9,974 matches
-
așa), am ajuns astăzi la partide-trust. Cocoțați pe buza muntelui, politicaștrii împinși la înaintare fie de Securitate, fie pentru că posedau un miros mai dezvoltat al prăzii, vor acum să tragă fermoarul și să trântească ușa în nas celor ce-ar îndrăzni să escaladeze piscurile parlamantare. Mă mir doar că îmbuibații respectivi nu observă că stau pe marginea unui vulcan a cărui lavă a luat-o de mult în sus pe canalele eruptive. S-a ajuns până acolo încât cei aflați în
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
singurul angajat al publicației, pentru apariția căreia se colectase fonduri. În carte, evocîndu-se lumea scriitoriceasca de altădată, cu obiceiurile de atunci, se acordă, firesc, confortabil spațiu cafenelelor de altădată. Pilduitor e, aici, faptul că tinerii condeieri de prin 1933-1934 nu îndrăzneau să-și poarte conversațiile de-a dreptul în aceste ilustre cafenele. Locul lor de întîlnire și de punere la cale a treburilor lor de debutanți era pe strada Edgar Quinet, lîngă geamurile cofetăriei Capșa, pe la prînz sau seară. Și acolo
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
azi intrați în uitare. Unii dintre ei aveau slujbe, alții trăgeau mită de coadă, Jebeleanu (cu două slujbe, dintre care una de crainic pentru reclamă unor produse comerciale) fiind un fel de mecena al grupului. De-abia mai tîrziu au îndrăznit să intre în cafenelele vestite pentru lumea scrisului, aranjînd, în ele, la un șvarț, treburile revistelor lor tinerești, cu apariție hurducata și pe apucate. Dar dacă aveau noroc (că Eugen Ionescu, care scria la Facla lui Vinea recenzii critice sau
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
învingătorii alegerilor din noiembrie 1996. Nevenindu-le nici lor să creadă că au câștigat în competiția cu Invincibila Armada securisto-comunistă a lui Ion Iliescu, ei se comportau în relația cu puterea precum vizitatorul la muzeu: îi dădeau ocoluri, dar nu îndrăzneau s-o atingă. Picați că din luna, neînțelegând nimic din mecanismul diabolic bricolat de bolșevici, nepoții lui Corneliu Coposu au înghițit gălușca amară abandonată neglijent în farfurii de oamenii Moscovei. Câteva luni, noile staruri politice au umblat bezmetice de ici-colo
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
o lume mirifica și, acum, la a treia lectură a cărții. E dovada cea mai fericită a rezistenței ei literare. Pentru că literatura (nu de ficțiune, ci subiectivă) este această carte de specială memorialistica publicată de Mircea Eliade în 1934. Ba îndrăznesc să cred că e chiar superioară, estetic, cîtorva dintre cărțile sale de ficțiune. A intrat în India prin Ceylon, căutînd locurile de interes religios. de aici, prin junglă, a ajuns în India, după ce a întreprins un pelerinaj la Romeshvaram, tot
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
vrea să afirme că Slavici e un observator rece al evenimentelor se înșeală. Iubirile lui sunt patetice, afirmațiile sale sunt uneori supraîncălzite. Paginile sale despre Andrei Șaguna trădează o neobișnuită participare emoțională: "Nevrednic mă simt față de dânsul și nu voi îndrăzni a mă face apostol al învățăturilor sale, pe care le simt precum orbul simte binefacerile luminii, dar nu le pătrund cu mintea..." Să subliniem admirația mărturisita în repetate rânduri pentru Șaguna: Marele Personaj angajează, în așezarea să în lume, un
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
la români); să recunoaștem însă că există o oarecare (inerentă, căci incipientă) lacuna de metodă, de program, în toată această activitate. Pe de altă parte, nu putem citi decît pustiitor de rar lucrări ale unor români interesați în domeniu (nu îndrăznesc să spun "ale psihanaliștilor", nu pentru că n-ar exista, ci pentru că se pot numără la noi încă extrem de puțini). În aceste împrejurări, un demers precum cel prezentat aici pare să întregească imaginea unei - pentru a rămâne în zona conotațiilor dragi
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]
-
nervi pe oamenii cinstiți. Asta în vreme ce evaziunea fiscală trăiește răsfățuri de neînchipuit în orice țară în care aparatul funcționăresc merge normal. Fioros cu omul de rînd, funcționarul ridică din umeri a neputința pe malul fluviului banilor negri din care nu îndrăznește să pescuiască decît buticari fără protecție sau tarabagii care vînd țigări de contrabandă. Faimosul sistem de amenzi care îl sperie pe omul amărît îl face să rîdă pe marele neplătitor de impozite. De curînd, ministrul finanțelor, dl. Remeș a cerut
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
prezență fermecătoare și un profesor fascinant de literatură romandă (cu autoironia lui romandă cu tot!) mi se pare acum riscant, pentru că nu despre amintirile mele personale este vorba. Și cînd vor fi trecut clipele de șoc și anotimpurile de doliu, îndrăznesc să sper că Pîinea de tăcere se va citi o carte interesantă, în singularitatea scriiturii sale alegorice, o carte emblematică pentru această vreme a jurnalelor și a confesiunilor, unde eul autentic se rostește cu atît mai greu, cu cît el
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
altfel, de mică întindere - infestate de realismul-socialist. Imitându-l pe Eugen Simion, Mariana Sipos ia parte la un fel de cruciada, destul de comică, de salvare a lui Marin Preda din mâinile "celor trei-patru" critici care, desi îl admiră pe scriitor, îndrăznesc să vadă și concesiile făcute de el ideologiei oficiale. Mariana Sipos, Dosarul "Marin Preda" (viață și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale Securității, mărturii și foto-documente), Timișoara, Ed. Amarcord, 1999. 200 pag.
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
hoția, minciună, prostia sau vulgaritatea indescriptibila care au coborât - cu neprecupețitul lor ajutor - ca un blestem peste țară? E ușor că, protejat de conturile imense din bănci, să dai românului lecții de patriotism și să arăți indignat spre cei care îndrăznesc să se atingă de până din căciulă lui Mihai Viteazul. Mai greu e să-i înveți cum să ajungă și ei la sumele rotunjoare depuse în bănci sigure, la vile și la mașini de lux. Nu pot crede - oricât aș
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
compromită. E lovitură narativa... Dată ediției din 1896, (traducere personală, n.n.), cu adăugirea balzaciana Paris, noiembrie 1837. Ce mai discutau alături Bixiou și amicii lui, la cabaretul Very, se va vedea... De mult nu se mai citește Balzac. Ce as îndrăzni să propun, e ce spunea Clasicul: Ne fut-ce que pour vous donner l'idée... Am auzit, în ultima vreme, de mari căiți, care, spre sfîrșitul vieții lor, începură a-l reciti pe Balzac. Este un canon. Este o cazna, ce
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
proceselor". Acestei deraieri i s-ar fi putut opune spiritul critic; nu căutînd, neapărat, "părțile bune" și "părțile rele" ale comunismului (simplă sugestie că ar fi putut există și "părți bune" în comunism era însă echivalentă, pentru cine ar fi îndrăznit să o asume, cu o sinucidere morală și intelectuală), ci pornind de la realitate. De la constatare. De la starea de fapt. A prevalat însă calificarea: fără constatare. O calificare inevitabil abstractă și la fel de inevitabil redusă la un verdict sumar de condamnare la
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
a tot ceea ce există. în politică, în economie, în viața socială, în cultura. Cîți și cine dintre cei care, din ianuarie 1990 și pînă acum, au fost implicați și au avut responsabilități publice, politice, administrative în "mersul tranziției" ar putea îndrăzni să spună "N-am văzut că nimicirea aparatului comunist era nimicirea Statului. Am contribuit la crearea unui deșert instituțional"?! Cel căruia îi aparține această recunoaștere tardivă a unei erori capitale nu este un om public său politic român: e directorul
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
Mircea Mihăieș Am trăit s-o vedem și pe asta: un regizor de filme cu comisari comuniști își iese din minți, pe canalele de televiziune, pentru că un grup de istorici tineri au îndrăznit să prezinte o variantă asupra istoriei românilor diferită de aceea avizată de Suzana Gâdea și Mihai Dulea, superiorii săi de-antărt de la Consiliul Culturii! Ipostază era ridicolă nu pentru că, după știința mea, cinepatriotul nu are o pregătire de specialitate - asta în
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
că sunteți ultimul dintr-o serie care începe cu Mihail Sadoveanu și continuă cu G. Călinescu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Geo Bogza etc., etc., pentru mine sunteți un personaj detestabil"), o admonestare a lui Dumitru Tepeneag pentru că a îndrăznit a sa elogieze rezistență pasivă a unor scriitori la teroarea ideologică din timpul comunismului, o huiduire - pentru aceeași vină - a lui Alexandru George, o analiză a unui articol de-al lui Nicolae Manolescu având drept scop descoperirea unei abateri de la
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
fi rostit și un discurs, cînd abia vreo zece academicieni au participat la funeraliile lui N. Iorga (cele două victime ale legionarilor se aflau depuse în casa mortuara de la cimitirul Bellu, pe două catafalcuri alăturate), nimeni (nici Rădulescu-Motru, presedintele Academiei) neîndrăznind să rostească o cuvîntare solemnă. Plină de interes e confidenta lui Maniu despre cele trei mari greșeli făptuite, prima dintre ele fiind aceea că nu i-a luat, în 1930, apărarea lui C. Stere, acceptînd să demisioneze forțat din PNȚ
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
bolnav. Nedreaptă judecată. Lamentația a fost pentru Chopin o indecentă insuportabila. Mai curând jocul dialectic între reticența și mărturisire este de observat. Acesta îl atașează lui Mozart și așa trebuie înțeles cultul lui pentru un Amadeus căruia nu ar fi îndrăznit să-i cerceteze păcatele existenței cotidiene. Ce însemnătate au ele și demitizările care uită că ceea ce este esențial pentru un creator sunt operele, compozițiile și numai ele? Înainte de a aparține lumii și Franței, Chopin este al Poloniei de unde a dus
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
Constantin Țoiu Stig Dagerman, romancier suedez care s-a sinucis la 31 de ani în garaj, lăsînd motorul să funcționeze, - gazele... Pesimism de nordic. El scria: "Sînt atît de mult sclavul talentului meu, încît nu îndrăznesc să mă slujesc de el de teamă să nu-l fi pierdut." (Sterilitate inventiva) Altul, de care nu-mi mai amintesc: Trecînd de un prag al fricii, si provocînd-o chiar cu bună știință, frica devine un ideal." S-a văzut
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
și politicii sale, apare aproape ciudată afirmația autorului nostru potrivit căreia "actul de la 23 august 1944 a fost singura soluție rațională și viabilă în condițiile date". E singura judecată cînd Antonescu e dezavuat implicit, dar nici acum explicit și decis. Îndrăznesc să cred că dl Dinu C. Giurescu nu are dreptate în aproape toate considerațiile sale favorabile față de Antonescu și regimul sau. Împărtășesc acele opinii, deloc singulare, potrivit cărora Antonescu și-a asumat o misiune care l-a depășit mereu. A
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
cu data de 1 Mai 1960, - azi scriu cu cuvintele mele de acum pe care, în 1960, mi-ar fi fost teamă să le gîndesc, măcar,... scriu că mergeam cu trenul spre Budapesta că spre un tărîm fantastic, unde oamenii îndrăzniseră să se ridice contra trupelor sovietice ocupante, fără vreo șansă, dar să se bată cu ei, desi americanii și occidentul rămăseseră cu mîinile încrucișate conform înțelegerii lor de la Yalta. Nu spusesem nimănui. Și abia azi, în august 1999, îndrăznesc să
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
oamenii îndrăzniseră să se ridice contra trupelor sovietice ocupante, fără vreo șansă, dar să se bată cu ei, desi americanii și occidentul rămăseseră cu mîinile încrucișate conform înțelegerii lor de la Yalta. Nu spusesem nimănui. Și abia azi, în august 1999, îndrăznesc să exprim o idee multă vreme ascunsă în mine, pe care nu o împărtășeam nici celor mai apropiați cunoscuți, anume că fiecare popor, mai devreme sau mai tîrziu, va fi răsplătit de istorie după suma faptelor săvîrșite, chiar dacă aceste fapte
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
grele, urîte, rusești, sărăcie acoperită cu fard. Ce pare Westminster și medieval nu-i decît o copie recentă a măreției Vestului, secolul 19. Ungurii de altădată, complexați, au imitat, cu aroganță. De aici și dușmănia pe care ne-o purtau. Îndrăznesc să spun, ei avînd mult mai mult caracter decît noi, și fiind mai civilizați, ne detestau, ca pe niște "orientali". Ei însă vor trece mai ușor peste inamiciția noastră tocmai din cauza istoriei lor recente care, din acest punct de vedere
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
docila! Să spun drept, eram prea impulsiva și, de exemplu, cu Carlos Kleiber mă certăm adeseori! Sigur că-l respectăm, dar nu cred că un interpret trebuie "să se lase strivit" în fața unui dirijor sau a unui regizor, fără a îndrăzni să-și dea cu părerea. Nu suntem niște marionete, ci profesioniști: avem dreptul să interpretăm un rol pe care l-am lucrat conform propriei noastre sensibilități! "Geniul" dirijorului (sau al regizorului) înseamnă să folosească munca noastră cât mai bine. Am
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
îl înfuria pe Otello. Shakespeare este răspunzător de această "eroare psihologică", dar este oare într-adevăr o eroare? Poate, la urma urmei, există ființe cu o asemenea inocentă și cu o asemenea puritate, încât nu reușesc să conceapă râul... Am îndrăznit, de asemenea, Werther la Lisabona, alături de Alfredo Kraus. Aveam o idee precisă despre personalitatea Charlottei a care devine femeie de la o scenă la alta -, idee pe care niciodată n-o auzisem; nici n-o văzusem exprimată de mezzo-soprane, a căror
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]