433 matches
-
e afară de cadrul studiului nostru. Nouă ne-a fost numai ca să avizăm măsurei în timp însăși locul necesar pe care-l ocupă ea în sistemul artei noastre. Cumcă ea e un ram de studiu esențial pentru actor cred că rezultă îndestul din deducțiunea noastră. Și aicea să nu domine un mod de acțiune instinctivă, ci unul conștiut. E un fenomen trist când aciia a căror una din cele mai esențiale probleme e arta declamațiunei pipăie prin întuneric asupra legilor accentului {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-aceea masca are de-a le reproduce pe toate, după gradul însă al însemnătății lor etice. În viață ni se-ntîmplă adesea că fizionomiile personalităților însemnate corespund așa de puțin închipuirei noastre despre [ele] încît văzîndu-le nu ne putem mira îndestul asupra deplinei lipse de conexiune dintre însă nătatea spirituală a 424 r individului și arătarea lui sensibilă. Această despicare a amîndoror părților (spiritul și corpul) își are rațiunea sa absolută în natura cu totului ocazională a formei concrete care domnește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cultivări sistematice înăuntru acestui cerc al său, încurajat mai ales de succes. Înainte de toate conștiința despre demnitatea artei și însemnătatea scenei trebuie să fie vie în sufletul dirigenților ei: nu creadă cineva că poate curând să-și facă o idee îndestul de mare despre influința scenei. Aceasta numai îi va feri de pusilanimitate în concepție și li dă curajul de-a lupta chiar cu defavoarea împrejurărilor. Această conștiință numai îi va ridica asupra tuturor considerațiilor de partidă și-i va asigura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndreptățirea lor. Numai sub aceste condiții ea este o activitate ce folosește artei și onoră pe artist, iar nu numai un mecanism gol, ce nu lasă în urmă-i decât dezgust. {EminescuOpXIV 366} O piesă clasică nu se poate prepara îndestul de mult și de îngrijit, căci un op care ia în dispozițiunea sa toate puterile spiritului și a inimei cere o adevărată adâncire din partea actorului. Aceștia se onoră pe ei înșii prin seriozitatea ce o arată întru pregătirea acelora, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i inepuizabilă, ci din inteligența care judecă asupra naturei obiectelor, și încă ș-aceasta numai ]n privirea cunoștinței sale apriorice. Deci, nefiindu-ne permis a-l căuta în afară de noi, nici poate să ni rămâie ascuns, drept care resursele sale vor fi îndestul de mici pentru a fi resumate pe deplin, a se judeca după valoarea sau nevaloarea lor și a fi supuse unei juste prețăluiri. II. ÎMPĂRȚIREA FILOZOFIEI TRANSCENDENTALE Filozofia transcendentală este ideea unei științe în socoteala căreia critica rațiunei pure are
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mult decum i se putea cere cu dreptul și desfătîndu-se multă vreme în așteptări plăcute, a căzut în urmă în disprețul general, fiindcă ne-am găsi înșelați în speranțele noastre. Din întreg decursul criticei noastre se va fi convins orișicine îndestul că, dacă metafizica nu poate fi temelia tare a religiunei, totuși poate rămâne în orice vreme ca un zid de apărare al ei, și că rațiunea Să nu se creadă că pricep sub aceasta ceea ce se numește în genere physica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletului ce ni prezintă în Vilhelm Meister, în orce privință palidă și bolnavă. Cu totului altfel este icoana acestei frumuseți cum ne-o schițează Schiller în acel peste măsură eminent tractat asupra grației și demnității ce nu o putem recomanda îndestul de mult. "Numim un suflet frumos când simțul moral s-a asigurat până în gradul acela despre toate simțirile unui om încît e în starea de-a lăsa fără frică în sarcina afectului dirigerea voinței, fără de-a cădea în pericolul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
EminescuOpXIV 926} și a regulelor generale a unei vieți convenabile și peste tot frumoase la legile generale ale frumuseței n-a încercat-o încă nimeni până acuma. Știința estetică generală este încă prea jună, ea a fost [pînă] acuma prea îndestul încă ocupată cu descoperirea legilor de frumusețe în arte pentru ca dintr-astă negligență să i se poată face o imputare. Unei vremi ce va urma însă i se clarifică problema de a pricepe și frumuseța vieții și acțiunii omenești în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trecutului și-n acelaș timp, după puterea și virtualitatea ei, colțul viitorului; mai mult încă, ea e un produs deplin, perfect și excelent pentru prezent. Dezvoltarea începe așadar în stomahul plantei și se continuă în stomahul animalului, până ce pământul e îndestul de preparat pentru a servi scopurilor omului. 966 {EminescuOpXIV 967} Puterile pământului, pururea în activitate, produc combinații nouă pentru întreținerea vieții vegetale. Suma de căldură prin care apa mărilor se preface în abur se consideră cu puterea a 16 bilioane
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bravo”, Îi zise Diotallevi, „și pe urmă, imediat ce-i pui În mână Graalul și Sfânta Inimă, se cară trântind ușa după el”. „Nu se știe”. „Aș cunoaște eu omul potrivit”, am spus. „E un individ cu siguranță erudit, care ia Îndestul de serios lucrurile astea, dar cu eleganță, aș zice cu ironie. L-am Întâlnit În Brazilia, dar acum trebuie să fie la Milano. Cred că am numărul lui de telefon pe undeva”. „Contactează-l”, zise Garamond. „Cu grijă, căci depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ajungeau cuvintele luam creionul și-l purtam pe hârtie, desenând un detaliu, chiar un „secret” (local, tatàl - când În fapt era doar al meu, deci abia.... filial). Prietenul mă urmărea cu gura, la propriu, căscată, mă Întorcea la „pasajele” nu Îndestul de limpezi, Îmi mai cerea amănunte, mă punea să numesc, În românește, cutare detaliu, să-l scriu, să-l ajut pe el să-l rostească... La un moment dat, mi-a zis: «Mi-ai ascuns că ești arhitect». Am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca În dragoste; și ca În trecerea scriitorului la altă limbă. Nici gramatical n-ar fi corect: renaștere - ci naștere continuă, meree. Așadar, mă mereu Întorc. Cu totul. Mă mut - În timp, În spațiu În copilărie (fericită - niciodată nu voi Îndestul pleonastiza); În Basarabia mea cea rainică. Mă Întorc În calidor, zăbovesc prin curte, dau târcoale, raite, ocoluri, precum tata, În clipe de sfârtecătoare cumpănă - casei. Nu-mi vine să re-plec. Nu-mi vine deloc (nicicacum, ca să mă exprim adamic...). Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
împace națiunea cu Dumnezeu. Bravii purtători ai românismului nu au omis în drumul lor statuia lui Eminescu de la Ateneu, îndreptându-se apoi cu același mers către Patriarhia Română. Dumnezeirea a plâns din ceruri peste tricolorul românesc stropit deja cu lacrimi îndestule, în chiar clipa oficierii slujbei de un înalt sobor de preoți. Uzi până la piele, purtătorii Crucii au pornit printre șiruri de bucureșteni, adunând în spatele lor mii de oameni care le-au urmat pașii. Mulțimea i-a aplaudat, le-a aruncat
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Ce-ar fi putut face ei în viață, alături? Pe lângă tatu-său, ar mai fi avut o sarcină. Și prin mintea ațâțată i se perindau toate căsniciile nefericite din mahalalele prin care trecuse, unde învățase să sufere, dar nu pricepuse îndestul viața. Acum înțelegea ceva cu strășnicie, cu încăpățânare, și nimic nu-i mai trebuia! Lucra și se gândea că va găsi ea sub soare un loc pentru dânsa și pentru cel nevinovat, care va veni plângând în lume. Va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
echității, regulând, pe baze mutual avantagioase, cu guvernul român, o cestiune fără soluțiunea căreia ar fi imposibil de a se stabili, între Rusia și România, bunele raporturi necesare la consolidarea păcii în Orient. Alteța-Sa crede că aceste considerațiuni arată îndestul că Rusia nu cere mai mult decât dă. Principele Gorceakoff mai vrea să amintească că, în realitate, toate drepturile și privilegiele României i-au fost asigurate prin sângele rus. Nu s-a încheiat nici un tratat între Rusia și Turcia, de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Bucureștiul literar? Ce le apropie? Te-ai simțit vreodată provincial în raport cu colegii bucureșteni? Văd că tot în jurul chestiunii centru-margine ne învârtim, iată, și la a treia (era să spun "strigare") întrebare. Știi și tu că într-o întrebare este implicat îndestul întrebătorul, înainte de a fi provocat întrebatul. Dar fie. Oradea e mai aproape, kilometric vorbind, de alte două mari capitale europene, Budapesta și Viena. Și la ce-i folosește? Tot o provincie românească este, vrem, nu vrem. Oradea literară de astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Rim . . . X-ai idee ce rău a fost bolnav! ... Ce bine îmi pare că te văd! . . . E nepoata mea, adaogă abia la urmă, și poate numai fiindcă nepoata luase un aer dârz. ,, Ce fel ele nepoată!" gândi Mini, nu încă îndestul de liniștită. Intră apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, strălucea de curățenie. Uși înalte, uleiate cu roz și cu dungi aurii supărătoare, stau închise, afară de aceea a biroului unde intrară. In birou erau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
însă mai departe minciuna, minciuna a toți trei; dar acum îi era cel puțin îngăduit să zacă în voie. Patul îl trăgea la o lene mare, plăcută. Era o binefacere nouă, care atâta timp îi fusese refuzată. Niciodată nu cunoscuse îndestul de bine odihna patului. De s-ar fi putut repauza mai mult în copilărie, nu s-ar fi înfundat acum, acolo, în somierele moi, așa de des. Mama lui nu băga niciodată de seamă când era mai palid sau ușor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fi voit să împiedice șuieratul sirenelor și vâjâitul mașinelor, dar Marcian găsea în ele nu numai amuzamentul unui copil mare pentru o mare jucărie, dar și anume armonii noi, foarte interesante pentru urechea lui de compozitor. Nu simfonia motorului, speculată îndestul de muzica modernă, ci unele elemente de sonorități, unele combinații de sunete, unele ecouri și rezonanțe ce-1 pasionau în chip particular. Trecând în revizie întreaga instalație pentru a o arăta oaspeților, ziua aceea fusese o adevărată luare în posesie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcut o mică, cât de minusculă răutate Linei. Rim declară cu un entuziasm grav că Hallipa era un om distins, un vinător admirabil, un muncitor demn de stimă. Păcat că era așa de necăjit; Mini întinse urechea. Lăcomia nu explica îndestul ditirambul. Elogiul lui Hallipa în vorba lui Rim era ceva neobicinuit și admirația lui, strămutată de-a dreptul de pe Lenora pe bărbatul ei, o surprindea și o îndruma spre noutăți mari. - Să fi văzut ieri ciorchinele de păsări calde! Le-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din urmă, se îndupleca: - Bunule, mai zi-ne paramisa 1 aceea începută acum două seri despre neamul nostru de departe și de demult... te rugăm bunule, te rugăm!... Bătrânul bulibașă își mângâia îndelung barba încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
odihniră. El ațipi. Ea Îi duse cățelușul la baie și-l curăță, pe lăbuțe, apoi, veni lângă el, și adormi de-a binelea. Respirația ei, pe el, Îl trezi. Se ridică ușurel și se duse la bucătărie. Așeză o masă, Îndestul de bogată, pentru două persoane. Pe urmă se duse lângă pat, și, privind-o drăgăstos, o mângâie, lin și cu finețe, pe obraji. Ea se trezi. Cu un firesc ce pe el Îl cam uimi. Îi Întinse o mână. El
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Olimpului. și, ajunși aici, să notăm, apăsat, tentația livrescă a poetului‐ cărturar. Mai rămâne să zic că, pentru mine, Mihai Munteanu e acela care vede, lămurit, cum „Se‐ ntoarce‐n veșnicie clipa/ și râpa‐ n bulgării din deal. și e îndestul. Dumitru Ignat membru al Uniunii Scriitorilor din România CĂ DA, CĂ NU Că nu se face regulamentar manevra, că nu se bifurcă sentimentele, că nu poți fi în doua locuri deodată, că nici așa, nici așa nu e bine, că
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde, El le ține-mbrățișate Și cu mînile le-ascunde. De te rogi frumos de dânsul, Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. {EminescuOpI 110} O RAMÎI O rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a vorbit din nou căciula țurcană. ― Da’ ce îi spunea vodă feciorului în acele învățături, frate? - a întrebat Dumitru. ― Voievodul îi dădea niște sfaturi care nu știu cum s-ar putea aplica astăzi. Ia ascultați: „Iar ostașilor tăi dă-le să bea îndestul, cât au nevoie, și tu încă să bei, dar cu măsură, încât mintea ta să biruiască vinul, iar nu să biruiască vinul mintea ta, și mintea ta să cunoască mintea slugilor tale, și nu să cunoască mintea slugilor tale mintea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]