540 matches
-
era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după principiul: pe vremea noastră tot am mai mâncat o pasăre de curte, un oușor, brânză de vaci, lapte adevărat, ei, bieții copii, n-au parte de așa ceva, timpurile s-au schimbat, mergem înainte cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poltroni, nu fugeau când îi goneam, știau că alții îi protejează. Se uitau urât la mine, ce-ai domnule cu ei?... Că nu iubesc animalele... îmi aminteam animalele... Bisisica... câinii la noi în curte nu-i râzgâia nimeni, nu-i îndopa să hămăie la fereastră fără nici un rost, se duceau dracului la paie și se încolăceau acolo până dimineața... Ăștia lătrau toată noaptea pe toate tonurile și de la toate distanțele, când credeai că a tăcut unul, începea celălalt... Am ieșit afară
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ai foc central! Eu cunosc! am fost caporal în artilerie... Neica Marin are de celelalte, vechi... Dar pușcă bună, știi cum bate? Dacă n-ar fi fost bună, n-ar fi ținut până acum! zise iar moale, deodată liniștit, vânătorul, îndopându-și pipa cu tutun. Așa-i, are dreptate! strigă Sandu Popescu. Dar o țuică - ce mai zici, neică Marine? Marin clătină din cap și-și așeză pe umăr pușca. Nu, mi-e destul! De-acum mergem... Scapătă soarele... Pornirăm spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mergem mai departe la spitalul jude țean. Nu-mi dau seama cât timp a trecut de la accident. Lângă ușa urgențelor sunt vreo două persoane care se plâng de dureri și arsuri în piept. Li se spune că s-au îndopat cu prea multe sarmale și alcool. Sun acasă și îi spun fratelui meu ce s-a întâmplat. Analizele au ieșit bine, mama n-are nici o contuzie, dar va trebui să se în toarcă la control. Abia atunci observ că nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
afișaj electronic. Tanti Neli a aruncat prăjitorul, l-a mângâiat pe Năsturel și ne-a zis: — Știe el că dinții mei nu mai suportă pâinea prăjită. Așa că, după-amiezile de vineri, stau pe canapeaua din sufrageria mătușii și, de plictiseală, mă îndop mai mult decât ar trebui cu prăjituri cu lămâie și cu nucă. Azi însă, în timp ce mătușa mă chestiona despre școală și note, ochii mi se tot întorceau la bluza ei albă cu jabou de dantelă, căreia îi lipsea un nasture
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
are?! Pentru ea părerea lumii conta enorm, lui îi era indiferentă. Toate treptele sociale pe care le-a urcat i s-au datorat mai mult ei. Ceda de cele mai multe ori insistențelor nevestei, dar rămânea ferm în privința educației Ioanei. Nu trebuia îndopată cu de toate și trebuia lăsată să-și aleagă singură drumul. Ioana Sandi avusese două modele în viață, tatăl și bunicul din partea tatălui, un învățător înalt și subțire care murise la venerabila vârstă de nouăzeci de ani și care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un fel de One-eyed stork’s. Foarte comic! Și se potrivea de minune, pentru că nu țineam să fim neapărat văzuți în toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
negru fâlfâia la poarta casei mele. Ușile de la intrare și zidul dimprejur erau cernite. Mahalaua năvălise prin odăi ca să caute și să vadă mortul. Răposatul însă, nicăieri. „Cine a murit, domnule Zaharia?”, mă întrebă croitorul de peste drum. „Băiatul”, zisei liniștit, îndopând talaș în sobă și mestecând apoi cu pensula cleiul din ceaun. Atunci mi-am auzit femeia, cum scoate un urlet prelung. Dăm buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am zis, parfumându-mi carnea cu odicolonul ei, „voi fi și pește”. Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în gând o fată tare bună la suflet, cumsecade și nițică târfă de hoteluri, care mă îndopa cu fructe exotice și cu vin de Madeira, până când, plictisită de stângăciile mele, se decise să mă abandoneze, decepționată de atitudinea mea de tembel sentimental. .. Și de Suzana mi-aduc bine aminte, continuă Rudolf cu clondirul la gură. Mă mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
simțea ca un tâmpit, stând acolo și uitându-se la inspector cum mănâncă. Așa că Își Împunse lasagna cu o furculiță. Zdrobi straturile Într-o masă omogenă. — Am primit analizele de sânge pentru fetiță, zise el În cele din urmă. Era Îndopată cu calmante. Mai ales Temazepam. Sprânceana lui Insch se arcui. — Nu era destul s-o omoare. Nu e vorba de vreo supradoză sau ceva de genul ăsta, dar se pare că le lua de ceva vreme. Cei de la laborator zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fie ineligibil ca președinte la Princetonian. — Hai să lăsăm deoparte subiectul, protestă Amory. Taci din gură. Om trăi și om vedea. Nu vreau să mă Întrebe despre asta toți cei de la club, ca și cum aș fi gâsca cu ouă de aur, Îndopată pentru un bâlci campestru. Într-o seară, cam după o săptămână, Amory s-a oprit din drumul spre Renwick, sub propria fereastră și, văzând lumină, a strigat: — Hei, Tom, ceva corespondență? A apărut capul lui Alec, Încadrat În pătratul galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Au discutat despre un singur subiect: prostituția la care fusese supusă de un locotenent-colonel SS, Franz Kempflerr - prețul supraviețuirii ei. Istorisirile Celestei, expuse cu amănunte picante, i-au ucis coșmarurile mult mai eficient decât fenobarbitalul de contrabandă cu care se îndopa de săptămâni bune. Ele l-au excitat, l-au dezgustat, l-au făcut să-l urască pe colonelul nazist și să se urască pe sine însuși pentru că devenise un voyeur la douăsprezece mii de kilometri distanță de legendarele sale razii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în pași de dans la finalul unui film porno. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL NOUĂ Vremea colectei. Prima oprire o făcu la Variety International, unde Herman Gerstein îi ținu un curs de cinci minute despre relele comunismului, înmânându-i apoi un plic îndopat cu bancnote de-o sută. A doua oprire se dovedi o mică incursiune printre șirurile de demonstranți de la Teamsters și AUFT până la Hollywood Prestige National Pictures, unde Wally Voldrich, șeful serviciului de pază, avea pregătită pentru el o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era cel cu Procuratura i se părea aiurea. Pariurile la Leotis Dineen erau o prostie pur și simplu; goana după Audrey era o prostie care însemna ceva: un motiv să nu mai bea tone de bere neagră sau să se îndoape cu tot felul de mâncări gratinate și plăcinte cu piersici, ca să slăbească o grămadă de kilograme, iar hainele să-i cadă ca turnate - deși ei doi nu vor putea ieși niciodată împreună în lume. Ajunse în centru și trecu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tu ești căpitan. Ține minte. Ține minte asta dacă avocatul mamei tale începe să vorbească urât despre mine. Stefan strânse în pumni tresele de argint. Mal văzu că avea chipul acela confuz, buhăit, ca de fiecare dată când Celeste îl îndopa cu mâncare cehească, plină de amidon. — Cum îți merge? Cum se poartă maică-ta cu tine? Stefan vorbi anevoie, de parcă de când se despărțiseră ar fi fost îndopat doar cu graiul din vechea lor țară. — Mutti... vrea ca noi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că avea chipul acela confuz, buhăit, ca de fiecare dată când Celeste îl îndopa cu mâncare cehească, plină de amidon. — Cum îți merge? Cum se poartă maică-ta cu tine? Stefan vorbi anevoie, de parcă de când se despărțiseră ar fi fost îndopat doar cu graiul din vechea lor țară. — Mutti... vrea ca noi să ne mutăm. Zice că... trebuie să plecăm înainte să se hotărască să se mărite cu Rich... Richard. Richard. — Nu... nu-mi place de Richard. E drăguț cu Mutti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
salt logic la analiza de azi-noapte a dosarului. O intuiție: asasinul îl cunoștea pe amicul lui Marty Goines, tânărul cu fața bandajată, care era pentru el o sursă de inspirație sexuală. Un salt la Thomas Cormier, ale cărui wolverine fuseseră îndopate - adorate? - în vara lui ’42, vara procesului de la Sleepy Lagoon, când bețele zoot fuseseră utilizate cel mai intens. Interpretarea lui Cormier: un puști din vecini. Salt la Joredco. Au angajat tineri zilieri fără ocupație, pentru care nu există documente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toate în dormitorul din vizuina lui și petrecea ore întregi uitându-se la ele. Uneori putea fi auzit plângând ca un copil. Iar Turner Meeks, beneficiarul iubirii adevărate nutrite de Va Va Voom Girl, era tot mai gras și se îndopa cu rață moo shu, cotlet de porc cu sos dulce-acrișor, creveți chop suey și biftec de vită kowloon - o mulțime de ultime meniuri ale unui condamnat la moarte. Și, când mai rămase doar o zi până la marea lui ocazie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
wolverine și se minună de bestialitatea lor. Instală capcane de șobolani în Griffith Park și aduse mortăciunile ca hrană pentru wolverine. Apoi aduse hamsteri, pe care îi aruncă vii la wolverine. Le lumina cu lanterna și le privea cum se îndopau cu bunătățile lui. Ejacula fără să se atingă în timp ce le privea. Vara lui Coleman a fost stricată de cicălelile lui Delores, care voia tot mai mulți bani. Spre sfârșitul lui iulie a citit în ziar un articol despre un burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a trebuit să mă apuc de o capotă ca să nu cad, dar nu îmi puteam controla stomacul. Corpul mi se convulsionă. Micul dejun ieși afară. Mă simțeam ca nesăbuiții care, după ce lagărele au fost deschise, s-au repezit să se îndoape cu mâncare pe care corpul lor nu o putea accepta. Mașina se opri lângă mine. M-am răsucit spre ea. De sub chipiuri, patru discuri strălucitoare se uitau la mine. Unul dintre polițiști avea o mustață răsucită care tremură când bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să fiu citit de o minoritate și cunoscut de o majoritate.” Jules Renard 721. „Să rostești douăzeci și cinci de aforisme pe zi și să adaugi, după fiecare : Totul e cuprins în asta>>.” Jules Renard 722. „Citesc un roman după altul, mă îndop, mă umflu cu ele, sunt sătul până-n gât, pentru ca să mă dezgust de banalitățile lor, de lucrurile răsuflate, de convenționalismul lor, de procedeele lor sistematice și să pot scrie altfel.” Jules Renard 723. „Principala deosebire dintre literatură și viață : în cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
era măsurat, ca slugă. Uitam de lume și de ticăloșiile ei și alunecam de la un cuvânt la altul, de la o pagină la alta, de la o știință la altă știință, de la un univers de gânduri la alt univers de gânduri, mă îndopam în chip inconștient și nu ajungeam să mă mai satur.” Panait Istrati 771. „Nu știu dacă toate cărțile au inimă, așa cum se spune, pe care ne-o împrumută, dar parcă au o muzică specială ce-ți umple ochii (o vezi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
picior și nu ieșea niciodată din casă. " Fata ceea, firmerița de la doctor, ieșise și ea mereu la poartă, dar degeaba. Parcă un bărbat ca el avea să-și bată capul mult cu una ca ea! ... Se cunoștea de atunci! îl îndopa ea cu bunătăți în pachete! ..." Dar cucoana Vera văzuse cum o dată aruncase porția pe maidan, îi trebuia lui cadouri de la ea! ... Nu găsea oriunde! . . . Era drept că de ia Dănuleț din Piața Mare până la moșica Mari, de la căpitanul de intendență
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
damigeană și cu Vilmoș. Ia zi, mă, s-audă tovarășii ce mi-ai spus și mie afară! — Bíró úr, făcu pilotul, dacă dus Radule cu sanie, nu dai și la Vilmoș egy pohár bort? Nu i-a dat. L-a Îndopat mai Întîi cu pîine și slănină, abia apoi i-a turnat un pahar. Îmi dăduse și mie. Era ușor dulce, pișca la limbă și, mai ales, avea o culoare frumoasă, un apus de soare mai supărat. Nu din damigeană ne-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de despăduchere într-o baracă sanitară anume amenajată. După asta aveam voie să facem duș, toată grupa în pielea goală, iar apoi, în cinematograful unității, să râdem de Hans Moser și Heinz Rühmann. Corespondența venea din ce în ce mai neregulat. După amiaza ne îndopau cu teorie. În baraca de învățământ era vorba despre motorul Maybach, folosit la tancuri. Nici un detaliu tehnic nu mi-a rămas în minte. Nici până astăzi nu știu și nu vreau să conduc mașina. Și nici din alfabetul Morse, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]