2,335 matches
-
mamă ea a pomenit de câteva ori pe Dumnezeu, mare e Dumnezeu, dacă o vrea Dumnezeu, accepta cu ochii închiși ideea divinității, pentru că flerul îi spusese că celelalte idei sunt mult mai greu de înțeles, așadar nu-i sunt la îndemână, pe urmă începu să-și arate picioarele umflate, cu circulația ștrangulată, cu locuri vineții, fierbinți, unde sângele părea gata să străpungă peretele sărăcit ca să țâșnească afară, să poată goni în voie. Sidonia a presupus că era ulcer varicos și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuia sa stea în raftul de sus acolo unde punea și dopurile de plastic și de plută, la un loc cu paharul gradat pentru măsurat diferite cantități de zahăr, făină, orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la îndemână, împreună cu storcătorul de lămâi, chiseaua de usturoi și mașina de tocat universală. În sertar stăteau lingurile, furculițele, cuțitele, șervetele de bucătărie, jos în dulap, cratițe, tigăi, o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sa devină puncte de plecare în alcătuirea compoziției după desene proprii. Elaborând această compoziție, elevul se vede obligat să redea atât ceea ce se vede în planșă, cât și ceea ce a reușit să sugereze prin culoare, cuvintele fiindu-i mai la îndemână decât nuanțele infinite ale cromaticii. În cazul elaborării compoziției după un tablou al unui pictor cunoscut, lucrurile se mai complică puțin; de obicei, calitatea reproducerii în manuale fiind destul de slabă, profesorul trebuie să organizeze o discuție prealabilă în care să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi peri, cu urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon de plecare a navetei și să apuce bagajele așezate prudent la Îndemână lângă scaune de grija hainelor erau scutiți pentru că nu le lepădau niciodată oricât de cald ar fi fost Înăuntru căci nu Întotdeauna se respecta ora anunțată În „Mersul trenurilor”. O joacă cu timpul pe care Aida Übelhart a sancționat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se oprească asupra unei pagini pentru ca aceasta să se transforme Într-o lentilă de telescop prin care timpuri și locuri Îndepărtate Îl ajungeau din urmă Într-o Înlănțuire pe care o hotăra el Însuși sau Într-o simultaneitate oricând la Îndemână. În felul ăsta nu mai punea pe nimeni În pericol decât, cel mult, pe sine. Cu bună știință. Devenea, cu alte cuvinte, responsabil. Citea tot ce găsea În biblioteca lui Andrei Morar și tot ce Îi cumpăra Marta, la cererea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Două poeme reveneau obsesiv: Cimitir săsesc și Vama Veche. Când am aflat de moartea lui Klaus În loc să plâng m-am pomenit recitând ore În șir poemele lui preferate: Cum Însă plânsul eliberator se lăsa așteptat, am luat cartea, mereu la Îndemână, și am citit-o cu voce tare din scoarță În scoarță. Apoi a venit și plânsul mult dorit si apoi somnul pentru că și vinul meu roșu era pe terminate În sticla de Bordeaux, ultima din lotul de 12 cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu la Îndemână În buzunarul hanoracului său umplut cu puf de rață, cadou de la Flavius-Tiberius, șterse cu grijă picăturile de sudoare de pe fruntea străinului. Acesta deschise ochii și Îi zâmbi. I se părea chiar că Îl privește cu tandrețe și că astfel Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai vedem noi. La Proxima Centauri, Dințișor". Mă duceam și cînd nu părea prea grăbit să mă revadă, atras, pesemne, de cine știe ce damă de pică. Brelanul tău de dame, Iordan. Mereu scăpai caii simțurilor. Să te îndrăgostești e foarte la îndemînă; mai greu e să iubești. Făceam asfaltoterapie. Era posibil să implor, fir-ar să fie, telefonul să sune? Să depind așa de telefonul lui? Era. Cînd îmi vorbea cam încîlcit (de la vodca Wyborova, cea cu paiul lung, închis în sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la grătar) și Restaurantul Dobrogean, zis Dobrogeanu-Gherea ori numai Gherea. Îngrețoșată de șalău à la bonne femme, de șașlîk și de mesele cu actori doimaioți. Ce face un milițian dacă știe că i-i sete noaptea? Păi își pune la îndemînă un pahar plin. Alături, unu' gol, pentru cazul că nu i-i sete". Asta cînd nu împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare: pe care străduță din Mangalia se vindea bragă cu șuberek. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amăgindu-mă cu scena finală din Jane Eyre. Tano se repede la poartă, despicîndu-mi urechile cu lătratul. Zăresc basmaua trențăroasă, capul îmbodolit al cerșetoarei care mă blestemă cînd n-am nimic să-i dau: "Muri-ți-ar morții!" Păstrez la îndemînă ceva bani, să nu mă mai ocărască așa. Cînd o satisface suma, cînd nu-i pare prea puțin ce-i ofer, îmi mulțumește în același fel particular: "Trăi-ți-ar morții!" Vreau să-mi trăiască morții și-mi cumpăr mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tot mai mult, pe zi ce trece. Nu mai era timp pentru asta, numai era timp pentru nimic. Dorințelor lui cele mai aprinse și mai ascunse a încetat să le mai dea curs, cel mult dacă-i erau foarte la îndemână sau nu-i consumau prea mult timp. Acum, de când s-a instalat perfid și iremediabil boala, s-a întors treptat din nou către sine, s-a regăsit tot mai pregnant și oglinzile au început să-i întoarcă chipul când contorsionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în mai rău, iar tu nu ești în stare să te opui cu nimic. — E limpede că v-ați pierdut de tot cumpătul, dacă ați ajuns să alegeți cea mai proastă variantă posibilă din toate pe care le aveați la îndemînă, zise Roja. — Așa o fi, recunoscu Angelina, dar nu mai puteam suporta situația nici măcar o zi în plus. Ne făcuserăm pînă și planuri cu mutatul. Descoperiserăm și un locșor izolat unde să nu putem fi găsite. — îmi imaginez că ideea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de dolari reprezintă 1 400 de dolari, ceea ce înseamnă o sumă destul de mare și deci mult mai greu de pus deoparte. În consecință, este mult mai ușor să economisești bani atunci cînd veniturile sînt mai mici. Este mult mai la îndemînă să economisești 100 de dolari decît 1 400. Cu cît suma cîștigată este mai mare, cu atît și ponderea procentului de 10 % reprezintă mai mult. Iată de ce ar trebui să începi să strîngi bani chiar acum. Nu contează cît de
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
fapt, omul era mereu emoționat, ca orice artist matur, și avea și atenția distribuită În cel puțin patru-cinci direcții simultan. Supraveghea densitatea jumalțului (pe care o regla cu ajutorul unei căni cu apă și al unei spatule din lemn, mereu la Îndemână), urmărea liniile până la care trebuiau smălțuite oalele (diferite ca mărime și importanță a utilizării și implicit a prețului obținut În final) și de asemenea, gradul de umplere și calitatea artistică a „Înfloririi” oalelor (operația de Încrustare cu o pastă albă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pleoapă și cu delicatețe a produs copilului o durere mică și plăcută, făcându-l să-și dezlipească pleoapele, să le depărteze puțin și să vadă razele, să le zâmbească și să-și manifeste fără grai frustrarea că nu are la Îndemână oglinda de la lampă pentru a trimite razele să exploreze Întregul bordei. Numai mama Maria Îi făcea hatârul acesta, pe Victor, atunci când făcea oale, nu-l putea deranja cu nicio Întrebare, oricât de mică. S-a foit În pat, iubirea părintească
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în realitate, mult mai complexă și urmează o logică a sa. Dacă n ar fi așa, am putea presupune, la rândul nostru, că autoarea a scris ceea ce a scris despre Cioran numai pentru că o dureau dinții și nu avea la îndemână un antinevralgic. indragostit ´ ii n-au nevoie de cuvinte... „Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte...“ se spune într un cântec cândva faimos (pe care George Arion, în studenție, îl parodia, propunând varianta „Îndrăgostiții n-au nevoie de veșminte...“). Unii autori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Acum este cîine. Un cîine se apropie prietenos și dă vesel din coadă. Mirosul de salam îl înnebunește. Uite-l cum se gudură. Nu seamănă cu Anton? Leit, șefu'! Șeful ține un leaț la spate și cînd îi vine la îndemînă cîinele îl pocnește cu sete. Na, Antoane, na șefie, anafura mă-ti! Cîinele scheaună a durere și, total nedumerit, plînge la cîțiva metri. Un muncitor se pregătește și el să-i ardă un ciomag, dar cîinele intuiește din timp intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
glumă. Așa cred că stăteau Eminescu și Creangă, gustînd lăsarea serii și a păcii peste Șorogari. Deși îmi convenea comparația, convins că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și unde ajungeam lejer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
exista. Iar dacă oamenii ar fi cu toții buni, preceptul meu n-ar fi bun, dar întrucît sînt răi38 și nu-și țin cuvîntul dat, nici tu nu trebuie să-l ții față de ei. De altfel, un principe are întotdeauna la îndemînă tot felul de motive îndreptățite, care-i îngăduie să-și calce cuvîntul sub aparențe cinstite. S-ar putea aminti în acest sens exemple moderne nenumărate și s-ar putea arăta că de multe ori o pace și o făgăduință au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
foarte brunetă, am ochi negri, mari, gene neobișnuit de lungi, iar acum mă uit direct la tine cam mirată. SÎnt din zodia...“ Se prea poate să arate taman precum pretinde, dar intensitatea simțirii mele aprinde cum Îi vine mai la Îndemînă amănuntele Înfățișării ei ajunse În privirea mea dispărută. Eu pot să mi-o reprezint cu totul altfel decît În carnea și-n oasele sale, dar, dacă apariția ei Îmi transmite anume semnale, negreșit mi-o Închipui minunată. Și culmea este
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a adunat cu dărnicie forme de viață și reliefuri felurite. Mi-a scos tocmai mie În cale acele locuri, pentru ca, pesemne, cutreierîndu le și admirîndu-le cu puterile cîte-mi rămăseseră, să iau aminte și să nu uit chipul lumii. Aveam la Îndemînă Pădurea cea Mare și Păduricea, coaste de dealuri, gîrla și bălțile ei, tăpșane cu iarbă, livezi, pante suite de vița-de-vie. Vinul, unul rosé, curgea din toate ulcelele. Îl știu de pe la cinci ani, cînd baciu’ Martin Baumgartner Îmi turna cîte un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la ruletă. Nu detaliile, oricum zgîrcite, ale acelei nopți mi le aminteam, ci lumina difuză din tripou, cu cercurile roșii și negre ale ruletei hipnotizîndu-l pe tînărul polonez, sorbindu-l În clipirea lor. Să le fi fost ochilor mei la Îndemînă filmul, nu mi-ar fi trebuit atîta timp pentru a recunoaște ruleta. Așa, În lipsa Hollywoodului Împănat cu flash-uri din Las Vegas, mi-a rămas de ajutor, ca-n secolul al XIX lea, literatura. Literatura și jazzul, mai precis una
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trezit-o Însă cu observația că prieteni de ai mei, cu vederea pierdută În copilărie, mărturiseau că pentru ei chipul lumii se cam estompase, se ștergea odată cu trecerea timpului. — Înțeleg, dar dă-mi un exemplu, Îmi ceru ea. Aveam la Îndemînă melancolia ce-l Încerca pe Viorel Șerban cînd nu izbutea să reînvie amintirea albastrului decît gîndindu-se la zidul casei bunicilor. Abia recuperînd acel pătrat de culoare, prin analogie și extensie, putea să-și reprezinte din nou cerul. M-am oprit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
conținutul: „MĂRYE VYNĂ SHY DUMĂ LA THYNE LA PISHKAR KĂ MYS BETHYAGĂ VYNĂ KU JOHAN KĂ SYNGURĂ NU POTS YO...“ E clar! Floare Învățase să scrie atîta cît avusese nevoie la Chicago și folo sise regulile care-i veniseră la Îndemînă, cele cu k, cu y, cu sh și th Întîlnite În reclamele și-n inscripțiile americanilor, cu Johan sau John În loc de Ioan și fără semne de punctuație. Le adaptase la ardeleneasca ei, dovadă că Îl folosea pe ă. Nimerită Între
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
altă întrebare: de ce evangheliștii folosesc, în legătură cu Iuda, un verb care înseamnă, în greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la îndemână verbul prodidonai, „a trăda”, fără nuanțe. Acum, de-a lungul vremii există, spuneam, o mulțime de avataruri ale personajului. Pentru Ioan Gură de Aur, de pildă, Iuda este „iubitorul de arginți”. El L-a vândut pe Isus de dragul banilor. Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]