25,689 matches
-
noi sau a modernismului. E. Lovinescu avea capacitatea extraordinară de a recupera decalajul, capacitate specifică unui critic prin vocație, nu unui istoric literar. Neinspirat e Camil Petrescu și când atacă problematica revizuirilor și a mutației valorilor estetice. Interesantă este, fără îndoială, contrapunerea unei estetici fenomenologice împotriva unei estetici psihologice, dar asta se întâmplă prea târziu, în ultima parte a articolului, când furia s-a potolit, iar energia de a continua discuția s-a epuizat. Alimentarea și dezvoltarea unui conflict ideologic, mult
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
din subconștient se va lumina, iar vindecarea de obsesia incestuoasă poate începe. Aceasta ar fi, în linii mari, biografia psihanalitică a lui Cezar și subiectul traumatic al unei cărți captivante și bine tensionate. Câteva lucruri strică însă acest roman, fără îndoială, ambițios, sofisticat și, până la urmă, bine condus. Cum ar spune Grice, Veronica A. Cara încalcă două maxime, cea a relevanței și a cantității. În primul rând, dialogurile sunt foarte lungi. Nu neverosimile, dar lungi, redundante și plicticoase, deci inutile. Câteva
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
cu vilă la șosea, trei mașini la scară, în acel con de critică tămîitoare și penibilă. O critică ajunsă, de la Sadoveanu la Preda, în forme absolut penibile". (p. 13). Una dintre surprizele foarte plăcute ale acestei cărți o constituie, fără îndoială, interviul cu poetul Petre Stoica, unul dintre stîlpii boemei scriitoricești dinainte de decembrie 1989, retras după revoluție în micuța localitate Jimbolia, din județul Timiș. Cu nostalgie și farmec, Petre Stoica readuce în atenție o lume populată cu tineri aflați în căutarea
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
să mă chinui paișpe mii de ore ca să fac niște uscături" (culinar.ro); "i-am explicat de paișpe mii de ori" (desprecopii.com); "paișpe mii de alte variante și probabilități" (Ioana Bradea, Băgău, p. 28), "paișpe mii de volți de îndoieli și certitudini" (id. ib.). Din seria de numerale de la 11 la 19, mai apar în același tip de combinație hiperbolică unșpe (" Nu ne mai agasați cu topicuri reluate de unșpe mii de ori!", level.ro), mai rar treișpe ("Ce scrie
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
dau o carte." Era un roman de Geroges Simenon. N-am prea înțeles. - Care credeți că e marea dvs. slăbiciune? - Cea mai mare slăbiciune? Sexul (rîde). A, nu, ăsta ar fi un punct forte. Bună întrebare. Cea mai mare slăbiciune? Îndoiala, îndoiala că nu sînt un scriitor adevărat. E un sentiment pe care cred că-l au toți scriitorii. De-aia am nevoie de cititori - ca să-mi confirme mereu faptul că sînt scriitor. Îndoiala, da! Minunatul Samuel Beckett, la 77 de
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
o carte." Era un roman de Geroges Simenon. N-am prea înțeles. - Care credeți că e marea dvs. slăbiciune? - Cea mai mare slăbiciune? Sexul (rîde). A, nu, ăsta ar fi un punct forte. Bună întrebare. Cea mai mare slăbiciune? Îndoiala, îndoiala că nu sînt un scriitor adevărat. E un sentiment pe care cred că-l au toți scriitorii. De-aia am nevoie de cititori - ca să-mi confirme mereu faptul că sînt scriitor. Îndoiala, da! Minunatul Samuel Beckett, la 77 de ani
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
forte. Bună întrebare. Cea mai mare slăbiciune? Îndoiala, îndoiala că nu sînt un scriitor adevărat. E un sentiment pe care cred că-l au toți scriitorii. De-aia am nevoie de cititori - ca să-mi confirme mereu faptul că sînt scriitor. Îndoiala, da! Minunatul Samuel Beckett, la 77 de ani - eram la el în apartament - tocmai terminase un text și mi l-a arătat. Era superb, dar spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar era perfect! Ceea ce căuta el era mai mult decît
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
și în contextul unor excepționale eforturi de recuperare și valorizare în România a gândirii și operei dramaturgului, din păcate căzute în umbra spectaculozității unor teme precum cele abordate de cele două autoare menționate. La loc de cinste se află, fără îndoială, efortul susținut al lui Dan C. Mihăilescu de a oferi, la Editura Univers, o nouă traducere-interpretare a pieselor lui Ionescu, precum și traducerile și reeditările de la Humanitas (Sub semnul întrebării, Antidoturi, Prezent trecut, trecut prezent, Între viață și vis, Nu, Note
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
prezent, Între viață și vis, Nu, Note și contranote, Jurnal în fărâme, Căutarea intermitentă, Război cu toată lumea), dar mai ales seria de teatru ionescian propusă de Vlad Zografi și Vlad Russo și ajunsă la volumul VI (Rinocerii. Noul locatar), fără îndoială un eveniment de excepție al vieții culturale din România. În al doilea rând, șansa de a se fi aflat în acea specială proximitate datorată relației părinte-copil, precum și de a o rememora și a o descrie la anii maturității, nu denaturează
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
numeroasă înglodată în datorii (în film apar aluzii la starea lor financiară precară). Iar atunci când criticii de artă se încumetă să facă presupuneri, acestea nu coincid cu lungmetrajul. De pildă, René Huyghe afirmă în cartea sa Puterile imaginii că, fără îndoială, Vermeer era claustrat în mediul domestic din cauza sănătății sale fragile. Or, pictorul interpretat de Colin Firth pare sănătos tun. Oricum, afirmația e discutabilă: dacă Vermeer preferă să picteze scene interioare, asta nu înseamnă că el nu ieșea din casă. Același
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
domestic din cauza sănătății sale fragile. Or, pictorul interpretat de Colin Firth pare sănătos tun. Oricum, afirmația e discutabilă: dacă Vermeer preferă să picteze scene interioare, asta nu înseamnă că el nu ieșea din casă. Același critic susține, din nou fără îndoială, că modelul care a pozat pentru Fata cu cercel de perlă era una dintre fiicele sale. Aș mai vrea să contracarez o critică adusă filmului, și anume că face parte dintre acelea feministe care preiau masculi celebri (Proust, Rodin, Picasso
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
în ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica fluidelor corpului tău, în spotul de lumină de pe pupila ta catifelată. În înțelepciunea minții tale, care înaintează când universul înaintează și se retrage când universul se retrage." De ce acest titlu, fără îndoială incitant? Cea mai mare parte a textelor de aici au fost scrise pentru reviste de femei, iar Mircea Cărtărescu a scris despre femei, dar nu neapărat și numai pentru femei. Cred că este o carte mai degrabă pentru bărbați. Fiecare
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
de aici au fost scrise pentru reviste de femei, iar Mircea Cărtărescu a scris despre femei, dar nu neapărat și numai pentru femei. Cred că este o carte mai degrabă pentru bărbați. Fiecare povestire are tâlcul ei, naratorul e, fără îndoială, un înțelept în felul lui, e echilibrat chiar dacă fantezist, e profund și când își formulează simplu părerile, dar mai ales a stat mereu aproape de femei și dacă n-ar ști multe despre ele n-ar avea impresia că nu știe
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
au ieșit pătrunși de spiritul creștin, unii pînă la infarct, nu sînt altceva decît niște machiori, mai mult sau mai puțin conștienți ai propriei conștiințe" (p. 197). Ceea ce impresionează în aceste verdicte foarte drastice este, în primul rînd, lipsa de îndoieli a autorului. Scrisul lui Cristian Tudor Popescu nu are nici o nuanță dubitativă. Autorul știe nu doar unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul, unde se sfîrșește adevărul și unde începe minciuna, dar și ce gîndesc oamenii
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
la o cină de taină), într-un cuvînt, o specie de artiști tot mai rară, bizară sau, în cel mai fericit caz, doar exotică populează ceea ce putem numi, la modul optimist, rezervație, pesimist, ghetou, ori neutru, cazarmă. Este aici, fără îndoială, mîna destinului, a cărui operă se traduce prin traiectul irefutabil și ireversibil al fenomenului muzical, ajuns, se pare, în ultima fază a avatarurilor sale. Dar mai este, cred, și mîna "necuratului", care prin emisarii săi, fie ei gutenbergi, marconi sau
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
vocea monocordă de pe casetele tip ghid, despre mărirea și decăderea dinastiei Romanovilor. Este și motivul pentru care regizorul Aleksandr Sokurov a ales să creeze, pentru sărbătorirea celor 300 de ani de existență a orașului Sankt-Petersburg, al cărui simbol este, fără îndoială, și Ermitajul, nu un documentar clasic dedicat muzeului și istoricului acestuia, ci un film poetic, în descendență tarkovskiană: Russkij kovceg/ Arca rusă, 2002 (prezentat în cadrul recent încheiatului Festival BIFEST, alături de Moloh, 1999, și Tată și fiu, 2003, purtând semnătura aceluiași
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
cartea lui G. Călinescu "i se deschid toate ușile": "Cuvinte profetice! Căci, iată, Ștefan Paul - al lu' Parizianu -, june abia ieșit din adolescență, este chiar bietul Ioanide din reproșurile lui Marin Preda! Bineînțeles, presupunînd că autorul Delirului nu pune la îndoială însăși identitatea estetică a lui Ioanide, statutul său de erou, și că ceea ce-l nemulțumește e mai mult neconcordanța dintre exhibiționismul Ťneseriosť sau originalitățile marelui arhitect și ecoul lor social - după socotința confratelui mai tînăr - disproporționat de pozitiv. Dar o
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
din acest an și din acest noiembrie înseamnă o nimica toată. Proporțional, poate fi o "nimica toată", dar ca nivel de civilizație ele reprezintă enorm. Comuniștii români au făcut progrese evidente din 1946 și pînă astăzi - asta e în afară de orice îndoială. Din păcate, ei nu și-au schimbat nici mentalitatea, nici stilul. între generația comunistă care a fraudat în 1946 și cea reprezentată de urmașii ei contemporani nu există o diferență de substanță, ci doar una de ambalaj. Mai grav apare
Modelul sordid by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12202_a_13527]
-
Vodă, gânditorul, La curățirea lumii-i hotărât, îndeasă țeapa-n oameni până-n gât Pentr-a-ntâlni șezutul omușorul (...) Cuviincios cu buna rânduială. Pentru cei mari, fie munteni sau turci. Avea mai mari și osebite furci. Ca treapta lor să nu dea la-ndoială Vedeai vizirii la-nălțimea lor, înfipți în vârfuri sprintene de plopi, Iar pentru sfinți, vlădici și episcňpi Avea lemn sfânt și bun mirositor. Și iată sfatul țării adunat Să mulțumească domnului de Pace. Vlad șade-n jilț. E liniște. Și
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
comunismului (pentru atitudinea sa în această privință a se citi neapărat p. 55 din cartea autobiografică O biografie între două revoluții. De la capitalism la socialism și retur, Editura Nemira, 1998). Punctul forte al cărții lui Silviu Brucan îl constituie fără îndoială analizele punctuale și dezvăluirile revelatorii despre unele personaje cheie ale tranziției. Chiar dacă informațiile privind brusca și inexplicabila îmbogățire a unor personaje precum Nicolae Văcăroiu (la începutul mandatului de prim-ministru locuia într-un bloc din cartierul Militari, pentru ca la ieșirea
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
adăpost dincoace de Prut. Adică ar fi îngrozitor să ne culcăm diseară într-o țară care crede că se îndreaptă spre Europa și să ieșim, mâine, de la urme, într-o nouă țară, numită Ucraina de Vest! România e, fără nici o îndoială, o entitate profund scindată. Dar poate că prizonierii bolșevismului și-ai puturoșeniei balcanice vor avea încă o tresărire de orgoliu și vor înțelege că nu se poate continua la nesfârșit cu același mers pe burtă. Sincer, nu sunt din cale-afară
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
Marius Chivu Fără îndoială că 2004 a fost anul debuturilor în proză. Faptul că o editură mare și prestigioasă precum Polirom a mizat foarte mult pe tineri oferindu-le o colecție întreagă pare să fi mobilizat și alte edituri să riște mai mult cu
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
precizează criticul, nu numai drept "simptomatică", ci și drept "providențială": "Dar prelungirea acestui statut dincolo de circumstanțele momentului nu-i conferă drepturi la admirația în perpetuitate a cititorului: o tot mai vădită rezistență arătată neîmbietoarei, pe alocuri inabil-rezumativei narativități ridică serioase îndoieli cu privire la preeminența pe care, în virtutea inerției, romanul o mai deține în cuprinsul Ťpoeziei epiceť românești". Să reamintim că atari rezerve se asociază cu cele similare, semnate de nume de rang, precum Tudor Arghezi și I. Negoițescu. O "revizitare" a operei
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
văzut de drum. Cele două picături de aur R:Dacă tot am vorbit de scriitorii în preajma cărora nu resimțiți confort sufletesc, o întrebare este inevitabilă. Care sunt scriitorii francezi ai secolului XX cu care vă aflați în rezonanță? M.T.:Fără îndoială unul dintre ei este Andrč Gide, iar altul J.P. Sartre. R:În cărțile dumneavoastră de note și exegeze vă referiți adesea la Romain Gary. M.T.:Îl admir mult. Eram printre membrii Academiei Goncourt care au votat pentru Émile Ajar în
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
am lăsat cuprins până la amețeală de fascinația acestei aventuri. Blestemam pauzele care întrerupeau brutal fluiditatea operei scenice. Și, ca orice om robit visului, pierdut în mulțimea din foaier, nu așteptam decât să-l reiau. N-am mai avut atunci nici o îndoială că Zholdak reușise de data asta să se apropie mai mult ca oricând de ceea ce constituie esența identității sale, iar acest spectacol, atât de diferit de celelalte, mi-a apărut ca fiind rodul scrierii automate teoretizate de Breton. La Zholdak
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]