m-or la o parte/ În anotimpul de cucernicie/ Ascetizând în alb ca o stafie,/ Cu ochi de somn aș reciti o carte.// Nici nu mai
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
Chiar dacă nu foarte amplă - I. Valjan și-a împărțit existența între avocatură, politică și teatru -, creația dramatică a autorului Generației de sacrificiu se impune prin coerența viziunii, prin siguranța compoziției, prin unitate stilistică. O asemenea creație nu vădește nimic din îndeletnicirile artistice ocazionale ce însoțesc uneori o activitate profesională "serioasă", onorabilă și profitabilă. Preocuparea lui Valjan pentru teatru a fost totală - ca spectator, ca publicist interesat de fenomenul teatral din perioada interbelică și, cel mai important, ca autor dramatic; nimic, așadar
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
undeva autorul Kirei Kiralina, tentați de gesturi extreme, de revolte ca de soluții izbăvitoare etic. Dar au acești exaltați istratieni, idealiști, patetici, vreo afinitate cu eroul "burghez" al lui Aderca, un individ oarecare, de serie mare, dacă ne luăm după îndeletnicirea sa modestă, prozaică, de voiajor comercial? Este și el un revoltat, fără doar și poate, însă constrâns de împrejurări, prins cum se află în malaxoarele Justiției de care nu vrea să se lase zdrobit, aneantizat. O reacție cât se poate
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
mă îndreptau spre căi atrăgătoare, romantice, care duceau la împlinirea mea pe un tărîm, care îmi rămînea necunoscut, dar tulburător. Creșteau muguri noi în copacul desăvîrșirii mele. Mă adăpam la literatura vremii cu nesaț, descopeream bucuria de a mă cultiva. Îndeletnicirea mea era lectura și bineînțeles visarea. Mi-a fost hărăzit să trăiesc cea mai neașteptată întîmplare din viața mea, întîlnirea, cu E. Lovinescu. Cum s-a întîmplat minunea? Era în iulie 1937 cînd, deschizînd întîmplător paginile ziarului "Dimineața", am citit
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
pentru cine trece de aparențe. Mă atrăgea, desigur, la Fănuș Neagu și faptul că frecventa lumea literară, că avea cunoscuți pe la reviste, pe la edituri, pe la radio, foști colegi de la Școala de literatură, acum redactori, reporteri, gazetari, tineri care se dedicau îndeletnicirii literare dar și boemei. O povestire, o poezie, un articol, spre a nu mai vorbi de o carte, dacă îți apăreau, erau bine remunerate de statul democrat-popular, dispus să răsplătească scrisul care-i convenea ideologic. Cine scria în spiritul zilei
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
articolele pe care le publica în săptămânalul clujean Tribuna la rubrica ,Bloc notes". Însă cărțile nu sunt decât partea vizibilă a biografiei unui scriitor. Medic de profesie, descendent dintr-o familie săracă de maramureșeni, Augustin Buzura a trecut prin multe îndeletniciri și are din belșug ceea ce se cheamă experiență de viață. Confesiunea lui din emisiunea de astăzi definește mai curând omul decât scriitorul, pe cel care trăiește mai mult decât pe cel care scrie. Și, nu mai puțin, persoana publică. Fiindcă
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]