633 matches
-
tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț, de o ridicolă și înduioșătoare gravitate : el singur, aici, și atât de târziu venit, nu-și putea permite să se lase pradă dezordinii... Spectacole văzute : Hughenoții, Moartea lui Wallenstein, Egmont. Găsit altă locuință, cu intrare separată. Mobilier : scrin de scris, dulap de bibliotecă cu oglindă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi dorit să-i vorbească. Trei dintre enoriași se aflau acolo, Hector Gaines, Benning (al cărui prenume era Robert) și Diane. Părintele Bernard se duse drept spre Benning, care era un tânăr slăbănog, cu ochi mari și o aparență înduioșător de hămesită, și-i strânse mâna. — Mă bucur să te revăd, Bob. Bob ți se spune, nu? — Bobbie, răspunse tânărul roșind și lăsându-și mâna în mâna preotului. Foarte bine, răspunse părintele Bernard, lăsându-i brusc mâna. Să mai vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sedleigh. A fost prima ocazie când George s-a arătat în public cu amanta sa. A circulat zvonul c-ar fi fost văzută și Stella McCaffrey, deghizată, dar nu era adevărat. După înmormântare și după spectacolul decent, apreciat ca foarte înduioșător, al lacrimilor Antheei vărsate la groapă, îndoliații participanți s-au împrăștiat, unii ducându-se la Institut, alții prin cârciumi unde aveau să comenteze faptele bune ale răposatului și testamentul acestuia, ale cărui prevederi fuseseră difuzate de un funcționar al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb livid, vrâstat de vene albastre proeminente, și acoperite ici-colo de peri negri, extrem de lungi. De la glezne în jos, picioarele îi erau învelite într-un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exprimă aceasta prin intermediul câtorva termeni care îi erau dragi: excurs, fragmente, eseuri. Dar o astfel, de punere în perspectivă numai eternă nu este. Ea trebuie, tocmai, să urmeze variațiile moravurilor. Să fie atentă la saturarea valorilor. Căci, dacă este aproape înduioșător să vezi cu câtă candoare analiștii sociali, de toate soiurile, rămân nevrotic atașați de valorile moderne, trebuie să admitem că o astfel de atitudine este puțin cam infantilă. Ceea ce a fost nu mai este; și nu va mai fi în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim în reveria Căderii, cu prezentul ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă un sprijin ideal „împotriva tentației
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de principii, lecție de amoralism, laborator al Puterii în care se fac ingineriile mentale apte să transforme în plastilină creierul maselor nemernice. Vezi bine că adevărul este la mijloc. Dar cine mai are vreme și chef să gloseze atari banalități înduioșătoare? E clar că, în căutare de adevăr bucureștean, design urban, spirit civic ș.a.m.d., „presarii“ trebuie să caute arhitecți nepătați, nearondați dezvoltatorilor și neșpăguiți de mafia imobiliară. E clar că, oriunde te uiți, încă avem spe cialiști desăvârșiți în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Henry Miller, participând la ideea „faliilor“ lui Huntington și la firescul ranforsării specificului național în contextul globalizării sau acceptând că limba română mai are de așteptat cel puțin câteva decenii până va avea un limbaj pornoliterar. I-am văzut - acneici înduioșători - preocupați de marea temă a răului la Dostoievski, de istoricul masoneriei, dar și de recla marea autonomiei Ardealului. De lesbianismul Margueritei Your ce nar și homosexualitatea lui Mishima, dar și de poezia lui Ioan Alexandru, figura și destinul lui Mircea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și că „puțin călătorești, puțin cunoști“. El m-a avertizat cel dintâi că, odată intrat la idee, adică odată ieșit, te îmbolnăvești fără leac. Pe atunci, însă, am râs copios de ceea ce consideram a fi un moft, un chirițism. Unul înduioșător, de înțeles la o adică, dar nu mai puțin meprizabil. Și cum oare să-i fi înțeles tocmai eu pe unii profesori de franceză care ascultau numai Radio France, făceau pe dracu-n patru să pună mâna pe-un Truffaut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
gastro-oeno-poezie cu Mircea Dinescu, recitaluri Alexandru Tomescu și Alexandru Andrieș, expoziție de caricaturi Ion Barbu, bașca tămbălău cu Sarmalele reci și Cargo, printre care ne am strecurat și noi, echipă și colaboratori: Ion Barbu și lumea lui caricaturală, de haioasă, înduioșătoare deriziune, exigentul Vintilă Mihăilescu și nobila-i Doamnă, subtilul Sever Voinescu și grupul său de cuminți, dar inteligenți admiratori pedeliști (unul mai tandru ca altul), Iaromira Popovici și Eugen Istodor (cu care am venit și m-am întors în mașină
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
transformat în arene greco-romane scările din fața standului Humanitas, la Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, pentru Cioran și Gabriel Liiceanu, Antoaneta Ralian și Radu Paraschivescu, Anne Frank, Grigore Leșe, Horia-Roman Patapievici. Rudele și prietenii mi-au contorizat cu înduioșătoare încruntare agitația, nebuneala și tensiunea arterială, dar nimeni nu m-a putut extrage din euforia inconștientă în care te aruncă imaginea unei cozi la autograf pe patru rânduri, cale de-o sută de metri, timp de trei ore, cum a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sau fără mineriade, kaghebisme, americanisme, axe, parataxe și alte alea (Iliescu, Constantinescu, Băsescu), apoi Angela Gheorghiu și Gheorghe Hagi, Mugur Isărescu, Ion Țiriac, Dan Șucu și Cristian Tudor Popescu, alături de părintele Nicolae Tănase („Pro Vita“, Valea Plopului, jud. Prahova) și înduioșătoarea copilărime păstorită de domnia sa. Faze haioase, din mers. Sorin Oprescu complimentat cum că arată fain. „Păi la câți morcovi îmi înfig ăștia toată ziua, te cred și io că sunt energizat“, a exclamat primăria sa. Replica lui Adriean Videanu a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că "sunt lucruri dăruite celor care au nevoie de ele". Fac ochii mari, însă, când aud că, în prealabil, hainele au fost date la curățat, multe având atașat bonul de la curățătorie! America poate trece de la o indiferență atroce la mărinimii înduioșătoare. Cu mobila scoasă pe străzi în anumite zile din an, un imigrant venit de curând își poate aranja locuința fără să cumpere un scaun. Și iată o scenă tipic americană. Cuiva i-a plăcut un scrin florentin scos pe trotuar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
într-adevăr! De ce ne-am mira că mințile s-au tulburat și că unul dintre prietenii mei, ateu pe vremea când era un soț model, s-a convertit de când își înșeală nevasta. Ah! micuții fățarnici, comedieni, ipocriți, cât sunt de înduioșători! Ascultați-mă pe mine, toți sunt plini de credință, chiar când dau foc cerului. Atei sau devoți, moscoviți sau bostonieni, toți sunt creștini, din tată-n fiu. Dar tocmai asta-i, nu mai există nici un fel de tată, nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
naratorală discretă, autoarea se retrage total în spatele personajelor, pe care lasă să ne transmită mesajul în întâmplări simple, dar pline de miez. Sub ochii cititorului prinde contur o lume aproape ideală, surprinsă în mici scene de familie, de o normalitate înduioșătoare. E o lume a copiilor și a părinților care învață împreună să trăiască frumos. E o lume de o normalitate dezarmantă, cu reminiscențe din viața de familie de altădată, parcă nefirească pentru realitatea cotidiană. Copiii sunt toți surprinși, la începutul
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și gloriile sale. Glorii artistice care erau considerate foarte mari și a căror evocare umplea de mulțumire inima fiecărui localnic. Desigur că liceenii erau cei mai aprinși. Eu însumi am trecut prin această Arcadie și cunosc sentimentul, puțin ridicol, puțin înduioșător, dar plin de înălțare sufletească. Expedițiile spre iazul morii constituiau pentru noi cele mai substanțiale evenimente. Făceam ieșirile în luna lui Florar când toți școlarii, solidari cu cei oprimați de cataloage, în loc să piardă vremea învățând, preferau să chiulească. Băgați în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
apăr. Și cred că lângă acel zid m-am lămurit ce este un "străin": cineva în care nu poți avea încredere decât după ce te convingi că nu-ți vrea răul. Ieșisem de sub scutul părintesc, acum puteam conta doar pe mine. Înduioșătoare și cam caraghioasă, dacă e văzută cu ochii de azi, întîmplarea are o semnificație aparte în "mitologia" mea personală. Am avut nevoie, mereu, de un "zid" de care să mă sprijin. Când el mi-a lipsit, am intrat în panică
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-l înțeleg, de fapt. Aspiram să mă înalț la dezabuzare! Socoteam dezgustul filosofic forma cea mai subtilă a spiritului! Mă străduiam să aprofundez greața de a trăi, convins că numai nefericirea poate deschide orizonturi nebănuite. Mimam suferința, cu o înduioșătoare credință că mă aflam pe un drum important. Încercam să-mi vâr în cap că nimic nu are sens, în vreme ce spionam, la cinci după-amiaza, din spatele unei ferestre acoperită cu hârtie vânătă, sânii unei necunoscute ce ieșea, în casa de vizavi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
celei mai devastatoare dezgoliri simbolice. Este, ca să zic așa, iubirea intensă dintre două corpuri. Chiar și când mințile și personalitățile sunt dizolvate în plă cerea irepresibilă a sexualității, intimitatea rămâne și dă actului acestuia violent și animalic ceva copi lăros, înduioșător, ceva pe care ți-l amintești, după ce ai uitat plăcerea, ca pe adevărata bucurie a acelor ore. Cum nu dau doi bani pe fanteziile puse-n practică (pentru că, concretizate, ele își pierd tocmai idealitatea: pot fantaza despre un sex party
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
stârnit din senin o ploaie cu stropi uriași, care ne-a făcut ciuciulete în câteva secunde. Am fugit ca să ne-adăpostim sub arcada li ceului Zoia Kosmodemianskaia. Din rochița umedă a Rodicăi ieșeau aburi și prin transparența ei se vedeau, înduioșători, chiloți tetra cu elasticul înno dat într-o parte. Mă luase după mijloc și-și lipise burtica moale de mine. Avea părul ud ca ieșită de sub duș. A doua zi mi-a adus o fotografie a ei, alb-negru, „singura pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se fisurau, îmbătrâneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu toate acestea, tan gourile lui Cristian Vasile sunt atât de neobișnuite, au o linie sonoră atât de originală și de mișcătoare și cuvinte de un kitsch atât de înduioșător, încât eu, cel puțin, le-am iubit de la prima ascultare. Puțini mai știu că autorul Zarazei, al Ramonei și al neuitatului, deși uitat, Aprinde o țigară a fost Gardel al nostru, atât prin muzica lui, cât și prin viața romanescă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scriu trei sferturi din poezia și proza lumii. Pentru că le înnebunește „Angie“ al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total și inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că până și cea mai dură bussiness woman poartă chiloți cu înduioșătoare floricele și danteluțe. Pentru că e așa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloții femeii tale, niște lucru șoare umede, negre, roșii și albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici supra fețe au de acoperit. Pentru că în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la suprafață, ștergându-și chipul umed și roșu. — O să trebuiască să-mi cumpăr lenjerie complicată de pe internet sau chestii de-astea? Izbucniră într-un râs sugrumat, înfierbântat de compasiune. Întâlnirea îi zgâlțâise mai rău decât își imaginase Weber. Sylvie rămăsese înduioșător de egală cu sine, iar el își dădea palme pentru prostia lui de fiecare dată când ea îi zâmbea curajos. După treizeci de ani, ar fi trebuit să primească vestea cu oboseală sarcastică, să-și dea seama că era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te omoare-n bătaie! — Poartă-te ca o doamnă! spuse bărbatul cu glas ceva mai domol. Nu-ți dau nici un sfanț dacă nu te porți ca o doamnă! Trebuie să te porți ca o doamnă! insistă el cu un respect Înduioșător față de normele de politețe. Și scena s-a prelungit pînă ce bărbatul a pornit motorul mașinii și a plecat furios, În mare viteză, iar ea a rămas mai multe ceasuri umblînd de la un capăt la altul al străduței, țipînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înjurătură - ceea ce era o formulă obișnuită de salut - și ele răspundeau la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea Într-o șoaptă răgușită și hîrÎită, apropiindu-se tandru de el, apropiindu-și obrazul mînjit și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]