10,960 matches
-
aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la bătrînețe farmecul deobicei durabil numai la femeile de spirit. Un tablou impresionist, spunea același Brummer, un Fragonard!... Dacă Justiția, ajunsă la senectute, ar fi voit să capete neapărat o nouă înfățișare umană, plină în același timp de experiență și de cochetărie, ea nu ar fi întîrziat să aleagă fizionomia, chipul Praxiteei... Revăzîndu-l pe vechiul ei prieten, amîndoi adoratori ai lui Shakespeare, ea îi aruncă în treacăt una din replicile din Iulius
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
dos. Mujicul blând căruia i l-ai fi încredințat pe Dumnezeu era Surkov ce-l acoperise cu noroi pe Pasternak, iar lupul de pădure deasă, cu gesturi fioroase era Tvardovski, prietenul și protectorul lui Soljenițîn." Nesigură în judecarea oamenilor după înfățișarea lor, Monica Lovinescu este, în schimb, un adevărat expert în evaluări morale și intelectuale. Exercițiul de critic literar îi conferă o maximă competență în domeniu. Se adaugă la această competență extraordinarul ei talent scriitoricesc, care îi dă posibilitatea să descrie
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
de mine)./ Nu poți învia fără să mori,/ Îmi mai spun/ Cei care n-au înviat niciodată/ Pentru că n-au murit" (Fericită mi se spune). Denunțînd mitul celebrității concepute ca o pseudomîntuire, Ana Blandiana se revelă, în chip "democratic", sub înfățișarea poetului de totdeauna, pe care Sandburg l-a fixat într-o preacunoscută comparație, cea a unui animal marin care trăiește pe pămînt și care ar vrea să zboare. Inadaptarea funciară e trăsătura sa de căpetenie, sfidînd relativele succese, utopicele privilegii
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ilizibile de atîta răsfoială, umezeală... Armata, Revoluția, Literatura. * Țiganul ciung care vrea să-și dezbrace cămașa în tramvai, pe căldură, dar și ca să-și arate infirmitatea, cerșind bani călătorilor. Femeile protestează, țipă. Doar una tînără și tunsă băiețește, săracă după înfățișare, îl ajută pe țigan să-și lepede cămașa roșie, udă de transpirație. Cu mare greutate, ea reușește să-i tragă cămașa lipită de sudoare pe piele nespălată de care se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
unor stații intermediare), confundarea severității științifice cu prețiozitatea terminologiei". Și, în genere, osîndind abstragerea excesivă, fetișizarea doctrinelor și a sistemelor: "Prea mult devotament față de o anumită școală ori o anumită modalitate de receptare și exegeză a faptelor poate oricînd lua înfățișare de pedantism, automatizare, încremenire". Lanțurile doctrinei sînt comparate cu cele metalice, reducînd sensibilitatea, mărginind cîmpul vizual, atentînd la agerimea spiritului. Împotriva acestor nefaste efecte se recomandă "antidotul poeziei". Desigur, eseistul nostru n-a rămas mereu "în condiția poetului", tratîndu-i produsele
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
potrivită metaforă a acestei construcții ar fi aceea a unui bal la care femeia dansează trecînd din brațele unui dansator în brațele altuia, ținînd totuși evidența dansurilor, a numelor, a defilării cavalerilor cu modul lor de a se prezenta, cu înfățișarea lor, dar mai ales a vîrtejului în care este prinsă dansatoarea "luată, lăsată, reluată, îmbrățișată, cu inima zvîcnind, cu figura vaporoasă și amețită". . Acesta ar fi titlul pe care autoarea i l-ar propune editorului. Pretinde că n-o face
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
Helsinki. Intendentul hotelului, tânărul englez blond și subțire se purtase cu noi foarte amabil și ne dusese acasă la dânsul. Aflând că veneam dintr-o țară socialistă, se arătase curios. Ce căutau doi scriitori "comuniști" în spațiul nordic finlandez?... Avea înfățișarea unui personaj shakespearian surghiunuit la miază-noapte. Discutaserăm și despre valută. Cum ședeam noi cu valuta... Mirarea lui când îi spusesem că "la noi" nu circula liber dolarul. Abia la plecare pricepusem de ce ne făcuse reducere. Imaginația mea îl vedea uneori
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
se odihnească în pace". La sfîrșit de veac, în octombrie 2000, la final de psihoză milenaristă, Compania Kushner-Locke oferă această nouă versiune. Scenariul lui Tom Baum pretinde a fi cît mai aproape de realitate; regizorul Joe Chappelle a ambiționat o ultramodernă înfățișare a "Patimilor lui Țepeș" o suită de flash-back-uri iscate tot de un interogatoriu la care este supus eroul de către un sinod de preoți ortodocși care, în final, îl vor excomunica și lichida. Viața pulsează pe ecran cînd dilatată, cînd comprimată
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
i-a mai rămas. Pe tot parcursul călătoriei redevine pedantul Fausto, lipsit de inhibiții; doar în scurte momente uită să fie cinic și imposibil; folosește spațiul public aproape că un dandy. De altfel Ciccio se arătă nu o dată impresionat de înfățișarea lui: "L-am privit cu nesfîrșită îndoială, admirîndu-l din cap pînă-n picioare pentru cicatricele și ciupiturile de pe față, nodul impecabil de la cravată, încheietura fină a mîinii drepte, robustețea agila a genunchilor picior peste picior. Pînă și mișcarea trenului îi sporea
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
lui Origen. Literatura patristică apreciază însă și frumosul estetic, ori de câte ori acesta contribuie la intensificarea și amplificarea frumosului moral sau la mărirea lui Dumnezeu. Părinții descriu adesea în pagini clare de proză sau în versuri luminoase frumusețile naturii, armonia și farmecul înfățișării trupului omenesc, splendorile construcțiilor și ale grădinilor, ordinea legilor și fenomenelor naturii. Distincția ținutei conducătorilor, starea de mizerie cumplită a săracilor și bolnavilor vremii, bucuriile afecțiunii văzute pe chipul prietenilor, al copiilor și al părinților, desfătările unei întâlniri neașteptate, deliciile
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Istoria bisericească tripartită, cap. XXI, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr.Prof.Dr. Ștefan Alexe, în Col. PSB., vol. 75, Editura IBMBOR, București, 1998, p. 185. 23 Dumnezeu, iar în viața aceasta, frumusețea lor iradiază prin toată înfățișarea virtuților, umplându-i de lumină. În epoca primară a creștinismului, cartea fost întotdeauna auxiliarul sau suplinitorul cuvântului. Părinții Sfinți au scris când au fost împiedicați să vorbească sau când predicile lor orale nu puteau să atingă mediile pe care zelul
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
o inegalabilă experiență a vieții ascetice, liturgice, pastorale și duhovnicești, puternici în a-și spune știința, neînduplecați și vestiți prin apărarea ortodoxiei, uniți în sentimente, înțelepți în deosebirea duhurilor, curați în fapte, bogați în bunătate, împodobiți în purtări, modești în înfățișare, sinceri și hotărâți, cu pricepere în ale obștii, mulți dintre ei cu o origine strălucită, cu o smerenie dumnezeiască, cu inima voioasă, înveșmântați cu veșmântul de aur al virtuților, bărbați minunați în toate privințele, întru tot strădalnicii noștri Părinți se
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
detaliului a se salva printr-un strop de autenticitate iar ansamblului printr-un pic de cabotinism? * Germenele creației: o infidelitate generoasă, răscumpărătoare. * A fi răbdător în reflecție și nerăbdător (fulgurant) în imagine. * Inadaptabilitatea dusă in extremis, chiar față de propria ta înfățișare, de mimica, de gesturile și vorbirea ta. * Flăcările Infernului mistuie Răul. Adevărata pierzanie e înghețul. Schopenhauer observa că animalele cu sînge rece sînt singurele care au venin.
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
circulație obiecte de studiu, pentru că ele nu există decît ca produse ale unei discipline anume. Nu pot circula, pentru că odată ce au trecut dincolo de hotarele unei discipline ele se evaporă, sau în cel mai bun caz se reîntrupează, dar preluînd o înfățișare complet diferită. O asemenea viziune asupra interdisciplinarității îl separă pe Fish de Sokal. Primul se simte liber să preia concepte, dar devine brusc posesiv și exclusivist cînd e vorba de obiecte de studiu. Al doilea folosește exact argumentele lui Fish
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
a întîmplat recent. Tipul care spunea că trebuie să separe cartofii buni de cei răi. Că treaba i s-a părut grea și a renunțat. "E greu, zice el, să deosebești răul de bine, fiindcă totdeauna răul poate să ia înfățișarea binelui și invers. A zis asta, scurt s-a întors și s-a așezat pe locul lui în bancă. Senzație neplăcută după ce quakerii și-au încheiat ședința. Că ei vor să fie altfel decît ceilalți, decît toată lumea; la mijloc, mi
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
și construit din valori schimbătoare: domnul grăsuț, politicos și meticulos, amator de delicii culinare, a fost, odinioară, un băiețel obez inhibat de o mamă autoritară și provocatoare, iar acum, acest flăcău tomnatic e un asasin în serie. Tânăra fată cu înfățișare sfioasă de liceeană nu e o fecioară inocentă, ci o femeie abandonată de iubitul ei și care poartă în pântec rodul unei dragoste trădate. Povestea devine terifiantă. Ai impresia că urmărești basmul " Scufița Roșie și Lupul" istorisit de un admirator
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
Dar lucrurile comune prefațează o legătură cu ființele comune. E aici o "coborîre evanghelică", cum ar fi spus Berdiaev, spre oamenii simpli, o tentativă mizericordioasă de-a "pactiza" cu semenii, inclusiv cu cei "nerecunoscători" și cu cei "independenți", care capătă înfățișarea unui program de viață. Are loc un soi de "transă" a comuniunii care sugerează un "centru invizibil" ce o justifică în adîncime. Fie dobîndind aspecte ușor reportericești, fie stimulînd dorința de comunicare caritabilă ("să trimiți scrisori/ cît mai multe scrisori
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
ruga pe un sărman să-l asocieze trudei lui: "tu omule ce cari gaz bătrînă stafie/ în căruțul tău ca un leagăn blestemat/ ia-mă și pe mine" (Erezia întîi ). Idealul: cel de-a se pierde, de a-și topi înfățișarea, de a-și împinge anonimatul pînă la transparența invizibilității: "încă mai pot crea secunde/ de stupoare în fața ghișeelor/ cînd funcționara duhnind a ojă își pierde/ privirea în mine ca într-un imobil nelocuit" (ibidem). Dacă Peter Schlemihl, celebrul personaj al
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
întregului, o impresionantă experiență a limbajelor, a tehnicilor și a meditației artistice pe care pictorul o face ca pe un exercițiu constant de maturitate artistică. Și, în această perspectivă, expoziția are mai degrabă respirația prospătă a unui act existențial decît înfățișarea severă a unui eveniment cultural. Cele cinci planuri pe care ea se sprijină sînt deopotrivă planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoxiția lui Ilea apare, astfel
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
de singurătăți. Ce este, la urma urmelor, actorul? O vulnerabilă alcătuire, o structură labilă care nu-și mai aparține, care este în fiecare seară altcineva, care duce poverile și cuvintele altcuiva, care rîde de bucuria altora, care poartă costumele și înfățișările tuturor și care se îndepărtează, seară de seară, de el însuși. Atît de sigur pe sine, de puternic, de cuceritor pe scenă, atît de singur, de bîntuit, de temător în culise, în cabină, acasă. Piesa lui Cehov Cîntecul de lebădă
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
de autobiografie, nu și de rădăcinile ei, prozatorul creează un personaj proteic - totodată librar și măcelar, medic și pacient, polițist și infractor, familist și holtei, după cum și autor al cărții pe care tocmai o citim -, totuși mereu același sub toate înfățișările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
explicabilă prin miza mare a țelului, dar poate și - aci atingem deja miezul moral al cărții - printr-o ambiție delicios ținută-n frîu de temperamentul ce-o conține, însă mereu zgîndărită de circumstanțe, silită prin chiar natura lor la o înfățișare mozaicată. Neliniștea sufletească se conjugă cu o neliniște formală. Cu toate că nu ea alcătuiește facultatea de bază a ființei scriitorului ce-și narează viața cu un scrupul nu doar al documentului interior ci și al celui exterior (scrisorile primite și, mai
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
substanțializate într-un șir de cărți și încununate de-o strălucitoare recunoaștere. O aventură ce dă năvală cu o impetuozitate și cu o tendință de extindere ce nu se opreau la traversarea graniței, săvîrșită fără entuziasm, întrucît în "lumea liberă" înfățișările pozitive ale vieții se relevau acompaniate de dificultăți și riscuri neprevăzute. Scriitorul deprins de timpuriu cu succesele, beneficiind de un halou de largă recunoaștere, se vede împins brusc într-o altă identitate, nevoit a lua drumul de la capăt. Presupunînd nu
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
G. Almosnino etc., autorul Loviturilor de nisip ilustrează ceea ce unul din congenerii d-sale a numit "poetica minimală", bizuită pe atenția acordată lumii părelnic banale, monotone, a cotidianului, îndeobște neglijate, însă apte a sugera enigma existenței nu mai puțin decît înfățișările ei socotite majore. Fragilul, efemerul, evanescentul semnalează sensibilităților în măsură a le recepta comprehensiv o tensiune, o angoasă, un dramatism care pot scăpa plasei retorice cu ochiuri prea largi. Sîntem introduși într-un mediu bun conducător al unor stări poetice
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
își aranjează cravata". Chiar dispoziția poetică, în raporturile oțioase ce se întîmplă a le întreține cu realul e la un moment dat persiflată, aidoma unei vulnerabilități. Ea se vede coborîtă fără ezitare la nivelul unui real relativ, versatil, friabil, în înfățișările căruia se oglindește cu un amestec de resemnare și jovialitate: "azi îi vorbi despre gramatica cuvîntului lovitură/ mîine îi voi vorbi despre gramatica cuvîntului nisip/ poimîine îi voi ține o disertație despre funcțiile prepoziției de / în timp ce răspoimîine vei face bine
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]