654 matches
-
a picta), în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de ,,formalism" - în acest sens încercările lui Ciucurencu de a se apropia de comenzile oficiale sînt, dacă nu caraghioase, atunci în mod sigur înduioșătoare -, un pictor sobru cum era Corneliu Baba, cu o viziune monumentală și eroică asupra omului, narativ atît cît să i se poată asocia diverse scenarii epico-propagandistice și, mai ales, cu o privire marcată de un realism puternic, nu putea fi
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
doi metri și un gabarit asigurat de lăcomia sa, de asemenea intrată în folclor, la mâncare) le inducea groaza celor care aveau neșansa de a se afla prin preajmă. Viața sa, oscilândă între crize de mânie și secvențe de autocompătimire înduioșătoare, nu explică, însă, ca, de altfel, în nici un destin ieșit din comun, mișcările care transcend individuația și dau seama de statura politicianului. A fi maestru al „combinațiilor”, în sensul machiavellic sau al lui Richelieu, să spunem, nu epuizează conținutul lui
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
mari, în formă de harfă, nu erau pur și simplu de prost-gust sau demodate. Ele erau întruchiparea limpede a ceea ce un profesor bețiv de literatură sovietică de la Facultatea de Litere numise „gestalt-ul nostru", și erau atât de jalnice, caraghioase și înduioșătoare (mai ales cataramele-harfe), încât lui Tatarski i s-au umplut ochii de lacrimi. Pe botine era un strat gros de praf - în mod evident, nui erau de niciun folos epocii. Tatarski știa că nici el nu era de niciun folos
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
numele, așa-i puțiia și viața”. Sau aceasta, care privește cu un ochi înapoi, către marea pasiune a lui Nabokov, și cu altul înainte, către aripile de fluture ale Orbitorului: „Tatăl lui Blecher era entomolog amator, aflu dintr-o carte înduioșătoare, Serenada zadarnică, a Mariei Ghiolu, cea din Jurnalul lui Sebastian. Nu aflu prea multe alte lucruri.” (p. 391) În sfârșit, tot o informație cu mare putere de iradiere e aceea că Edgar Allan Poe „și-a trăit tinerețea în vila
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
Kinderklinik - Temesvar e. V.“, iar un medic a făcut aceeași solicitare, dar pentru 30 de euro lunar. Alții donează, de sărbători (deci de două-trei ori pe an) între 50 și 100 de euro. „Fiecare donație are în spate o poveste înduioșătoare. Fiecărui donator îi suntem nespus de recunoscători, căci sumele, mari sau mici, reprezintă măcar o cărămidă în zidurile Spitalului de Copii. Știți că au fost grupuri de tineret, pe lângă parohii germane, care au renunțat la fumat și donează banii economisiți
Agenda2004-31-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282700_a_284029]
-
Nicolae Scarlat, Alexandru Lazăr, Melania Ursu, Mitică Popescu, pînă în anul III (cînd a fost arestat), Constantin Drăgănescu. Seara, mai oficial sau nu, amuzîndu-se sau nu de prezența mult-așteptată, din cauza întîrzierii de o oră, a președintelui României, sărbătoriții erau eleganți, înduioșători. O solidaritate a generației răzbătea anume din priviri, mai ales după plecarea vijelioasă (ca și sosirea) a oficialităților. Dinică și Moraru, de exemplu, au jucat și în ultimii ani împreună, au jucat și cu Dorina Lazăr în O noapte furtunoasă
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
Dumitru Hurubă Să constatăm, stimați telespectatori, că a venit Crăciunul, Sărbătorile de iarnă (care e ca vara în acest an...!) și, la televizor, am văzut înduioșătoarea prezență la Bruxelles a Președintelui și Premierului, protagoniștii celor două roze revigorate din când în când cu suc de lămâie altoit cu zeamă de mere pădurețe. Emoție brutală, încât lui Ciprian Bălțoiu, trimisul special al TVR1, i s-a blocat
Din antologia telezicerilor - alcătuită și comentată de psihosociologul C. Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10032_a_11357]
-
permanent senzația că aveam nisip în gură, în păr, în nări. Eram uimită de multitudinea de semne, indicii, „amprente digitale", de parcă fiecare locuitor din Amsterdam se străduise să-și lase undeva semnătura. Aceste indicatoare erau copilărești și tocmai de aceea înduioșătoare, precum firimiturile de pâine lăsate de Hansel și Gretel în urma lor ca să știe drumul de întoarcere. Mi se părea că acele indicii nenumărate - desene de pisici care se cațără pe fațada vechilor case, ferestre de care atârnă stegulețe, afișe, chiar
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
Mă duceam în unele locuri doar pentru sonoritatea numelor lor. La Apeldoorn și Amersfoort, la Breda, Tilburg și Hoorn, la Hengelo și Almelo, în orășelul apropiat Lelystad, a cărui denumire avea rezonanța unui cântec de leagăn. Olanda era o țară înduioșător de mică. Adeseori când ajungeam în gara locală mă plimbam pe peron, apoi urcam în primul tren și mă întorceam la Amsterdam. Mersul cu trenul mă liniștea. Călătoream cu privirea ațintită pe fereastră, fără să mă gândesc la nimic. Câmpia
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
Dumitru Hurubă Într-una din serile trecute, stăteam la televizor și admiram cu ochii înlăcrimați înduioșătoarea îmbrățișare dintre Andreea Marin și Mihaela Rădulescu. Observând că sunt cam palid din cauza emoției puternice, în calitatea sa de psihosociolog de palier, bunul meu prieten Haralampy mi-a atras atenția cu responsabilitate profesională (are și asemenea momente...): -Mă, bădițule, nu
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
puțin fericite ori și mai rău, el a făcut tentative disperate fie de a mima gratuit obiectul utilitar, pe care l-a conservat formal, dar l-a deposedat de funcție, fie de a imita, cu un patetism de cele mai multe ori înduioșător, formele și efectele consacrate, cu precădere, în pictură și în sculptură. Cu alte cuvinte, dacă nu a devenit un tehnician autist, un fel de scafandru captiv în străfundurile materialului, artistul decorativ a visat negreșit să facă tablouri din ceramică, sculptură
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
o seriozitate jucată de Cornel Ungureanu este Petru E. Oance, un poet, sculptor și jurnalist din Banat, care s-a născut în 1881 și a trăit mai bine 90 de ani, servind cultura română într-un mod naiv, ridicol și înduioșător. El a înființat și condus o revistă locală, Vasiova (1928-1948), pentru apariția căreia a făcut mari sacrificii: "Am mărs prin ploaie, prin soare, prin frig și arșiță, flămând, setos, rupt, desculț, trist, necăjit, îngândurat, înspăimântat, turbat ori rugându-mă ori
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
care făceam și eu parte și m-am simțit oarecum mîndră, căci îmi era îngăduit să aspir la o egalitate temporară și relativă cu el, dar egalitate; puteam deci să-l tratez drept "coleg". De altfel, Bergson era îngrozitor de timid. Înduioșător cu resemnarea și candoarea lui deliberată, chipul îi rămînea impasibil aproape tot timpul. În cele cîteva observații pe care le prezentă cu o voce clară se vădea o inegalabilă stăpînire de sine, iar pentru detalii folosea formule precise cu simplitatea
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
traducătorii Iuliana și Florin Oprina l-au păstrat intact. Cel mai recent roman al lui Haruki Murakami este atât o meditație rece asupra ideologiilor care degenerează în violență, a psihicului uman și îngrădirilor pe care le suportă, cât și o înduioșătoare poveste de dragoste între doi oameni care se caută unul pe altul fără știrea lor și pe care situațiile-limită îi apropie.
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
reprezentanți ai curentului conservator din literatura maghiară de la începutul secolului trecut, un exponent mult întârziat al poporanismului - „Textele sale lirice cu tematică rurală se situează la limita romanțelor, a baladelor și a poeziilor de gen. Evocă în general întâmplări simple, înduioșătoare sau chiar cu un sfârșit tragic petrecute în satul său natal, căruia i-a dedicat nenumărate poezii. Sentimentele personale sunt ascunse cu multă discreție sub filonul narativ. A scris multe poezii despre familie, despre pacea și armonia căminului. A fost
Agenda2006-03-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284650_a_285979]
-
putea evita hoția, dacă admitea să colaboreze cu hoțul! Cît despre lamentația Biroului academic de presă cu privire la faptul că, în dezbaterea provocată de plagiat, n-a fost loc să se observe și "calitățile evidente ale Tratatului" este de o naivitate înduioșătoare. Secrete În Cetatea culturală de la Cluj, în numărul de pe martie, dl D. Bălăeț publică un grupaj de poezii în stil pașoptist în care evocă Țara de Sus ori Clopotele Bucovinei ("se aud în cer/ cum bat cu toate limbile deodată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
printre altele, o prevedere din Legea asupra presei, promulgată de Alexandru Ioan Cuza la 1 aprilie 1862: "Cenzura este și rămâne pentru totdeauna desființată." (Acest pentru totdeauna este pentru noi, cei de azi, care am trecut prin ce-am trecut, înduioșător.) în mod judicios, autorul face o distincție între cenzura din Muntenia și Moldova și cenzura din Transilvania, unde autoritățile se străduiau înainte de toate să reprime afirmarea cauzei naționale a românilor (situație prelungită până în 1918). în secolul douăzeci, prima manifestare brutală
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
speranțele și visele poporului american, nu vom lăsa ca acest lucru să se întâmple. Și vă vom prinde!", a spus Ellen Taucher. La rândul său, președintele Traian Băsescu i-a spus că a văzut reacția celor din Washington. Da, e înduioșător", i-a spus subsecretarul de stat al SUA. Ellen Taucher a adăugat că fără aliați asemeni României ar fi dificil de purtat astfel de lupte. "E foarte clar că, fără aliați ca România, ar fi foarte dificil să purtăm această
Băsescu: Uciderea lui bin Laden este "începutul sfârşitului" () [Corola-journal/Journalistic/48651_a_49976]
-
sângerează și pielea i se descuamează ca o teacă elastică, pentru ca la final pene negre să răsară dureros ca niște cârlige din carnea balerinei devenită Lebăda neagră. Toate acestea fac parte din același regim fantasmal în care trăiește Nina, însă înduioșător și cu adevărat dramatic este ceremonialul de culcare în patul virginal încojurată de fetișuri și asistată de mama ei. Nina nu are o voință proprie, ci trăiește hibernal în acest protectorat matern una și aceeași zi fără sfârșit. Alter egoul
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
că statul totalitar (el nu folosește, totuși, cuvântul, deși noi, care îi cunoaștem piesa Jocul ielelor, scrisă deja la data interviului, avem oarece temeiuri să-l bănuim de simpatie, intelectuală, firește, pentru ideologia de acest tip) e neapărat unul noocratic. Înduioșătoare la Camil Petrescu este, până la urmă, colosala lui naivitate: se declară convins că „o grevă a muncitorilor intelectuali - ingineri, medici, ziariști, funcționari e.t.c. - e mult mai periculoasă decât o grevă a muncitorilor manuali”. Să remarcăm și limbajul care
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
Fotiade, ca orice "soț", știe mai multe despre "lume" (a explorat-o), în timp ce Simion, ca orice "soție", gătește, spală și îl privește pe șef cu gura căscată , dar și cu o anumită ironie, găsindu-l cam neajutorat. Scenele "conjugale" sunt înduioșătoare și, în același timp, de un comic irezistibil. Iată-l, de exemplu, pe Fotiade cerând ajutor subalternului său după ce, nesăbuit, a stat prea mult dezbrăcat la soare: " - Simioane, făcu domnul Fotiade. - Ziceți, dom'șef. - Ești bun să vii să mă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
Realitățile vieții sociale, economice și politice din perimetrul unui sat de mineri din León, în ultimii ani ai epocii franchiste reies dintr-o evocare plină de lirism a universului copilăriei, a treptatei descoperiri a lumii - o lume aspră, dar și înduioșătoare -, în care se intercalează reflecții asupra mecanismelor memoriei, a modului în care "se iluminează și se manifestă". În fața unor fotografii de album din perioada copilăriei sale în acel sat Olleros, mărturii fragmentare și limitate la realitatea clipei, autorul își mobilizează
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
Vladimir SIMON „Ce-ș copil?" - o întrebare emblematică La finele secolului XIX, românul este smuls din matca sa tradițională și aruncat în vârtejul unui europenism deloc familiar. Șocul modernizării accelerate nu găsește societatea pregătită. Reacțiile individuale de apărare, înduioșătoare sau inadecvate, găsesc un martor sensibil, dispus să le transcrie admirabil. Este I.L.Caragiale. Românul trebuie acum să aleagă între a accepta sau nu soluția integrării în rigorile civilizației apusene. Și, evident, ca întotdeauna când se află în fața unei alternative
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
chiar e un bovaric, iar histrionismul său (boală profesională, în definitiv) nu devine niciodată ipocrizie. El chiar crede că reforma politică pe care o scontează are nevoie de o „prefață” de ordin cultural. Ceea ce, s-o recunoaștem, e cel puțin înduioșător. Este și motivul pentru care, deși orbitează în aceste cercuri, Artemis nu se va lăsa „corupt” de ele. Dimpotrivă, va rămâne, de la un capăt la altul al romanului, un idealist. Având o ereditate complicată (orfan, crescut de o bunică încă
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
decît că a apărut în 1900 și că a obținut Marele Premiu al Academiei Franceze (instituție de mare prestigiu, vezi bine), este un monument de sexism și rasism cum cu siguranță se scriau multe la vremea respectivă, de o naivitate înduioșătoare dacă am putea să nu ne gîndim la implicații. Eroii sînt indivizi din "lumea bună" americană și europeană contemporană cu apariția romanului, și la fiecare dintre ei și ele apartenența la neam (rasă) este considerată răspunzătoare pentru multe. De exemplu
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]