560 matches
-
biobibliografie desăvârșesc masivitatea cărții. Poeme lungi și poeme scurte, o alternanță binevenită pentru cititor, stau sub zodia unei stele duble: a vechilor poeți inițiatici (greci, romani, arabi) și a unui neoromantism elegiac, erotic și meditativ, nescutit de retorică și gestualism, înfiorat totuși de un elan al idealității și al ritmurilor interioare. Nicolae Motoc este un poet învățat, ceremonios, cu anume tentații dannunziene, spectaculare, un oficiant al pozei hipersenzuale, faunești, dar și un virtuoso al reminiscențelor ludice, gata de a-și provoca
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
prea înfierbîntată imaginație: "sînii ei urcă singuri ca păianjenii pe stîlpii de înaltă/ tensiune, electrifică tot cartierul". Sau: "își înhăma țîțele în cordeluțe de dantelă. ea/ flueră prin subterane strălucitoare înecîndu-se în frumusețe/ zeu împrăștiat pe-o stradă. sînt prea înfiorat/ pariez că la tine sub chiloți se petrec minuni și cînd/ nu-i scoți". Sau: "răscolesc în această femeie ca într-o carte plină/ de labirinturi/ iubita mea locuiește într-un reflector de alcool" (ibidem). Aci încap diverse interpretări. Ori
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
trebuie să i se refuze toate predicatele,/ mortul pretutindeni străin/ nu este decât pierzania și absența lumii". (Remușcare pentru orice moarte). În echilibrul de o clipă dintre ființă și neființă, pe linia de demarcație dintre zi și noapte, în presimțirea înfiorată a unor zori metafizici, ni se pare a sălășlui emoția lirismului borgesian, un simțământ de sorginte pândit de primejdia destrămării,/ ceas în care i-ar fi ușor lui Dumnezeu/ să-și năruie cu totul lucrarea!" (Revărsat de zori). Scrisul încearcă
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
Hangerliu. Probabil nici nu se știa și, de altfel, acuzații erau judecați pentru afacerea Dan Bogdan. Nu mai puțin, Suflețel ședea într-o continuă panică. - A venit, zicea infirmiera, un domn care dorește să vă vadă. Suflețel țâșnea în sus, înfiorat. . - Militar? . - Nu, un domn civil. . - Cum e la față, gras, slab? . - E scund și gras, un domn mai în vârstă. - Cum îl cheamă, n-ai întrebat? Spune-i că nu știi dacădoctorul permite, întreabă mai întîi de nume. Vizitatorul nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar că piciorul lui era strivit de o grindă. Nici măcar n-a putut să se prăvălească pe jos! Thaw scoase un rîset înfiorat și spuse: — Știi, e nostim, dar.... — Mda. Ei, chestia asta că te simți bărbat te ajută să fii fericit poate vreo săptămînă, iar în două luni te termină. Cinstit, ideea se coace în tine toată duminica, dar te atinge de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bătălia se-ncinse cutremurând mica vale peste care ningea mai departe cu fulgi de argint. Apărați de iconițe și cruci, învăluiți în aburii de tămâie, sătenii stăteau lipiți unii de alții, privind cu ochi rotunzi, cu bărbile zbârlite, cu carnea înfiorată, încleștarea. Îngerii săgetau iezmele cu săgeți de oțel, de sticlă și de lumină, le hăcuiau cu spade cu două tăișuri, scurgîndu-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în zbor și sugrumau cu mâinile late demonii aripați. Balaurii și vârcolacii, coropișnițele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ciot schilod, aidoma cu al popii. Așa ceva era nemaipomenit într-o zugrăveală, căci sfinții nu puteau avea mădulare lipsă care să le știrbească desăvârșirea. Slăbănogi, firește: asta-nsemna biruința duhului asupra cărnii, dar ciungi, șchiopi, chiori era cu neputință să fie. Înfiorat, sub ochii tuturor, la flacăra felinarelor, preotul întinse mâna și și-o lipi de palma sfîn-tului. În clipa aceea toți simțiră cutremurul și se lăsară-n genunchi. Nu aveau să se dumirească niciodată dacă fusese o tresăltare a pământului sau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în peretele spoit în alb o ușă grena, ușa stacojie din coșmarele mele, prezentă ca un sigiliu de sânge în tot ce am scris și în tot ce mintea mea a schițat în după-amiezele fără somn. Cutremurat, cu toată pielea înfiorată, am deschis poarta de fier forjat și am intrat în curte. Nu era nimeni. Norii strălucitori încremeniseră pe cer. Într-un colț, un oleandru roz, singurul viu din curtea vidă, răspândea un miros nebunesc. M-am oprit în fața ușii stacojii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nor în lumea aceea spectrală, prin grosimea colosală a fricii, peste copacii ca niște gheme de. mațe și peste turle de gheare. Verdele stins, veninul opalescent devenea tot mai dens, urletul împietrit tot mai universal... Luneca deasupra unei mari și înfiorate planete, prin imperii de disperare ce fulguiau ca o ceață, când compactă, când rarefiată în jurul lui. Imense turnuri cu gemulețe sticlind în amurgul verde aveau pe cupolele din vârf statui cu fețele-n palme, femei copleșite de rușine, bătrâni chemând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
decât o vizuină de balaur. Când m-au apucat de mâini și-au vrut să mă târască cu forța, m-am trântit peste un maldăr de lemne pline de cuie, și m-am zgâriat puțin la un picior. Până la urmă, înfiorat, am spus că merg și eu pe terasă, dacă urcăm pe la scara noastră, a mea și a lui Jean, căci Luci stătea la scara 3. Jean era golan, vorbea urât și spunea cântecele și bancuri rușinoase, "cu prostii". Stătea la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și roșii, până când se confundau într-o singură linie de ceață. Aerul era înăuntru gelatinos și-nghețat, străbătut de coloane oblice de lumină, căci luminatoare rotunde perforau din loc în loc semisfera gigantesca a bolții. Stătea poate de zile-ntregi acolo, urmărind înfiorat deplasarea pe podeaua dulce, lustruită ca oglinda, a petelor de lumină, întunecarea lor până la stacojiu, învăpăierea aerului din sala nemărginită și căderea beznei, iar apoi, iarăși și iarăși, revărsarea zorilor, când, la marginea vederii, drept în fața lui, i se păru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mii de hexagoane, lucind roșii-fosforescent, o trompă subțire, răsucită-n spirală, în veșnic tremur ca un arcușor de ceas și o pereche de antene penate ca niște piepteni gingași. Toate statuile priveau spre interiorul platoului, direct către copilul gol și înfiorat ce se-ndrepta către centrul cercului de piatră. Dar el nu le mai întoarse privirea, pentru că deodată o lumină copleșitoare i se revărsă peste creștet. Înainte de-a apuca să deschidă ochii își văzu corpul, brațele și picioarele transparente ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toți, și toți îl priveau pe Cel din miezul vieților lor, și toți, nedormind vreodată, strigau mereu "Sfînt! Sfînt! Sfânt ești, Doamne, izvor de viață fără sfîrșit!" Iar Acela-i umbrea, îi adăpostea, îi sfințea întinzînd peste toți enorme, tremurânde, înfiorate aripi de fluture, cu ochi hipnotici și culori veșnic curgătoare, crescând în toate cele unsprezece dimensiuni, umplîndu-le de irealitate și slavă. Dacă o furnică ar fi privit în sus către Zeus criselefantin așezat pe tronul său din Olympia, nu l-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Maarten, privește prin ochii lui întunecați de umbra adâncă a nopții amsterdameze și deschide ușa cuptorului în care, cu nemaipomenită furie, cu zgomot ca de oști și de ape mari, arde o flacără neagră, mistuitoare. Bătrâna deschise ușa. Intrară cu toții, înfiorați, într-o odaie de mansardă, veche și melancolică, luminată doar de o lumî-nare. Fereastra rotundă era mai mare decât ai fi crezut văzînd-o de-afară. Imediat le căzură ochii pe copil. Stătea în picioare, într-un pătuț din cele cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care Khaba și Odolgan îl împinseseră între timp către el. — El e? întrebă. Marcomanul, cuprins de groază, nu era în stare să-și ia ochii de la sinistrul spectacol ce i se oferea privirilor. — El e? insistă Balamber. E Waldomar? Tresărind înfiorat, Audbert încuviință frenetic. — Da... da. El e, da, bâigui. Gualfard păru jignit. — Bineînțeles că e Waldomar! Ce-ți închipuiai, hunule? Că-ți pun în brațe un mort oarecare? — Vrei să-l vezi mai bine? spuse Geremar și, imediat, luând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în valuri ca să mă joc cu ele?... O, vin-a mea iubită! Eu în genunchi mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet CHIPUL Vin! eu vin. Sufletul în vecia-i, atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el, de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat. Dar auzi o rugă, o dulce rug': -a ta! La al tău glas de jale lumina tremura; Chiar Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Voința lor cea tare Din două țari mici, slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite destul îs și ajung Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung Ce poate face-atuncea sufletul meu cel mare, Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri dezmierdat? Zburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut, într-a mea noapte, pân ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu-i prea târziu. Își vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase să mai creadă în munca lui. Îi vede pungile verzui de sub ochi, de amfibiu, buza de sus zbârcită - când îmbătrânise? Vede în privirea ei înfiorată cât de tare o îngrozește. Nu-l înțelege. L-a pierdut. Stai liniștită. Cuvintele lui o fac să dea înapoi, dezgustată. —Ce dracu-ți trebuie ție? Îți trebuie Celebrul Gerald? Celebrul Gerald n-are decât să crape. Vrei ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gândeam că aș merita ca să aibă chipul meu o fecioară înțeleaptă. Aș fi vrut ca una din cele cinci fecioare nebune să fie însemnată cu chipul meu, ca să-mi aducă aminte de păcatul meu și să mă pocăiesc. Spătarul Mihai, înfiorat, se lăsă în genunchi odată cu toți ceilalți și se trezi implorând și el: — Doamne, miluiește! Seară aproape că nu era; cum apunea soarele, întunericul venea grăbit. Îl deranja că i se răpește ceasul acela de răgaz pe care-l avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caută, fiecare gest răspunde într-o armonie perfectă dorințelor până când nu se mai aude decât o respirație comună, accelerată. Într-o bucurie fără măsură, Smaranda se agață cu toată forța pasiunii îndelung reținută de umerii lui Marius, desfăcându-și coapsele înfiorată. Timpul s-a oprit. Clipa s-a dizolvat într-un infinit astral. Totul dispare în jur. Rămâne doar patima fericită a dezlănțuirii. Și amândoi o gustă cu poftă, fără să se sature. Carnea frământată, mușcată, freamătă în descărcări ce desenează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
va opri să îți fiu alături și împreună vom găsi puterea de a îndepărta răul zilelor nefericite trăite acolo, putând astfel să-ți regăsești sufletul. Mulțumesc, șoptește el și cu o însuflețire tandră duce la buze mâna micuță ce temură înfiorată. Ne vedem mâine, da? La zece. Bine? Abia aștept. Noapte bună. Ușa automobilului pocnește sec în urma lui. Vehiculul demarează și Marius petrece din priviri silueta întunecată până dispare după primul colț. Se întoarce și pornește către intrarea blocului. Din șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și facă simțită prezența de la pornirea misiunii să devină dureros de intens. Pentru o clipă închide ochii, măcinat pe dinăuntru de o sfârșeală teribilă. Starea periculoasă a celui care cedează în fața frigului și oboselii, de fapt în fața morții. Se scutură înfiorat. Nu moartea prin îngheț îl sperie, cât mai ales durerea infernală ce trebuie suportată când ești readus la viață. Văzuse asta în Rusia, când ajutase un medic să salveze viața unui soldat anonim. Nici acum nu uitase gemetele și mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dat el peste calul vatavului. Ibovnică la bătrânețe i-a trebuit, să aibă cine-l stoarce de gologani. L-a scurs de zile. în vremea asta, tras de paraclisier, se auzi clopotul la biserică. Babele se opriră din sporovăit și, înfiorate, își făcură cruce. - Dumnezeu să-l ierte - Dumnezeu să-l ierte ! răspunseră toate în cor și, pe ascuns, stupiră într-o parte. Ca și cum ar fi avut învoire de la un lucru oprit, dintr-o dată, toate babele începură a-l vorbi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mele din copilărie. După ea veneau opera cu Lacul lebedelor, cartea cu poze Buratino și cheița de aur, jocul lui Katy Princz Schwarzer Peter, poveștile despre grădina părăsită din vecini și, unul după altul, toate locurile în care mă pitulam înfiorată când de plăcere, când de groază și visam cu ochii deschiși. Victoria a rămas pentru mine Cinema Paradiso, deși s-a demolat demult toată șandramaua din piața Lahovary/Bălcescu și au răsărit blocuri noi (prin anii ’70), deși noua sală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Nu părea să aibă sorți de izbândă, așa că am plutit din nou până În celălalt capăt al camerei și am intrat În corpul lui Rex Reese. Preț de un minut, am simțit cum Obiectul răspunde la atingerile mele, am simțit vigilența Înfiorată, dornică, din pielea și mușchii ei. Și acum simțeam altceva, În Rex sau În mine, ceva lungindu-se, umflându-se. Am simțit asta doar o secundă și apoi ceva m-a tras Înapoi... Jerome ținea mâna pe pielea stomacului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]