1,132 matches
-
de un risc de rănire sau moarte la locul de muncă semnificativ mai mare decât cel mediu. Însă asumarea acestui risc reprezintă o instanță exemplară a ghinionului prin opțiune și drept urmare, în cazul apariției unui accident, nu poate genera nicio îndreptățire la îngrijirea medicală subvenționată public sau la ajutor pentru persoanele aflate în întreținerea celor accidentați"40. În sfârșit, o a patra concluzie inacceptabilă este aceea că persoanele care îngrijesc persoane dependente (copii, bolnavi, persoane cu dizabilități severe) și, ca urmare
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
concluzii inacceptabile pe care le legitimează principiul responsabilității sunt, concluzionează Anderson, motive suficiente pentru a respinge egalitarianismul șansei și prin urmare ideea că principiul responsabilității individuale este o exigență legitimă a dreptății sociale. În al doilea rând, ideea că evaluarea îndreptățirii unei persoane la compensații trebuie făcută pe baza unor judecăți referitoare la gradul de vinovăție al acesteia pentru dezavantajul de care suferă nu este compatibilă cu exigențele unei societăți decente, adică ale unei societăți care nu-și umilește cetățenii 42
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
acestora "emit judecăți intruzive și înjositoare despre capacitățile oamenilor de a-și exercita responsabilitatea, dictându-le efectiv cum trebuie să-și utilizeze în mod adecvat libertatea"44. Nu în ultimul rând, Jonathan Wolff a observat că, în condițiile în care îndreptățirea unei persoane de a beneficia de anumite compensații financiare este condiționată de lipsa ei de responsabilitate pentru dezavantajul de care suferă, indivizii care reclamă astfel de compensații ar fi puși în situația de a recunoaște câteva lucruri umilitoare despre propria
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
viziuni diferite asupra acelor condiții care sunt necesare pentru a duce o viață decentă. În funcție de diferențele de acest tip, pot fi deosebite versiuni diferite ale idealului suficientist al dreptății sociale. În oricare dintre versiunile sale, suficientismul susține, însă, cel puțin îndreptățirea tuturor cetățenilor de a li se garanta satisfacerea nevoilor lor fundamentale. În contrast cu egalitarianismul, suficientismul generează drepturile indivizilor fără a lua în considerare bunurile comparative ale acestora. Din perspectiva suficientismului, ceea ce ne datorăm unii altora din punctul de vedere al dreptății
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
în urma propriei munci asupra unor resurse care nu se aflau în proprietatea altcuiva ori averea care i-a fost transferată în mod liber de alții. Aceasta deoarece, conform libert arianismului, drepturile inițiale la proprietate sunt întemeiate în ultimă instanță în îndreptățirea la valoarea produsă prin muncă și toate drepturile la proprietate apar din aceste îndreptățiri inițiale. Însă, observă Brody, o parte a bogăției existente reprezintă, pur și simplu, valoarea inițială a resurselor naturale. Niciun libertarian nu a explicat, însă, vreodată de ce
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
averea care i-a fost transferată în mod liber de alții. Aceasta deoarece, conform libert arianismului, drepturile inițiale la proprietate sunt întemeiate în ultimă instanță în îndreptățirea la valoarea produsă prin muncă și toate drepturile la proprietate apar din aceste îndreptățiri inițiale. Însă, observă Brody, o parte a bogăției existente reprezintă, pur și simplu, valoarea inițială a resurselor naturale. Niciun libertarian nu a explicat, însă, vreodată de ce indivizii sunt îndreptățiți la acea bogăție. Or, crede Brody, din diferența între bogăția creată
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
argumente. Aceste argumente, crede Buchanan, ar trebui să îl convingă până și pe libertarianul radical, care susține că nici măcar ideea existenței unui drept la un minim decent de servicii medicale nu este una acceptabilă, de vreme ce și ea implică ideea unei îndreptățiri a indivizilor a cărei satisfacere trebuie garantată, dacă e necesar, chiar și în urma intervenției coercitive a statului. Un astfel de libertarian ar putea accepta, cel mult, că furnizarea unui minim decent de servicii medicale, inclusiv celor care nu își permit
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
suficientismul legitimează în numele dreptății și asigurările sau cercetările medicale private. Nu în ultimul rând, suficientismul este imun la problemele egalitarianismului șansei în distribuția serviciilor medicale, cel puțin atâta vreme cât nu își schimbă poziția avută până acum și nu încearcă să condiționeaze îndreptățirea indivizilor la servicii medicale de lipsa lor de responsabilitate pentru bolile de care suferă. Plauzibilitatea suficientismului ca ideal al dreptății în distribuția serviciilor medicale depinde, însă, de răspunsul pe care îl oferă la întrebarea " În ce constă un minim suficient
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
20 decizie democratică, 43, 74-75, 213, 217, 236 deliberare democratică, 61, 73 Democrit, 93 Denier, Yvonne, 30, 51, 55, 57, 59-61, 77, 81, 93, 127, 215-216 Descartes, René, 93 Dietrich, Frank, 141, 144 dreptate ca echitate, 19, 67 dreptate ca îndreptățire, 19 dreptate distributivă, 13-14, 1619, 25, 29, 34, 37, 42, 84, 127, 131-132, 238 dreptate economică, 15 dreptate procedurală, 19, 213 dreptate socială, 15, 17-19, 22, 24, 67, 132, 137, 156, 179, 187-188, 190, 192 Dworkin, Ronald, 14, 20, 28
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nu e nevoie să verbalizezi ca să simbolizezi. În largul spectru al mijloacelor de transmitere, limbajul articulat ocupă o bandă scurtă (și târzie). Cei care vor să înlăture tutela ideii asupra imaginii și a intelectualilor asupra artiștilor se străduiesc, nu fără îndreptățire, să apere ideea (căci de aceasta nu poți scăpa) datului gratuit, a donației sensibile ce-l îndeamnă pe amator să primească o prezență pură. Dar oare nu sunt ei victimele iluziei pe care o denunță? Ne temem că ei confundă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ideal; 3Ă crede că este „aparte” și unic și că poate fi înțeles numai de ori că trebuie să se asocieze numai cu oameni (sau instituțiiă speciali ori cu status înalt; 4Ă necesită admirație excesivă; 5Ă are un sentiment de îndreptățire, adică pretenții exagerate de tratament favorabil special ori de supunere automată la dorințele sale; 6. este exploatator interpersonal, adică profită de alții pentru a-și atinge propriile scopuri; 7. este lipsit de empatie: este incapabil să recunoască sau să se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Și dacă Biserica s-a întemeiat în afara raiului sau în locul lui, pentru a umple deficiența pricinuită de păcat și dacă arta s-a născut în Biserică, de bună seamă tot într-o lipsă a vieții pământești trebuie să-i căutăm îndreptățirea. Ea nu s-a putut naște în rai, fiindcă prezența perfecțiunii și a frumuseții primordiale o făcea inutilă. Biserica umple în lume un gol spiritual; arta, un gol estetic. Sub un alt aspect, răul moral apare ca urât estetic. Și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care el însuși l-a data întregii sale vieți, numindu-l „amorul pentru patria română și spiritul liberal”. Dacă există în adevăr, epoci privilegiate în sensul că sunt purtătoare de largi semnificații istorice se poate vorbi, desigur, cu egală îndreptățire și de privilegiul unor protagoniști de a răsfrânge mai fidel acele semnificații scrie Alexandru Zub, în lucrarea, Mihail Kogălniceanu, personificate, continuă autorul, semnificațiile devin astfel mai inteligibile sporind șansa istoriografiei de a sesiza resorturile intime ale epocii. Mihail Kogălniceanu rezumă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
în mod exclusiv cu ce alte limbi se înrudește o anumita limba"38. În lingvistică limbilor uimitoare este individualizarea limbilor în interiorul universalității limbajului: Căci atît de admirabila este, în limba, individualizarea în interiorul concordantei universale, încît se poate spune cu egală îndreptățire și că întreaga specie umană deține o singură limba, dar și că fiecare om deține o limbă proprie"39. Din această perspectivă, limbajul se materializează întotdeauna că limba sau, altfel spus, "că limbaj care s-a dezvoltat în istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mod cu totul inexplicabil, lingviștii români specializați în lingvistică limbilor au utilizat mult prea puțin distincțiile teoretice și aplicațiile practice coșeriene: "Este curios cît de puțin cunoscută este concepția tipologica a lui Eugeniu Coșeriu chiar în rîndul romaniștilor, - observa cu îndreptățire Cristinel Munteanu 105 - deși ideile sale privind o nouă tipologie a limbilor romanice au fost prezentate de către marele lingvist român (și publicate) cu diverse ocazii, începînd din 1965"106. De fapt, opiniile lui Coșeriu erau cunoscute lingviștilor români, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dar dacă legile edictate de oameni contravin celor naturale, acestea nu pot fi considerate cu adevărat legi: "Dacă legea scrisă conține vreo prevedere ce contravine dreptului natural, ea este nedreaptă și deci nu poate obliga: dreptul pozitiv nu-și are îndreptățirea decât acolo unde este indiferent din punctul de vedere al dreptului natural dacă lucrurile se prezintă așa sau invers"58. Prin conștientizarea legilor naturale, oamenii participă la legea eternă a lui Dumnezeu 59. Teoriile antice și medievale ale dreptului natural
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
nega decât anevoie 74. Grotius a susținut că dreptul are și un înțeles care se referă la persoană. În acest al doilea înțeles, dreptul este "o însușire morală, aparținând unei persoane, de a avea sau de a făptui ceva cu îndreptățire"75. Ideea sa de a explica drepturile ca un atribut natural al individului a câștigat o faimă considerabilă, devenind ulterior fundamentul teoriei drepturilor omului. Ideea unei sociabilități naturale este respinsă de Thomas Hobbes (1588-1679) în opera sa fundamentală, Leviathanul (1651
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
conexiune necesară". Această afirmație îmbracă multe variante importante, dar care, din păcate, nu se remarcă toate prin claritate. Hugo Grotius, arată că un drept este "o însușire morală, aparținând unei persoane, de a avea sau de a făptui ceva cu îndreptățire 152", iar legile ne arată ce este sau nu în acord cu tipul de societate a ființelor raționale pe care cu toții îl dorim. Într-o primă instanță, legile fac acest lucru într-un mod negativ: este potrivit legii ceea ce nu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pozitivismului legalist, iar legea pozitivă nu mai are nicio legătură cu ideea de justiție, legalitate, experiență. "Juristul caută legile ... nu în rațiune, ci în codul oficial promulgat, sancționat de autoritatea supremă. Nu i se poate cere să dovedească adevărul și îndreptățirea lor, nici să le apere împotriva obiecțiilor rațiunii; căci mai întâi legile sunt cele care fac un lucru să fie drept. Cât despre a cerceta dacă aceste norme, ele însele sunt juste, aceasta e o problemă pe care juriștii înșiși
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
început. Acest gând nu era totuși neplăcut în măsura în care se asocia cu speranța că voi putea face lucruri mai bune. Am înțeles, chiar dacă destul de târziu, că drumul cunoașterii și înțelegerii lui Kant este unul lung. Mi-am dat seama cu câtă îndreptățire îi scria Moses Mendelsohn, una dintre cele mai ascuțite minți ale timpului, autorului Criticii rațiunii pure, la aproape doi ani de la apariția acesteia: „De câte ori mă măgulesc cum că aș fi câștigat în putere, cutez să mă apuc de această operă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
numită însă cunoaștere rațională aplicată. Deoarece cunvântul natură cuprinde deja în sine conceptul legilor, iar acest concept cuprinde în sine conceptul necesității tuturor acelor determinări care aparțin existenței unui lucru, se vede ușor de ce știința naturii trebuie să-și derive îndreptățirea numai de la partea ei pură, cea care conține principiile a priori ale tuturor celorlalte explicații ale naturii, și de ce numai datorită acestei părți pure ea este știință propriu-zisă”. Și mai departe: „Orice știință propriu-zisă a naturii are nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
știință în sensul strict al termenului, nu a fost pusă de Kant sub semnul întrebării. Din cele spuse pot fi desprinse două concluzii. Prima este aceea că delimitarea lui Kant de considerațiile metodologice ale lui Newton a avut o anumită îndreptățire în măsura în care în acestea din urmă nu se distingea clar între simple generalizări inductive și legile propriu-zise ale științei matematice a naturii, cum este legea gravitației. Fizicienii matematicieni din generația lui Kant aveau deja o conștiință clară a distincției dintre știința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ce este luminarea?” conține tocmai justificarea pe care o dă filosoful dreptului de a supune religia și legislația, ca realități istorice, examenului critic liber și public și rațiunii omenești. Ceea ce oferă Kant este, de fapt, o încercare de a susține îndreptățirea unui examen critic public, desfășurat „înăuntrul granițelor rațiunii”, a oricăror instituții, forme de viață sau tradiții. În textul articolului se fac referiri îndeosebi la dreptul oamenilor de a face uz de propria lor rațiune în examenul critic al formelor vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Protagoras, cu al său homo mensura ? Într-o măsură care, iarăși, pune în joc transcendența, fiindcă omul măsură a tuturor lucrurilor era, totuși un partener al zeilor, de care depindea. Dacă ne raportăm la acest tip de antropocentrism, avem îndreptățirea parțială să vorbim de un "progres", deși noul antropocentrism înseamnă, de fapt, un regres față de homo mensura, încât Alexandru Mușina nu greșea subliniind "sarcina mult prea dificilă pentru omul concret". Mușina procedează chiar la o identificare a omului concret, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sine nu creează fără Creator. Iată o enigmă asupra căreia se așterne tăcerea. Nu e de mirare că postmetafizicienii ne asigură că Heidegger a neantizat adevărul din artă, când tocmai în poezie acesta descoperă Casa Ființei, ca locuire poetică. Găsesc îndreptățirea de a pune toate aceste echivocuri, care sunt tot atâtea mistificări, în pofida aparentelor subtilități, pe seama falsificării cântarului adevărului. Teza la care ajunge, finalmente, Vattimo este aceea că arta, nefiind adevăr, este întotdeauna un fenomen epigonic. Și de astă dată, meritul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]