553 matches
-
iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce la tânguirea neconsolată și tragică a îndoliatului cavaler, ce se simte, după edenica existență alături de Dalba, lipsit de orice reper, de orice sprijin, nu mai poate da un sens propriei existențe. Donna angelicata care era Dalba dispare și odată cu plecarea ei se pierde un echilibru, o stare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din județul Vaslui și în "TV.V. - 15... explozia", rămâne mai ales în paginile unor cărți care-i cuprind din operă, rămâne în MERIDIANUL, rămâne încă printre noi. Noi am rămas mai săraci cu cel puțin un prieten. Transmitem condoleanțe familiei îndoliate și suntem alături de toți cei care suferă cu adevărat la decesul celui care a fost Gh. I. Sofianu. (MERIDIANUL, An VIII, nr.27(653), joi, 6 iulie 2006, Editorial) JURNAL... DIN FESTIVAL S-a deschis ediția a VI-a a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În bântuirea cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui locus amœnus salvator, dar și enigmatic-Înfricoșător. Nădejdea pe care și-o pune sinucigașul În jurnal nu e cu mult mai mare decât a naufragiatului În mesajul din sticla aruncată În valuri. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
știu că am să dispar și eu. (...) Dar eu nu vreau să mor. Moartea e prezentă În Jurnalele Sylviei Plath - dar nu prezentă În exces. Ea pătrunde În pagină mai ales prin aproximațiile ei - transformând textul Într-o vastă anticameră Îndoliată. Chiar dacă, literal, sinuciderea e pomenită doar de câteva ori, ea plutește ca o uriașă aripă neagră deasupra Întregului text. Sub forma timidității excesive, maladive, la Început („Mă simțeam bolnavă. Nu puteam vorbi dacă Îmi adresa cineva cuvântul. Vocea Îmi era
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
s-a stins din viață sâmbătă 24 martie, în urma unor afecțiuni cardiace.“ ( din presa ieșenă) Am aflat mult după ceremonia de înhumare despre acest eveniment tragic. Știrea a căzut ca un trăsnet asupra mea...Casa și sufletul meu erau deja îndoliate pentru că-l pierdusem pe fratele meu drag, Gheorghe (Jhoni) iar acum... Cu o săptămână înainte de a-și da obștescul sfârșit, Ionel mi-a trimis acest excelent articol drept omagiu închinat tatălui meu care l-a iubit. Mă rog pentru sufletul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
gândul la răsplată, nici obligație morală. Ele țin de hessed, milă, generozitate. Mai târziu, în ebraica rabinică, acest termen va fi integrat conceptului de ghemilut hassadim, care-i îndeamnă pe membrii comunității la fapte de simplă generozitate umană: îmbărbătarea celui îndoliat, vizitarea bolnavilor, asigurarea unei zestre pentru mireasa săracă, îngroparea mortului. Cartea lui Rut anticipează această dezvoltare rabinică și îndeamnă pe fiecare să face asemenea gesturi. Așadar Dumnezeu nu a renunțat la actele Lui de milă și generozitate autentică, ci doar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ebraic al cărții este o întrebare, Eikha, "Cum?", și această întrebare apare de mai multe ori în chiar corpul textului. Pe de altă parte, se citesc elegiixx care exprimă nostalgia poporului lui Israel pentru pământul lui și-i îndeamnă pe îndoliați să-și întoarcă privirea spre viitor, spre ceasul când Mesia va veni pentru a pune capăt exilului și suferințelor lui, și spre locul, pământul lui Israel, unde se va împlini izbăvirea atât de mult sperată. De altfel, tradiția rabinică face
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vorbească pe scenă. Întoarcerea morților se înfăptuiește înăuntrul celor vii, prin aceștia ei își afirmă cu tărie prezența. Nu a construit Sofocle personajul Electrei în jurul ideii că părintele-i mort continuă să trăiască în ea? Cu toată ființa ei, veșnic îndoliata Electra refuză să uite, își închină întreaga viață amintirii nestinse născute din disperarea pierderii suferite. Pentru ea, fidelitatea față de cei ce nu mai sunt definește însăși noțiunea de conștiință a omului, incarnează esența valorilor umane, dintre care cea mai de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
literatura anglo-saxonă de inspirație analitică, această comparație între procesul de doliu și travaliul psihologic al adolescenței. Printre autorii de limbă franceză, primul care a insistat asupra acestei comparații este probabil Haim care, în 1970, scria: „la fel ca și un îndoliat, adolescentul rămâne un oarecare timp scufundat în amintirea obiectelor pierdute și, la fel ca și acesta, ideea morții îi trece prin minte. Dar așa cum dinamica doliului normal permite ca acesta să fie prelucrat, cea a adolescentului face în așa fel
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
interpret. Neagră-i noaptea unde dormi acum, tradusese acesta. Se roagă pentru fiul ei mort. Faulques o văzuse pe Olvido Încuviințând pe Îndelete, luându-și cu mâna fulgii din păr și de pe față și fotografiind-o din spate pe femeia Îndoliată care stătea În genunchi, o siluetă neagră lângă grămada de glod negru stropit cu nea. Apoi Olvido lăsase să-i cadă camera pe piept, se uitase la Faulques și murmurase: „Câtă vreme există moarte, există și speranță”. Spunând acestea, surâdea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bătrînețe; bătrîni; biată; biserică; bogată; bunică; căsătorit; căsătorită; în căutare; celibatară; chinuită; cimitir; compasiune; compătimire; copil; cumnată; deces, soț; depresie; despărțire; despărțită; divorțată; doamnă; dor; familie; farmece; femeie îndurerată; femeie liberă; frică; frustrată; gol; greu; greutate; grijă; împăcare; împlinire; îndoiată; îndoliată; înmormîntare; înspăimîntare; lacrimă; lanț; liberă, singură; lipsă; martiră; măritată; melancolie; milă; mireasă; mititica; moartă; muiere; de mult; nasol de ea; nașpa; neajutorată; nefericire; nemăritată; neprotejare; niciodată; nirvana; om; orfan; păcat; părăsit; părăsită; pedeapsă; plictisită; pribeag; proaspătă; problemă; puternică; rană; rău
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cafea etc.). Pe crucea centrală va fi pusă o uriașă sticlă de Coca Cola; odată cu creșterea luminii se va auzi o muzică-zgomot, la maximă intensitate; pe un scaun de plastic stă Octav, citind un ziar; vine o femeie în vîrstă, îndoliată, îl bate pe umăr.) Femeia: (îi spune ceva lui Octav, dar e imposibil să se facă auzită; Octav se duce și scade presiunea sonoră.) Mă mir că nu surzești. Octav: Doamnă, face parte din tehnica atragerii clientului. Cu ce vă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nuntă se spălau pe mâini și față tinerii însurați, se stropeau cu apă nuntașii pentru a se purifica nunta, iar la moarte se spăla mortul, se punea apă într-un vas în camera funerară pentru a-și spăla mâinile cei îndoliați când se întorceau de la mormânt. În legendele românești, apa este un element pre-existențial care a dat naștere pământului, vieții în general.132 În mitologia românească se poate vorbi de o adevărată tipologie a apei care stă la baza "facerii", "creației
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
contrastului față de cadrul precedent (cearceaful alb, umflat de vânt, ca prefață la secvența inaugurării statuii sau silueta albă a acrobatului pe fundalul cerului negru). Și totuși, atât nu e de ajuns. Pentru că ar însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre a întune ricului îi dă târcoale circarului care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în sensul ...contagios, sfîrșitul Lenorei îl absolvă de sfîrșitul Salemei și de tot ceea ce a însemnat el în viața doctorului. Cu tonul amăgitor de tragedie, triumfător în fond, gîndul glorios al morții Lenorei nu este trăit din perspectiva unui viitor îndoliat, de soț părăsit, ci din aceea, încă nenumită, a unui eroic deznodămînt, a unei îndelung visate dezlegări. Viața (ca și trucată, mimată) alături de Lenora făcuse prin acea nouă convenție, fățișă, a căsătoriei o variantă acceptabilă a legăturii convenționale cu Salema
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
unei "noi armonii", ceea ce în limbajul romanului înseamnă ieșirea la rampă a protagoniștilor, pentru "aria" glorioasă a duetului îndrăgostiților. Secretul se camuflează în acte ce-i închid într-un tainic budoar "muzical": "înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau suntete de orgă sau plîngeri de arcuș, discrete, reculese". Exaltarea muzicianului are resorturi clare, ce-l împing spre expresia dublă, a lecției de taină, intimitate amoroasă și discurs muzical. Este comparabilă împrejurarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
politică. E acum rândul nostru, al românilor, rând întrevăzut de analiști, dar făcut posibil numai de admirabila revoluție națională din ultimele zile. Înainte ca sângele să se fi șters pe caldarâme, înainte ca lacrimile să se usuce în ochii țării îndoliate, în plină luptă, Frontul Salvării Naționale a și formulat întâile principii ale reconstrucției, principii ce prezintă un pluralism politic, în vederea căruia se preconizează pentru aprilie, alegeri libere. Poate că acest termen e prea apropiat, neîngăduind diverselor forțe politice să se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
brad bătrân închipuit de poetul-savant, N. Iorga a fost ucis acum o jumătate de secol. Era ca o prevestire funestă pentru un neam întreg. Se spune că există o scrisoare a Marthei Bibescu de condoleanțe trimise cu acea ocazie familiei îndoliate. Scrisoarea rostea un "Dumnezeu să-l ierte", după rânduiala creștină, însă adăuga aceeași formulă (cât de potrivită!) și pentru neamul românesc. A urmat un teribil demisecol. Cele mai grozave experiențe, menite să ne schimbe sufletul însuși, după ideea preconcepută a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în camera mea cea mai de la apus dintre toate cele șapte, nici o mască nu mai cuteza acum să intre; întunericul nopții se întețește mereu și prin ferestrele de culoarea sângelui o lumină de un roșu-aprins plutește în încăpere; și negrul îndoliatelor draperii te înspăimântă, iar cel care se încumentă să pună piciorul pe cernitul covor e întâmpinat de un dangănat al orologiului de abanos, un dangăt și mai solemn și mai poruncitor decât cel ce ajunge la urechea oaspeților care se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de sentimentele de manechin impecabil, dar iritabil, ale soției sale, Elsa, de veleitățile unor figuranți din mediile frecventate (medicale, jurnalistice, artistice), fie de propriile reacții. El pendulează necontenit între culpabilizare și furie, debusolare și neputință, abulie și nevroză, între luciditatea îndoliată și surparea în irațional și depresie. Timoteo se trage din mantaua străinului camusian, dar și din substanța protagoniștilor cărților unui Italo Svevo sau Alberto Moravia, gata să comită acte extreme din plictiseală, greață, indiferență sau revoltă. Stilul naratorului Timoteo este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în viața privată, șocat de istoria Portugaliei ce-l elimină definitiv, pe el și toată clica puterii bazate pe teroare polițienească, Domnu va fi trădat până și de felona văduvă a farmacistului. Căderea psihică a ministrului-feudal, acum o penibilă paiață îndoliată, este ireversibilă. Reacționează violent, ca apoi să cadă în prostrație. Sfârșitul despotului este iminent, prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se întâmplă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mi‑am pătat‑o cu vicii, încrîncenare și crime - și m‑am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul ( ? !) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s‑ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
de Villiers de l'Isle-Adam este, în opinia mea, Véra, având în centru o palpitantă istorie de dragoste dintre contele d'Athol și tânăra și frumoasa lui soție, moartă de timpuriu. Iubirea continuă dincolo de mormânt: în final, de pe patul nupțial îndoliat, cade cheia de la mormântul Vérei, care-și îndeamnă, astfel, soțul s-o urmeze. * * * Indiciile de care dispun mă fac să cred că What Was It? A Mystery i-a servit drept hipotext unei mici proze publicate de Ambrose Bierce 40
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spirituală a chipului, dimensiunea sa transcendentă. Confidentul a preluat însă culoarea cruzimii, a păcatului, roșul, ceea ce nu reprezintă un transfer de responsablitate, ci o punere în prezență, o cezură, precum și o desolidarizare a Salomeei de actul crud. Ea apare ca îndoliată, ca o bocitoare retrasă în suferința sa, fără să mai afișeze nimic din ceea ce definea feminitatea devorantă a Salomeelor decadente. Fără îndoială, din ciclul picturilor având-o ca temă pe Salomeea, aceasta afișează cel mai pronunțat influența iconografiei bizantine. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sărut care pare că ar fi „strivit” însăși „natura”, adică legile firii. Locul acela înmiresmat de prezența iubirii, ce ar fi trebuit să fie o „Sădure de argint” - ca triumf al iubirii, devine, dintr-odat’, „ca de smoală”, adică o pădure îndoliată. Ce-au decis zeii? Ca el „Vă piară”. Momentul culminant este prefigurat de „gemetele” pădurii. „ritând de spaime”, el - să fie un astru-al nopții? - întrupându-se precum Luceafărul, sparge tăcerile, rostind: „Mireasa nunții o doresc!” și-ntr-o clipită
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]