1,108 matches
-
să se pună, după aia, pe chefuit cu vin nou. Câte unii se Îmbată, se Încaieră de-adevăratelea, ca să aibă după aia ce povesti un an Întreg. Când pleacă la Război, mulți cară după ei chivăre și platoșe sparte și Îndoite ca vai de mama lor, moștenite din vremuri vechi ori mai dincoace. Cel mai de preț, Însă, este vinișorul cel roșu cărat pe câmpul de bătălie În damigene și sticle. Câmpul marilor Înfruntări e un petic Înțelenit de la granița dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mănăstirea ceva folos mai bun; și eu mai având alte trei dughene în fața uliții Podului Vechiu, lângă zidiul... Sfeti Sava,... care și părinții egumeni epitropi mănăstirii Bărboiul, dacă le-au văzut le-au plăcut ș-au cunoscut să fac prețul îndoit și întreit decât moșie mănăstirii, dar poftindu și rugându-să părinții ca să dau aceste trei dughene... ca să fie și pentru acele doao dughene schimbătură ce să făcusă întăi, dar să fie și pentru pomenit ca un ctitor să mă scrie la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
săriseră În ochi titluri de cărți vechi precum Mic dejun la Tiffany, Vă place Brahms sau Mândrie și prejudecată, dar desigur le citisem deja pe toate. M-am uitat la cea de a patra carte. Era micuță, cu colțuri ușor Îndoite și cu un aspect foarte vechi, de parcă ar fi fost de la anticariat. Se intitula Poveste de iubire și la câte pagini avea cu siguranță o puteam citi În câteva ore. Am deschis prima pagină, care În mod normal ar fi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
un aer victorios. Și-a făcut un lifting facial și nu vrea să știe nimeni, așa că s-a dus să-și petreacă perioada de recuperare În Scoția. Și știu și ce Înseamnă B-ul din Planul B. — Ce anume ? zic Îndoită. — Botox ! spune Jemima cu un gest Înflorit al mâinii. De-asta a fugit ca din pușcă de la Întâlnire. Ca să-și netezească și ultimele riduri fine rămase. Doctorul a avut pesemne o fereastră neașteptată, prietenul lui a venit și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
viitor, care începeau cu plecarea din România, și odată și-a aruncat de pe ea tricoul, șortul fraise, sandalele... Dacă n-ajungi pân’ la turci n-ai făcut nimic, i-a strigat Doc-ul pe când se îndrepta spre apă, cu picioarele îndoite mult în alergare și plantele curbate spre noi. Toți simțeam nevoia să ne relaxăm după călătoria fără țintă din ajun, când încercasem să ajungem la vechiul teatru de la Epidauros. Bine’nțeles că nu ajunseserăm, ne treziserăm în fața unor porți ferecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au propus și-au dat jos și chiloții, goi, amândoi pe covor, s-au observat cu uimire și curiozitate unul pe celèlalt, incapabili de a mai face vreo mișcare, fata stând cu picioarele adunate sub ea, iar Matei, cu genunchii îndoiți și adunați sub bèrbie, apoi Matei și-a amintit cè mama l-ar fi informat cè, înainte de a apèrea pe lume, copiii stau în burtă mamei și de acolo nenea doctorul îi scoate cu un clește, i-a împèrtèșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe scaunul din dreapta, pe care, ca sè încapè bradul pe toatè diagonală mașinii, l-am dat mult pe spate, dupè ce totul a fost aranjat și m-am asigurat cè vârful bradului nu se va rupe chiar dacè stètea puțin îndoit, presându-se în lunetă din spate a mașinii, mulțumindu-i tatèlui lui Ilarie pentru brad, ne-am urât reciproc sèrbètori fericite, Sèrbètori fericite, domnu’ Matei! Și sè vè dea Dumnezeu bine! Când am urcat în mașinè, mirosul puternic și proaspèt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ăsta, lăsat să crească de capul lui, ca o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o fotografie sepia, cu pete de cafea sau ulei și colțurile Îndoite. * Calci apăsat pe pietriș cu Încălțările tale țepene, scorojite, ai vrea să ridice toți ochii spre tine, să te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-o totală uitare de sine... Fericit și nefericit... Iubirea îl bucură, dar îl și întristează... Ai fugit de la casa ta... Vei reveni... Curând... Neliniștit, îndoit, trăind ca într-o închisoare... Vei albi de spaimă, căci sabia va fi aproape de gâtul tău... Vei fugi iar... Vei reveni în acest oraș... Apoi în altele... La mare cinste... Văd capete încoronate... Oameni cu decorații pe piept... Nobilime... Onoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ăștia nesănătoșii, cumnate, și pe urmă că nu-i el chiar atât de rău, ăla bătrân, surioară, ba aș zice că abia așteaptă să vă împăcați și o să vezi c-ai să faci ce vrei cu el, dar Rafael tot îndoit și îndărătnic și posac, și nu-nțeleg, dacă abia așteaptă, ce a păzit patru ani de s-a ținut departe și cu nasu’ pe sus? Râsu’ dracului, deh, singura lui fată. Lui Vlăduț chiar îi arde de râs: cică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
libertatea pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și manuale îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati, unde sunteți. Scotocește adâncurile ghiozdanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Îi spun despre lumânări, despre fotografii, despre portretul uriaș din dormitor, despre cum i-am rupt rama și am aruncat toate bucățile la gunoi, dar am păstrat-o ca pe un poster și am rezemat-o de dulap, cu marginile îndoite, ca să-l pot vedea cât mai puțin. E umilitor să-i împărtășesc toate astea, dar mă simt ușurată. Nu cred că aș fi putut spune lucrurile astea în fața unui grup de șase persoane care s-ar uita lung și compătimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îmi spune să nu mă prostesc - și, pentru un final extraordinar, toți din sală au făcut un fel de șir, cei mai solizi ținându-se de mâini, iar cei mai mici și mai ușori ne-am cățărat pe gleznele lor îndoite, stând acolo și ținându-ne echilibrul, ținându-ne de mâini cu colegul din lateral. Probabil că au fost doar chestii banale, de bază, dar nouă ne-a plăcut foarte tare. După oră, instructorul este asaltat de cursanți care-l întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cea rămasă o s-o scoată ei din tranșee cumva. Între timp, părinții lui madam Istrate se curățaseră si nici ea nu se ținea prea bine. Neamul Istrate cărase la etajul doi atâtea pastile, vinete, roșii, curmale și antricoate, încât plătiseră îndoit valoarea apartamentului pe care-l așteptau de treizeci de ani. Dacă tanti Mizi se spălase pe cap și nu putea ieși când lui tanti Clemanza îi veneau poftele, fosta învățătoare ieșea pe holul vilei și striga: - Madam Istrate! Rogu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale cramelor deschise. Mirosul vechi, de chefuri cu voievozi, ne face să uităm Bucureștiul prăfuit și constipat. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arăta vânzătoarei amuzate marfa de care avea nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape scrumul pe covor. Printre blocuri văzu mișunând trupuri obeze sau ațoase, cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de prădători urbani. Stinse țigara în farfuriuța de pe pervazul balconului. Patru raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că oamenii n-au înnebunit din senin. ― Chiar așa e, cucoane, se amestecă iar Buruiană. Se zice, adică zic oamenii, că cuconița însăși ar fi spus grecului că nu-i mai prelungește arenda, măcar de i-ar da oricât, și îndoit decât îi dă azi, pentru că dumneaei vrea negreșit să vânză și să scape de tot balamucul cu arenda, și cu oamenii, și celelalte... Iac-așa, coane Miroane! Pe bătrânul Iuga vestea aceasta îl impresionă mai mult chiar decât povestea cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă am să pot bine... Se apucă de lucru. Aristide, lângă ea, o privea. Trupul ei mlădios era plecat ușor peste fierul de călcat. Basmaua roșie, legată la spate, îi strângea capul și-i lăsa gol gâtul plin și puțin îndoit. Printre umăr și capul lăsat într-o parte tânărul îi vedea, sub ia subțire și descheiată, sânii rotunzi, mărișori, cu niște sfârcuri ca mugurii plăpânzi. Se aplecă ușor și-i atinse gâtul cu buzele. Gherghina tresări și întoarse spre dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Jones. Se aplecă peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc îmbrânci năpraznic naveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
al asiaticilor, precum și îmbrăcămintea multicoloră. Capul delegației care urmează imediat pe al doilea slujitor egiptean se închină într-un gest de salut de respect și prezintă în dar un ibex domesticit. Numele său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ale mâinilor, cele care, în mod normal, ar oferi dovezi în cazul unei răstigniri. Cuiul din călcâiul drept al lui Yehohanan ne arată clar că el a fost răstignit. Prezența cuiului a fost o întâmplare ce se datora vârfului ascuțit îndoit (ca un cârlig de undiță), probabil, pentru că a lovit un nod din interiorul bârnei. Când Yehohanan a fost dat jos de pe cruce, cuiul n-a mai putut fi scos. Ca atare, nu poate fi dedusă nicio statistică din această descoperire
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
superioară cu ea. Simțea cum firele se moaie ca picioarele păianjenilor căzuți în apă. Nu era, de fapt, așa greu. Doar că trebuia să clătească mai des aparatul de ras, agitîndu-l în coloana linsă de apă care curgea din țeava îndoită a chiuvetei. Apa era atât de tăcută și decisă în căderea ei, încît aveai senzația că nici nu curge, că e doar o coloană de sticlă încremenită între orificiul țevii și fundul chiuvetei, acoperit de spumă și fire de păr
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am găsit două codițe blonde de vreo cincisprezece centimetri lungime, legate cu elastic la capătul unde fuseseră retezate și cu panglică albastră de satin la celălalt, unde părul se subția. Alături se afla o poză cam îngălbenită, cu un colț îndoit, dar foarte clară, înfățișa, gol-goluț, în picioare, într-o grădină, un băiețel de vreo doi ani, până în trei, cu o buclă deasupra frunții și cu părul împletit, de-o parte și de alta, în două codițe cenușii-gălbui, care-i veneau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu pielea transparentă și mânuțe de om. Deasupra noastră auzeam clar zgomotul circulației, tramvaiele huruind și apoi îndepărtîndu-se, mașini ambalând motoarele. Fundațiile Bucureștiului își prelungeau din loc în loc până în culoarul nostru câte un cofraj de beton din care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, și până și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]