4,881 matches
-
din celelalte romane ale lui. Se intitulează Masa celorlalți. Ondaatje s-a născut la Colombo, capitala economică a fostului Ceylan, Sri Lanka de azi, într-o lume care se pregătea de dispariție, odată cu colonialismul, fastuos vegetală și paradisiacă. O bunică murise înecată în inundațiile musonice. Mama nu și-o cunoștea. La 11 ani, copilul este expediat în Anglia, la mamă, pe vapor, debarcând după trei săptămâni pe un aeroport uriaș și aglomerat, pe care încearcă să- și identifice mama, care face același
Vă mai amintiți de „Pacientul englez”? () [Corola-journal/Journalistic/4256_a_5581]
-
că ei, muncitorii români, sunt învățați să suporte, pentru că s-au obișnuit să trăiască „în rahat”. Aceste adevăruri brutale se strecoară ca otrava în râsul senin al comicului de situație sau de limbaj. Deodată, peisajul se schimbă, hăhăitul ți se îneacă în gât, jocul tranzacțional pe care-l fac acești decidenți circumstanțiali relevă dimensiunea crudă a poveștii. Oamenii și melcii devin egali pe plan ontologic, unii vor sfârși într-o conservă, alții pe stradă. Privit mai cu atenție, personajul secretarei bovarice
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
altul într-un pleoscăit asurzitor. Și ghioarlele intră cu totul sub pământ. Ea se năpustește spre cel mai nenorocit climax din viața ei. Și câinii ard în flăcările iadului. Ea face gargară cu carnea și laptele meu. Și ei se îneacă în propria lor vomă. Nici o remușcare. Doar gloriosul meu răget peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pic și io mă distrez de minune. M-am pus în rolul ăsta de mare luptător trecut prin lupte îngrozitoare și punkistu ăsta mic ia petul și îl aruncă la gunoi. În sinea mea râd așa de tare, că mă înec cu bere-n gând. Am spart prima halbă din greșeală și am luat alta, iar bodigarzii stau cuminți lângă mine, fiecare pe scăunelul lui, și ne uităm așa în lungu străzii. Ăla din bar țipă ca un cățel la mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
chiar și să râzi când Îl vezi pe Vanghele (știți, Caragiale are și comic de nume?!) cum face spume la gură Împotriva primarului general și În final le Înghite tot el, fără măcar să bage de seamă. Vezi să nu te Îneci, Vanghele mamă, cu propria salivă. Ar fi păcat de asemenea primar PSD-ist și de alții ca tine. Și pentru că tot vorbeam de rezistența la presiuni PSD-iste (orice ar spune domnul Gușă - tot presiuni se cheamă), iată că sunt
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dincolo de Dunăre, n-avem nici măcar un crâmpei din ei pe pământ românesc. Respectați Carpații În care trăiți din care vă trageți seva și ei vă vor ajuta. Și nu mai acceptați orice vă vâră pe gât alții, pentru că o să vă Înecați Într-o zi și nici n-o să știți de ce. Și pentru că veni vorba despre Balcani, mi-am adus aminte de Bulgaria, care, recent, a spus că nu-și amintește să fie ceva românesc pe teritoriul ei. Pe teritoriul ei nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna de exodul mărunt al lighioanelor și vietăților adunate în turme nesfârșite să-și găsească sfârșitul pe drumul pierzaniei. O pornire tainică, înspăimântătoare, le mâna odată cu vântul ce creștea năvalnic și se tânguia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte din el, pe principiul: "după mine potopul!" Simțea în ceafă căldura reflectoarelor. Greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-ar fi înecat, și-și spuse că totul e bine. Inima îi bătu repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
minună bătrâna. Războiu-i peste tot. Așa, reluă Invalidul, va să zică "la vest de Luțk trupele germane s-au desprins dintr-un arc prea înaintat. O altă desprindere s-a efectuat în regiunea mlaștinilor..." Domnu, se rugă bătrâna, abia mai zărindu-se, înecată în praf, caută la colțul refugiaților, poate dai de Toma! Ce să caute el, acolo?! Nu știu. Poate ne caută el prin ziar la colțul refugiaților! Aha! se lămuri Invalidul. Bine. Să vedem. Ascultă! Soldatul Vasile Ivan din Șendriceni-Dorohoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei și, întorcându-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mănunchi! harști! Alt mănunchi, harști! Fată! Ziceai de-un om. Unde-i? Ce om? Își încordă ochii și-l văzu. Uite-l! Doamne, fată, aista... nu-i el? Bătrâna își dezdoi șalele, răsuflă puternic, toată numai o apă, parcă se îneca, apoi tot mai lung și mai liniștit, ca prin somn, se uită la umbra care se clătina locului. Parcă vedea ceva la care se gândise neîncetat, de mult, și ce vedea era chiar dorința sau gândul ei împlinit. De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nenorociții de evrei, pe care-i bagă zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de fum negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua ochii de la el. Fața aceea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
caii aceia năprasnici oglinzile praf le-au făcut. (Oglinzile) Aceste posibilități multiple, paroxistice, duc la perceperea divinității drept o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit, strecurat ca un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce ideea existenței ochiului lui Dumnezeu lipit de fereastra lumii. Totul este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un fiu numit Antim. Maria își va boteza primul copil cu numele fratelui ei mort, Toma. Da, striga cealaltă Marie luptându-se cu apa atât cât să-i dea voie să vorbească, e aici tatăl tău, e aici, ud leoarcă, înecat în lumină, cercuri verzi și roșii s-au prefăcut în corali, în smaragde, în lumină și rubine... Înecat în lumină... (Rondul de noapte) "Înecul în lumină" este simbolul unei încercări ratate de suprimare a iluziei. Pecetluiește pervertirea duratei interioare. Liniaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cealaltă Marie luptându-se cu apa atât cât să-i dea voie să vorbească, e aici tatăl tău, e aici, ud leoarcă, înecat în lumină, cercuri verzi și roșii s-au prefăcut în corali, în smaragde, în lumină și rubine... Înecat în lumină... (Rondul de noapte) "Înecul în lumină" este simbolul unei încercări ratate de suprimare a iluziei. Pecetluiește pervertirea duratei interioare. Liniaritatea ei se închide, fără speranță, în cerc. Ion Pop remarca "jocul dublu făcut de poet, între tragedia reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
decât Dumnezeu. Că totul e muritor, și universul și omul, și că lumea a fost făcută de Dumnezeu din nimic și o va spulbera din orgoliul divin de a o face din nou — considerând că prima lui ispravă s-a înecat istoric. EGALITATE În celebra Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen a Revoluției franceze, prima propoziție e o idioție absolută sau în cel mai bun caz un sofism: Oamenii sunt egali de la natură. Asta e ca și cum Kant ar
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Nu știu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariției și dispariției; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieții și lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învață numai să faci ceva, ca popor; cu istoria, tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poți, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari și apare altcineva
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
zarzavaturile creșteau aliniate frumos În braze trase la linie sau cu araci și via pe sârme. Totul era făcut ca la carte. Când Îl mai năpădeau amintirile, lua o sticlă de rachiu și câțiva pești afumați din pod și-și Îneca amarul cu asta. Nimeni nu l-a văzut beat niciodată și nici cu altă femeie. Când pleca cu barca la pescuit, Îi plăcea să stea mai mult singur undeva În stufăriș. Când rămânea acasă trebăluia tot timpul fie la casă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
probabil Azi ce s-a întâmplat cu vremea? S-a întors pe cealaltă parte, ziua e mai mică și noi ne măsurăm pasul de furnică. Mâine soarele își va aprinde răsuflarea? Apele au crescut cât marea! În copilărie, Mureșul a înecat satul, să nu mai fie! Poimâine se va schimba vremea, spun vecinii în fiecare zi! Nu ne vom mai trezi, ne-am smintit de atâta nadir și zenit. A rămas doar o lumânare îngenuncheată, lunecând peste zare. Sfârșitul ne smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
buruieni cu floarea, cuprinsă de sfială, descoperită în cerurile de pământ, în luciul apei ce încă răstoarnă lumea din loc, cu bucuria de foc! Genunchii mei scunzi tot sub patrafire-i ascunzi? De această noapte să trec, săgețile să le-nec, ființă căzută în aceeași lume dintr-o stare anume. * * * Stelei, prietena mea din tinerețe Amintirile trec și ele, nu mai vin iubirile! Ele se târăsc prin iarba neagră în vântul năuc, se apropie în dezordine, apoi se duc. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
hidatic străin și rece în pojghița de calciu așteaptă să fie chemat afară de câinele sau de pisica ce își mai spală o gheară. În lumea lui din spațiul acvatic devine apatic, astmatic, dramatic, dacă îl scoți din găoacea lui rotundă înecată în calciu ca un flăcău tomnatic și muieratic. A seară l-am spart în gând, voiam să mor de tot, fără bucurii venite de sus, venite de jos, frumos trec pe lângă mine cromatic, culorile sunt vesele ca-ntr-o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
piept, deși încă nu am pus nici o cărămidă la casa crescută din cetatea, fără statui și fără fastul din vechime! Nici un mire n-a avut putere, atunci, să-i oprească! La Ada Kaleh prigonirea a pus mâna pe trăgaci, a înecat fântâna și izvorul a coborât sub apele mari! Brațul unui potop a acoperit tot, istorii și legende nu se mai adapă: cadâna Ada a murit și ea înecată sub apă. * * * Dida pleacă în Spania. Vecina mea frumoasă și tânără; Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
-i oprească! La Ada Kaleh prigonirea a pus mâna pe trăgaci, a înecat fântâna și izvorul a coborât sub apele mari! Brațul unui potop a acoperit tot, istorii și legende nu se mai adapă: cadâna Ada a murit și ea înecată sub apă. * * * Dida pleacă în Spania. Vecina mea frumoasă și tânără; Este plină de vervă și neastâmpăr, într-o vrie de necrezut. Îmi place bucuria ei atât de mult, încât retrăiesc plecările mele de vis într-un paradis neatins decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]