1,581 matches
-
tras fusta și i-a răspuns cu tupeu: Nu plec când vrei mata! Plec atunci când spune primăreasa să plec. Ea e femeie bună! Mata nu ești! Dacă ești așa mare ghicitoare, spune-mi care e numele meu! 194 I-am îndesat în palmă niște bani și i-am șoptit la ureche în poartă: Ghiță, așa îl cheamă. Din drum, înainte de a porni căruța, Maria ghicitoarea a strigat: Ghiță! Așa te cheamă pă matale primăroiule, iacă te-am ghicit și pă mata
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
PRESA" ESTRAGE... "] "Presa" estrage din ziare franceze știrea că aniversarea zilei împăratului Napoleon a fost serbată anul acesta la Paris c-un entuziasm mult mai mare decât anii trecuți. Te-deumul a fost asistat de o populațiune imensă, iar stradele erau îndesate de public, și viorelele impodobeau jachetele întocmai ca în zilele de glorie ale lui Napoleon. După finele missei, mulțimea și-a unit glasul în strigătul: "Vive Napoleon IV", la care câțiva au încercat a răspunde cu "Vive Rochefort". [12 august
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
N-o să-ți fie greu să vezi de casă, nu? Poți să o rogi pe domnișoara să-ți gătească. N-am mai ezitat nici o clipă să profit de slăbiciunea lui Naoji. Foarte firesc, dând dovadă de „înțelepciunea șarpelui“, mi-am îndesat niște farduri și mâncare în sacoșă și am plecat la Tokyo să-mi văd iubitul. Naoji îmi spusese cândva că Uehara s-a mutat după război și locuia acum la periferia orașului Tokyo, cam la douăzeci de minute de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
periei de scame. Se mai uita o dată dacă s-a închis la pantaloni, ștergeam picăturile de apă de pe pantofi, eram cu toții gata, iar eu primeam încuviințarea să-l împing în bucătărie pentru micul dejun. Avea o poftă zdravănă și își îndesa mâncarea în gură. Dacă un necunoscut s-ar fi uitat la el când mânca, neștiind că Einhorn e paralizat, și-ar fi dat seama că nu e întreg din modul în care sugea dintr-un ou găurit, căci avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Street, invitat de un tovarăș de biliard care era acolo sponsor. Iată cum s-a întâmplat: atât Dingbat cât și Nails în cele mai bune haine ale lor, cu pantofi negri din piele întoarsă și pălării ca coala de hârtie, îndesate peste ochi, precum și lanțuri pe care-și țineau cheile. „Copii, primul lucru pe care trebuie să-l înțelegeți este cât de important este să trăiți în curățenie, să vă antrenați mult, să mâncați multe legume și să beți lapte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
urmă s-a auzit din pivniță un zgomot, și a apărut fața palidă și ascuțită a lui Gorman desdesubt; a început să-mi dea gențile una câte una, niște lucrușoare moi învelite în hârtie de subțire, pe care le-am îndesat într-o geantă lungă pe care o adusesem ascunsă în pulpana trenciului. Bulba și cu mine am alergat prin curte până în strada alăturată cu prada, în timp ce Gorman a venit cu mașina după noi. L-am lăsat pe Bulba la spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și tusea aia bolnavă, mormăielile și vânturile provocate de mâncare proastă, foșnetul de hârtie și de paie, care semăna cu un oftat de neplăcere. Și când am adormit, n-am dormit mult, pentru că cel de lângă mine a început să se îndese în mine și întâi am crezut că nu era decât o mișcare normală pentru cineva care e obișnuit să nu doarmă singur și m-am tras deoparte, dar el s-a băgat iar în mine. După aceea probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la ora prânzului. Lua o mașină până pe Halsted Street pentru că nu putea să sufere mersul pe jos. Se întorcea la ora două și cobora greoi în stație, la șosea, cu haina și pălăria de paie în brațe și buzunarele vestei îndesate cu țigări, creioane și cărți de vizită - avea cartea lui proprie de vizită: „Happy Kellerman, reprezentantul Companiei March de cărbune și cocs:“ un cocoș care alerga o găină înnebunită, iar dedesubt cuvintele: „Când spun o vorbă, e vorbă!“ Intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
poată ocupa de ziare. Vecina aruncă spre el un colț de privire dojenitoare, clintindu-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer de prințesă. Degetele actorului împăturesc febril ziarul, să-l poată ține mai comod, în timp ce se îndeasă cu umărul în fereastră, ferind pagina de privirea vecinei. Ei nu, au înnebunit! murmură, ridicîndu-și gulerul hainei de blană, să nu simtă răceala geamului. Altă lovitură! Fața relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre dreapta, unde actorul, absorbit, își îndeasă cu interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai dese de fulgi lovesc ferestrele cursei, întunecîndu-i interiorul, unde, la căldură, gîdilați de vocea monotonă a celui de la radio, pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zăpadă. Un grup de muncitori, sosiți în grabă, întreabă de cursa lor. Așteptați, așteptați! vine răspunsul. Dar cursa rapidă, vine la timp? Mai e un sfert de oră, ce dracu'! răspunde nervos dispecerul. Mihai Vlădeanu, cel care a întrebat, își îndeasă căciula și-și ridică gulerul paltonului, pierzîndu-se prin viscol, în direcția gării, înainte ca Vlad, care l-a zărit, să-l mai poată opri. Intră în sala centrală și caută din priviri telefonul public interurban. O sună pe sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Spuneți-i că-l rog să mă sune cînd vine. Se întoarce spre birou, să-și continue munca. Soția la telefon spune secretara, după un timp, deschizînd puțin ușa. Directorul lasă stiloul peste hîrtiile din față, ia receptorul și se îndeasă în spătarul fotoliului rotativ, legănîndu-se încet în timp ce discută. Nu, n-am nici o problemă sîmbătă răspunde soției. Doar cu înzăpezirea asta, dar... De ce? Am primit o invitație la premiera de la teatru. A telefonat și Maria. Mi-a spus că după spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bucățică de carne sau de pesmet muiat în ceai. Uite în ce hal te-a murdărit oftează soția, observînd cum copilul scoate mîncarea din gură, întinzînd mîna spre gura tatălui și, dacă acesta nu o ia la timp, i-o îndeasă în obraz, ori pe gulerul cămășii sau al hainei. Să mănînce, asta-i important răspunde soțul. Să nu faci și tu așa c-o iei! șoptește femeia spre copilul din brațele sale. De ce scoți mîncarea din gură? Acuși o iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i între tine și profesor? întreabă fata pe un ton alb, voalat totuși de urma unei emoții, semn că plănuiește de mult să-l atace. Lazăr se uită un timp la bucata de hîrtie din mîna lui, vrea s-o îndese într-un loc pe unde se simte intrînd frigul, dar se răzgîndește, începînd s-o despăturească pînă ce-i apare în palme figura lui Mihai Vlădeanu, brăzdată de cutele hîrtiei. Ăsta-i autorul. Amicul meu. Vrea să facă o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atunci să te văd eu cum și unde mai scrii. Treci și ține-mi de cald! repetă cu ciudă Lazăr, împăturind hîrtia, îndesînd-o cu vîrful cuțitului în deschizătura dintre fereastră și ramă. Studenta se uită la lama cuțitului de bucătărie, îndesată cu ciudă și oftează nemulțumită: Credeam că,-ntr-adevăr, ți-i prieten. De el nu mai pot eu! Am fost tîmpit ieri c-am plecat după programe. Îmi ziceam că, decît o ședință, mai bine un drum pînă la Iași cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
exclamă unul din copii, scăpat din brațele tatălui, venit tot o fugă pînă lîngă genunchii femeii, în brațele căreia stă cățelușa. Bărbatul vine să-și ia copilul, ducîndu-l pe celălalt de mînă. Hai, Vlăduț, hai cu tata. Amîndoi copiii se îndeasă în genunchii femeii, întinzînd mîinile mici spre cățelușă. Cît au stat la tata, se scuză bărbatul s-au jucat mereu cu un cățel. Copiii au apucat broboada în care e învelit cățelul și trag cu putere de ea, luîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în urma ei. Știi deci de copil, ți-a spus, deși s-a jurat că n-o să afle nimeni al cui este..." Viscolul, înnebunit de-a binelea, scutură cu putere una din ferestre, făcînd să-i sară toate bucățile de hîrtie îndesate de Lazăr cu cuțitul. Mulți dintre cei aflați pe scaune în apropiere fug de teamă să nu li se spargă sticla în cap. În clipa următoare, cînd lumea s-a retras cît mai departe, șoferul, cu gulerul ridicat, se repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aflați pe scaune în apropiere fug de teamă să nu li se spargă sticla în cap. În clipa următoare, cînd lumea s-a retras cît mai departe, șoferul, cu gulerul ridicat, se repede pînă lîngă geam, se întoarce și se îndeasă cu spatele, oprind vibrația sticlei. Lazăr aduce un cuțit și, ajutat de studentă, îndeasă la loc hîrtia. Matematicianul s-a trezit de-a binelea și se uită la copii, care, așezați călări pe cîte o geantă, se preocupă intens de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în cap. În clipa următoare, cînd lumea s-a retras cît mai departe, șoferul, cu gulerul ridicat, se repede pînă lîngă geam, se întoarce și se îndeasă cu spatele, oprind vibrația sticlei. Lazăr aduce un cuțit și, ajutat de studentă, îndeasă la loc hîrtia. Matematicianul s-a trezit de-a binelea și se uită la copii, care, așezați călări pe cîte o geantă, se preocupă intens de cățelușă. Papa! strigă ei pe rînd, întinzîndu-i mîinile pline de carne, îndemnînd-o să mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
metafora decît declarația ăluia cu pocherul..." Știi, Lazăre... întoarce el privirea spre tînărul ce-i mai ține încă umerii. Așezați-vă, dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste alta, ca atunci cînd dormi cu fața în iarbă, vara. De afară, viscolul se aude urlînd tot mai tare, izbindu-se în fereastra din mijloc, în timp ce înăuntru, în sala restaurantului, s-a stins orice șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acopere picioarele goale cu colțul unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură mai veche, roasă și aspră, își îndeasă cu putere tîmpla sub coasta actorului, simțindu-se mai în siguranță cînd mîna acestuia, cu degetele desfăcute, i se oprește în părul de la ceafă, ca un paravan între capul ei și zidul rece. În brațele tatălui, unul din băieți doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a surîs bărbatul aflat în prag -, dar latina încă nu s-a prins de mine a continuat el gluma, intrînd. Vedeți ce bine ne împăcăm a arătat spre copilul din brațele sale, mic cît o păpușă, cu ochii mari, speriați, îndesat cu totul în gulerul brumăriu al aceleiași haine din șiac de acum trei ani. "Dumnezeule, exiști cu adevărat?! Și dacă exiști și pretinzi că ești "bun și de oameni iubitor", de ce-ți bați joc de mine?" s-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știut să pui întrebări, ca un prost... Mai bine prost, decît inconștient, irațional. Dar cine cere rațiune în dragoste", deșteptule?! se scutură Cristina și-n furia ei lovește puternic pieptul lui Mihai cu fruntea, pe care și-o lasă așa, îndesată deasupra inimii, în timp ce palmele, băgate sub trupul lui, strîng cu putere mușchii spatelui, gata să-i rupă. Știi, șoptește ea, liniștindu-se brusc, topindu-și răsuflarea în moliciunea trupului cred c-am fost oribilă. Dacă ripostezi cu citate din Blaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cînd ajung lîngă mal, mecanicii se dau într-o parte, făcîndu-le loc să poată privi. De jos, de la cîțiva metri, dintre sfărîmăturile clădirii, amestecate cu pămînt și bucăți de beton, iese dîra de fum a unui foc mocnit. Șocată, Paula îndeasă obrazul în umărul lui Vlad și izbucnește în plîns. *** "Cristina!" tresare Mihai bucuros cînd aude repetîndu-se bătăile din ușă. Sare din pat fericit și deschide, pregătindu-se s-o ia în brațe pe fată imediat ce va face primul pas înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se întîmplă și nu-i mai pasă dacă va fi strangulat cu adevărat de picioarele care au zvîcnit în aer, încolăcindu-se pe după gîtul său ca un colan de flori, mult prea greu, că abia se mai sprijină în palmele îndesate în moliciunea canapelei. Își revine din toată zbaterea doar cînd are certitudinea că n-a mai rămas decît inima din el, care bate undeva deasupra Mariei, pe un trup fierbinte si umed de transpirație ce nu pare a vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]