1,020 matches
-
Are o nesfârșită nevoie de Dumnezeu. Această rugăciune minunată, duhovnicească, este exprimată: iese din inima sa și este rostită de buzele sale. Este adresată lui Dumnezeu: vameșul vorbește cu adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostru Iisus Hristos rostește un cuvânt înfiorător: Vameșul, iar nu Fariseul, este îndreptățit, iertat, pentru că a intrat prin poarta cea strâmtă, pocăința. Ce lovitură pentru evreii care ascultau! Căci Fariseii treceau drept oameni religioși și evlavioși, modele, pe când vameșii erau urâți. Domnul a ales dinadins un exemplu
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
după ce am terminat de făcut măsurătorile și după ce m-am chinuit zadarnic să-mi explic în vreun fel de ce vedeam fenomenul acela, tocmai mă pregăteam să pun husele pe telescoape când, chiar în acel moment, un zgomot asurzitor, o zdruncinătură înfiorătoare a făcut să se cutremure mansarda Observatorului. Am auzit geamurile făcându-se țăndări, lunetele și instrumentele răsturnându-se, mesele și obiectele împrăștiindu-se, iar eu am fost doborât la podea. După ce mi-am revenit din acel șoc cumplit, întâi m-
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
s-a înșelat amarnic. Căci, dacă vara îți scârțâie, vrând, nevrând, uneori, printre dinți praful caldarâmului înmuiat de căldură și moartea, iarna, Bărăganul devine, câteodată, copia împietrită a incomunicabilei necuprinderi înghețate rusești, peste timpul căreia se așterne, într-o tăcere înfiorătoare, noaptea amnezică a indiferenței omului în raport cu aproape orice. Atunci, sarabanda despletită a viforului nepoetic începe să-ți muște înrăit, până la epuizare, din vlagă și viscere, într-o luptă, de cele mai multe ori, inegală. Este și aceasta, până la urmă, o cale prin
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
demolatoare, totdeodată, manea anti-Eminescu, anti-Bach) exact ca pe o însângerată ofrandă păgână adusă noului zeu planetar androgin ... De aici și până la dictatura totală asupra umanității în ansamblu nu mai rămâne decât un unic pas de o irelevanță de-a dreptul înfiorătoare. Exacerbarea fără temei a valorii status-ului social al Persoanei și influența nefastă a verbului „a avea” asupra destinului întregii omeniri contemporane în defavoarea sensului complex al auxiliarului „a fi” prezintă o însemnătate evidentă în viața fiecăruia dintre noi, tocmai fiindcă
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
arar ne mai luminează beznă în care viermuim ,așa cum și în noi rar se mai zbat amintirile culorilor curcubeelor piedute și care și care , cu cât sunt mai pierdute ,cu atât sunt mai frumoase ,că așa e omul nostalgic și înfiorător ,(pardon ,am vrut să spun înfiorat ) Ce e la urma urmei ,un curcubeu ,daca nu ,,memento mori"un legământ între lumină și întuneric între totul și nimic sau ceva prin care ne săgetează o clipă paradisul ,amintindu-ne că nu
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
Dar și trecând, tăcând, tot ne mulțumim. Odată pentru totdeauna se cade să ne băgăm în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenți. Și să nu ne oprim aici: mai trebuie să recunoaștem că și ei ne deranjează pe noi? Gând înfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalți, tot în aceeași oală ne aflăm și fierbem înăbușit. (4) Introducerea răului în lume, ca principiu activ, este un act de creație, analog actului divin. Satana îl ispitea pe Adam șoptindu-i: “Veți
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
traseul de coborâre. L-ar fi parcurs și cu ochii închiși. Trebuia însă ca dimineața să ajungă în sat. Singura problemă erau animalele pădurii. Nu avea nicio armă să se apere de ele. Prin întuneric, urletele lor păreau atăt de înfiorătoare. Dar Ema fugea destul de repede. Pe băiat însă, îl trăgea aproape pe sus. Era mic și făcea pași minusculi. Ĩncepu chiar să scâncească. Dar unde mergem, mamă, atât de repede? întrebă copilul. Las’ că o să vezi tu! îi spuse femeia
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
de-a binelea?! -Pe mine mă înspăimântă altceva, spuse Ioan, și anume ceea ce a spus El pe cruce : ,, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit!?” -Într-adevăr, spuse Levi Matei. E cutremurător! Ce o fi vrut să spună învățătorul prin aceste cuvinte înfiorătoare? -Dar de ce să fi spus oare lucrul acesta? întrebă tânărul Ioan. Se aștepta ca Tatăl din cer să îl ajute în vre-un fel? Printre ucenici se produse rumoare. -Oh! amintiți-vă, spuse Matei ridicându-și vocea, când spunea că
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
-o cu palmele, dar o scânteie a urcat în pod și în scurt timp, limbi de foc se înălțau uriașe deasupra bisericii văzute și de la 10 kilometri distanță. A început un vacarm greu de închipuit în care țipetele disperării erau înfiorătoare. La ușă s-a creat busculadă, copiii n-au mai putut ieși, iar părinții de afară, în marea lor disperare, bulucindu-se unii peste alții, au blocat ieșirea. Au urmat scene apocaliptice. Părea că Iadul a coborât pe pământ. Văzduhul
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
palatului și lăsată în fața unei uși de fier. - De aici noi nu mai intrăm, îi spuse un oștean, te așteptăm dimineață în capul scărilor. Rămasă singură, Cora își făcu curaj și trase de ușă. Aceasta se deschise cu un scârțâit înfiorător care se strecură în ecouri de-a lungul pereților înguști și umezi ai pivniței. Bag seama că regina avea grijă ca acolo să fie mereu apă din belșug pentru ca focul dragonului să nu ajungă în palat. Fata nu avea probleme
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
până la al doisprezecelea ceas al zilei să-i ucidă pe cei trei condamnați dacă aceștia mai trăiau, iar aceasta se putea face rapid prin sfărâmarea fluierele picioarelor celor răstigniți ori dacă asta nu era eficient, se recurgea la o măsură înfiorătoare. Zdrobirea țestelor condamnaților, care se făcea de obicei cu niște ciomege grele. Soldații romanii aflați pe Golgota însă nu aveau tragere de inimă pentru asemenea treabă. Aceștia, legionari învățăți cu toate subterfugiile pe care le invocau iudeii, nu dădură doi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
scăpărătoare. Gaius rămase nemișcat privind țintă către el. Trăsnetul care urmă fu foarte prelung și se auzi dinspre răsărit mai întâi încet, apoi mai cu putere, iar când sunetul ajunse deasupra lor o nouă zguduitură frământă pământul câteva clipe, apoi înfiorătorul zgomot se risipi undeva spre apus în timp ce toți așteptau înfricoșați. Vasul cu vin aflat pe o piatră se rostogoli și se sparse iar lichidul se risipi repede în sol. O nouă furtună părea că se apropie de Ierusalim. -Lupanius! Burro
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
și chipul lui care era luminat, dar și mâna sa întinsă care aștepta ca el să i-o apuce. Tânărul realizase că se afla într-un loc în care fusese absolut singur, însă își amintea de singurătatea aceea înghețată și înfiorătoare prin imensitatea ei și izolarea ei care părea definitivă. A apucat deci mâna care i se întinsese și a revenit în felul acesta la viață. După aceasta învățătorul Iisus a rămas împreună cu ucenicii săi câtva timp în acel orășel împărtășind
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
ca un tont ce era, căscă lacom cuptoarele gurii, în care Mărțișor aruncă iute sulițele de fier. Căpcăunul se strădui să le înghită cu lăcomie. Dar astea se înroșiseră și-i străpunseră toate măruntaiele.De aceea, nenorocitul scoase un răcnet înfiorător. Se zvârcoli turbat de durere, dar cu cât se zbuciuma, țepoaiele îi străpungeau trupul tot mai mult,astfel că, până la urmă plesni, dându-și duhul. Pe loc se prefăcu într-un lac, în care apa fierse ce fierse, sub privirile
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
1944, soldații români primiseră ordin să nu mai lupte, ca urmare armistițiului dintre statul român și sovietic, armata sovietică i-a luat pe ostașii români în prizonierat cu miile, ducându-i în lagărele siberiene, unde i-au supus la munci înfiorătoare, în condiții de sclavie, contrar oricăror norme internaționale. În aceste condiții îngrozitoare au fost ținuți zeci de ani, după încheierea tratatului de pace. Când în România comunistă se striga: trăiască prietenia româno-sovietică! Chiar nimic nu avem de învățat de la „prietenii
ÎNTOARCEREA EROILOR ROMÂNI DIN UITARE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372916_a_374245]
-
sărmana natură, ce se joacă cu degetele pe claviatură. Apoi, după un moment scurt de respiro natura-și deschide al ei gri sombrero, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul și ea tresare, să nu-și strice machiajul. Se-aude al tunetului sunet înfiorător ce-ncremenește totul c-un moft devorator. Nu mai există scăpare din urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei ... Citește mai mult POVESTEA FURTUNIIDin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Nu e timp de pierdut. Fără să scoată un cuvânt, ca un somnambul, ajutat de Leana, l-a aruncat pe Costică în ciutura din grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași înapoi, rezemându-se de uluca grajdului. - Ce stai, omule? Să-l acoperim mai repede, Andrei. Acum se face
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
se constituia „Grupul pentru Monoteismul Islamic“. Această grupare sunnită s-a angajat încă din anul 2005 în atacuri antiguvernamentale, antiamericane, declarând în același timp război șiiților. În anul 2014, atrocitățile acestei organizații teroriste, care controlează teritorii întinse, sunt cu adevărat înfiorătoare. Cifrele vehiculate vorbesc despre aproape 2.000 de crucificări, 670 de șiiți asasinați în închisoare la Mossul, 1.700 de prizonieri șiiți asasinați în luna iunie, sau masacrarea a circa 500 de yazidiți în luna august 2014, femeile fiind transformate
BISERICA CREŞTINĂ DIN ORIENTUL MIJLOCIU – ÎNTRE PERSECUŢIE, MUCENICIE, MARTIRIU, PROPOVĂDUIRE ŞI MĂRTURISIRE AUTENTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344800_a_346129]
-
sunt numai brațe de îmbrățișat ale îngerilor! Ca și Ioan Luchian Mihalea, Mihaela Runceanu a crezut prea mult și nesăbuit într-o gadină cu chip omenesc și instinct sîngeros. La 1 noiembrie 1989 România a fost îngrozită de o veste înfiorătoare care a străbătut-o ca un glonț: Mihaela Runceanu a fost asasinată de o fiară, în garsoniera sa din București. Înmărmuritor! Era atât de iubită! Era atât de tânără, de frumoasă, de sensibilă... Avea un glas ca o binefacere sufletească
MIHAELA RUNCEANU. UN GLAS DE ROUĂ, UN SUFLET DE SOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347954_a_349283]
-
întinde brațele să-l prindă, dar cade răpus. Câțiva oșteni se sperie și se opresc din activitate. CĂPITANUL ARNĂUTU:(strigă) Mai repede că se trezesc vampirii! Peste câteva momente în coșciuge cadavrele încep să se ridice în șezut scoțând sunete înfiorătoare și arătându-și ghearele și caninii. Cuprinși de panică vânătorii scot săbiile și le retează capetele. CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu voce forte) Străpungeți-le inimile! Nu-i decapitați că reînvie! CĂPITANUL SASU: Mai repede! La miezul nopții vampirii se trezesc din
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
care s-a clătinat uneori? Întotdeauna m-am gândit că binecuvantarea nu a venit niciodată cu bucurie. Am pilda sfinților că așa este! Ei au suferit, s-au jertfit! Și-atunci, cum pot eu să am pretenții?! Am trăit momente înfiorătoare, când credeam că n-o să pot să mă ridic din pat a doua zi și-l rugam pe Dumnezeu doar atât: „Ajută-mă să mă scol mâine!“ De fapt sunt lucruri omenești, toată lumea a trecut prin asta...! Sub ce augur
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
poezie mai bărbătească, Tendreakov ne mai lăudând nimic în „Hârtoapele”, tulburătorul accent asiatic al lui Cinghiz Aimatov, Siberia adevărată și nu a marilor șantiere, inspirând grupul de la Baikal, un oarecare teatru duios ca al lui Arbuzov, postumele lui Bulgakov și înfiorătoarea stare de gulag cu care Soljenițin a spart granițele eliberându-se el, dar și înghețându-le mai abitir pentru alții prin neiertarea girată de chipul fără zâmbet al lui Brejnev, dar readucând valurile de frig siberian încă dinainte, de la condamnarea
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
Nu e timp de pierdut. Fără să scoată un cuvânt, ca un somnambul, ajutat de Leana, l-a aruncat pe Costică în ciutura din grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași înapoi, rezemându-se de uluca grajdului. - Ce stai, omule? Să-l acoperim mai repede, Andrei. Acum se face
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
în cămașa de forță și dus înapoi în salon. Curând însă starea sa se agravează și ajunge din nou catatonic chiar dacă dr Sayer încearcă disperat să-i ajusteze doza de medicament. Curând și ceilalți pacienți cad pradă unul câte unul înfiorătorului abis senzorial iar filmul se termină într-o notă de sad-end ca să spun așa, iar pe final se spune că pacienții au mai avut scurte reveniri din starea catatonică dar niciodată ca în acea vara a anului 68, dacă nu
SCURT COMENTARIU LA UN FILM DIFUZAT PE CANALUL TV1000 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346366_a_347695]
-
cu un adevărat canon creștin dat de preot unui păcătos râvnitor la mântuire veșnică. Mă străduiesc din răsputeri să fac așa ceva tocmai pentru că în fața mea încerc să îmi închipui că am o Ființă umană reală și vie, iară nu copia înfiorătoare a vreunui monstru gigantic din carne și oase învățat să sfâșie și să ucidă nemilos tot ceea ce întâlnește în cale. Deși nu sunt adepta temei predilecte a lui Georg Buchner, anume aceea a neantului - un spațiu gol de forme bine
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]