3,818 matches
-
tot acest timp strâng la piept curcanul, îmi spun: curcani. Pescăruși. Coțofene. Păsări. Păsările mi-au mâncat fața. Când ajung înapoi în spital, pe coridor vine spre mine sora Katherine, conducând un bărbat și suportul lui pentru perfuzii, bărbatul complet înfășurat în tifon și pătruns de tuburi de drenaj și pungi de plastic cu lichide galbene și roșii care curg în și din el. Păsările mi-au mâncat fața. Din ce în ce mai aproape de mine, sora Katherine strigă: — Iu-hu! Am aici pe cineva deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței sale. Fața era de zeiță grecească cu gene lungi, ochi mari, fardați exact ca Betty și Veronica și toate celelalte fetișcane Archie de la Riverdale High. Perle albe îi sunt înfășurate pe brațe și-n jurul gâtului. Ceva ce-ar putea fi diamante scânteiază ici-colo. Coperta cărții zice Miss Rona. Brandy Alexander, pantofii ei capcană ortopedici murdăreau toată cuvertura albă a patului cu apă, și Brandy zise: — Am aflat cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
frunzele sunt aruncate claie peste grămadă. — Bubba-Joan, zice Brandy Alexander. De ce nu te deschizi spre noi cu o poveste? Seth zice: — Ți-amintești de data aia în Missoula când prințesa s-a enervat așa tare c-a mâncat supozitoare Nebalino înfășurate în foiță aurie crezând că sunt ciocolățele Almond Roca? Apropo de perioadele tale de semiconștiență când ai fost declarată moartă la sosire. În brazi cresc conuri de brad. Veverițele și mamiferele de ambe sexe, cât e ziua de lungă, încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
te machiezi. Nu trebuie nici măcar să te speli. Un văl bun e echivalentul ochelarilor de soare reflectorizanți, numai că pentru tot capul. Un văl bun e ca și când ai sta în casă, îmi zice Brandy. Claustrată. Singură-singurică. Aruncă șifon galben. Mă înfășoară în nailon roșu cu model. Așa cum e lumea noastră, umăr la umăr, oamenii care știu totul despre tine dintr-o privire, un văl bun e geamul fumuriu al limuzinei tale. Ediția inedită a feței tale. În spatele unui văl bun ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ce trebuie să știu despre mine. Capitolul 10 Sari la Brandy Alexander care mă culcușește într-un pat din Seattle. Asta e seara Acului Spațial, seara în care viitorul nu are loc. Brandy poartă metri după metri de tul negru înfășurat în jurul picioarelor, răsucit în sus și-n jurul mijlocului său ca de clepsidră. Un văl negru îi brăzdează sânii-torpile și saltă-n sus și trece peste părul ei roșcat. Toată învăpăierea asta care se apleacă peste patul meu ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice: — Bob, taci. Tata se apleacă spre mine și zice: — Zece la sută dintre bărbații din țara asta îți pot transmite viermișorii ăștia. Zice: Să ții minte asta. Aproape tot ce am în șosetuță sunt prezervative, în cutiuțe, în bănuți înfășurați cu staniol auriu, în fâșii lungi de o sută cu găurele, așa încât să le poți desface cu mâna. Singurele alte cadouri sunt un fluier anti-viol și un spray de buzunar cu gaz lacrimogen. Din câte se pare, sunt pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pentru mine a fost o cutie plină de toate lucrurile pe care le păstrase de când eram mic. Manus zice: — Ia uitați-vă - și ridică lumânarea -, lumânarea mea de botez. Departe-n întuneric, Manus azvârle lumânarea. Urmează pantofiorii maronii de copil. Înfășurați într-un veșmânt de botez. Apoi un pumn zornăitor de dinți de lapte. S-o fut, zice Manus, pe afurisita aia de Zână Măseluță. O cosiță de păr blond într-un medalion prins pe-un lănțișor, lănțișorul învârtindu-se, eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care și-i cumpăra. Sari la agentul imobiliar din Santa Barbara strângându-mi mâna și rostindu-mi numele, Daisy St. Patience, iar și iar, așa cum faci când vrei să lași o impresie bună, dar fără să se uite la mine înfășurată-n văluri. Se uită la Brandy și Denver. Fermecat, sunt sigură. Casa e exact cum te aștepți după ce ai văzut-o de afară. În sufragerie e-o masă mare cu picioare în X, în stil misionar, zgâriată și așezată sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ce nu se poate cunoaște, un loc care să nu apară pe hartă. O aventură adevărată. Un sfinx. Un mister. Un spațiu gol. Necunoscut. Nedefinit. Incognoscibil. Indefinibil. Astea-s toate cuvintele folosite de Brandy pentru a mă descrie pe mine înfășurată în vălurile mele. Nu doar o poveste care zice și-apoi, și-apoi, și-apoi, și-apoi până când mori. Când te-am întâlnit pe tine, zice, te-am invidiat. Am râvnit fața ta. Mi-am zis că fața aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
maro și alb, drapată și tăiată în așa fel încât nasturii roșii strălucitori țin loc de stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de înalte. În jurul țesutului meu cicatrizat înfășor kilometri de tul negru spuzit de scântei pe care mi l-a dat Brandy, peste strălucitoarea plăcintă de vișine unde mai demult îmi era fața, înfășurat strâns, până când îmi rămân doar ochii afară. E-un look sumbru și morbid. Senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prima mea fundătură adevărată din viață. Nu am unde altundeva să merg, nu așa cum sunt acum, persoana care sunt. Iată primul meu început adevărat. În vreme ce Shane doarme, surorile Rhea i se adună în jur, decorându-l cu mici cadouri. Îl înfășoară pe Shane în L’Air du Temps ca și când ar fi o ferigă de Boston. Cercei noi. O nouă eșarfă Hermès în jurul gâtului. Cosmetice întinse în șiruri perfecte pe-o tăviță chirurgicală suspendată lângă pat, și Sofonda zice: — Hidratant! Și întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Și lasă‑ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i‑o puse la picioare. „Asta‑i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul fântânii“. Și‑i Înfășură gâtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atât ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămâi cu bine“, spuse Simon și o sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu mâinile scândurile coșciugului, vrând parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mâini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, până la rotunjimea sânilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mâini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei‑i care‑i Învăluia chipul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pașii și calea, cântând laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mâinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atât de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga‑i barbă cânepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într‑o hârtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încântare și după acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într‑o cergă călduroasă, prefăcându‑se că moțăie, căci erau tare abătute. Vântul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vecilor avocat. Acu’ mă așez pe fundul piscinei, și cerul unduiește albastru deschis prin cei doi metri jumate de apă de deasupra mea. Lumea e tăcută, în afara bătăilor inimii care-mi zvâcnesc în urechi. Slipul cu dungi galbene l-am înfășurat în jurul gâtului pentru siguranță, în caz că apare vreun prieten, vreun vecin, oricine să mă-ntrebe de ce n-am fost la antrenamentul de fotbal. Sucțiunea constantă a gurii de scurgere mă lovește ușor, în valuri, și-mi frec curul alb și slăbănog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
masteratul în studii economice. Care să aibă grijă de ei la bătrânețe. Aici sunt toate speranțele și visurile lor. Plutind aici, despuiate și moarte. Printe mari perle lăptoase de spermă risipită. Ori asta, ori ai mei or să mă găsească înfășurat într-un prosop însângerat, prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, cu restul zdrențuit al intestinului ieșind prin cracul slipului cu dungi galbene. Lucruri de care nici francezii nu pomenesc. Fratele mai mare de la marină ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ai sărutat”. A scris: „Vara asta tu mulgi vacile”. Contesa Clarviziune a lăsat un bilet spunându-i ofițerului care se ocupă de eliberarea ei condiționată că poate fi contactată la numărul 1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar, se oprește o clipă lângă Tovarășa Lătrău. — Că tot te întrebi, spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E un senzor de poziționare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fondator al Muzeului. Scrii un cec și devii o celebritate. Te înjunghie cineva într-un film de succes și ești faimos. Cu alte cuvinte: prizonier. Inky spune: — Nulitățile sunt noile celebrități. Bețivul de la Global Airlines are o sticlă de vin înfășurată într-o pungă maro de hârtie. Vinul, spune el, e amestecat în părți egale cu apă de gură, sirop de tuse, și apă de colonie Old Spice, și după câte o dușcă, toți patru o iau la plimbare în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zece cincisprezece ori. Fiecare a dat câte-o gaură în ele. În holul mare, toate pungile de Mylar s-au dezumflat. Toți am avut aceeași idee. Chiar și cu centrala defectă, cu tot cu frigul, alimentele s-au stricat. — Trebuie să-l înfășurăm în ceva, spune doamna Clark. Să înfășurăm cadavrul și să-l ducem în pivniță, alături de Lady Zdreanță. — Mirosul ăla, spune ea, nu e de la mâncare. Nu cerem amănunte despre cum a murit. E mai bine că n-a murit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-o gaură în ele. În holul mare, toate pungile de Mylar s-au dezumflat. Toți am avut aceeași idee. Chiar și cu centrala defectă, cu tot cu frigul, alimentele s-au stricat. — Trebuie să-l înfășurăm în ceva, spune doamna Clark. Să înfășurăm cadavrul și să-l ducem în pivniță, alături de Lady Zdreanță. — Mirosul ăla, spune ea, nu e de la mâncare. Nu cerem amănunte despre cum a murit. E mai bine că n-a murit pe scenă. Așa putem scrie cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns, și spune: Cine ți-a făcut asta? Directoarea Tăgadă răsuceșe garoul de nailon și mai tare, și zice: — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]