551 matches
-
rușine teribilă faptul că o parte a umanității mai suferea de foame în acest prim sfert de secol douăzeci și unu, drept pentru care domnul Busbib adăugă cifra DoI sub cifra UnU și marcă în dreptul ei : Foametea. în creierul său rămăsese însă înfiptă o informație difuzată cu cîteva zile înainte de un post de radio : pe planetă erau mai mulți oamenii care sufereau de obezitate decît din cauza foamei, iar în mod paradoxal obezitatea începea să afecteze mai mult populațiile din țările sărace și din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu frenezie. - Închipuie-ți, maman, ce noroc, a luat-o fără nici o zestre,spunea câteodată ea despre vreo prietenă. - Lasă, că-ți ajută Dumnezeu și ție, o consola Aglae, că tuai tot ce-ți trebuie, numai fii și tu mai înfiptă, fiindcă azi îți iau înainte zăpăcite de-astea tinere! Și Aglae arătă cu capul, dușmănos, spre curtea Otiliei. Odată, trecând pe Calea Victoriei, Aurica se întîlni cu Felix și-l invită numaidecât să o întovărășească în circuitul ei. Ba chiar îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-un lichid fumegător. O perdea groasă și scundă de sălcii se rezema în jos pe orizont, și din cauza netezimii solului toată întinderea avea înfățișarea unui smârc, cu deosebirea că adevăratul heleșteu era mai întunecos și lucios. Smocurile rare de buruieni înfipte ca niște gheare întoarse în sus semănau cu ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare uriaș de aramă se lăsa înroșit pe zare. Priveliștea era sinistră și grandioasă. În apropierea heleșteului, pământul începu să se înnoroieze și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi prost. Dar nu se uită ea laun studențaș. Ei îi trebuie moșieri. Otilia era bună pentru tine. E obraznică, dar îndrăzneață, urâtă nu. Ai fi rămas cu avere, nu glumă, de la Costache. Fiindcă nu ești și tu mai înfipt, mai bărbat, cum să-ți spun? Vă pricepeți la altele, vă lăsați păcăliți de câte o nebună, și pe o fetișcană ca Otilia nu știți s-o struniți. Vă râde în nas. Pe vremea mea, când bărbatul și părinții se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lichid fumegător. O perdea groasă și scundă de sălcii se rezema în jos pe orizont, și din cauza netezimii solului toată întinderea avea înfățișarea unui smârc, cu deosebirea că adevăratul heleșteu era mai întunecos și mai lucios. Smocurile rare de buruieni înfipte ca niște gheare întoarse în sus semănau cu ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare uriaș de aramă se lăsa înroșit pe zare. Priveliștea era sinistră și grandioasă." Surprinzătoare este aici apropierea dintre termenii populari și cei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
erau, a doua zi, de rușine, își trimiteau pîn' la tine aghiotantul și-ți înmîna, din partea lor, o moșie, pe care scria: "Bruță, te rugăm ca să ne scuzi. Asta nu ne mai trebuie. Te implorăm, bea-o tu!..." - Să mori înfipt! - Să mă pupi... Pe când regii ăștălalți, Cei șapte ai orașului București, sânt niște gudulani nepricopsiți, ca mine și ca tine... N-are semnele distinptive. E obișnuiți. Ca tot norodul... Astora prin gând nu le-a trecut c-or să fie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care Conachi are predilecție. Amorul umblă, așadar, cu un cuțît În mină și Înjunghie, despică, „dă În inimă”... În TÎnguirea dăm peste sugestia unui repetat asasinat: „Săraca [inima] cît oi trăi Nu s-a mai tămădui, Pentru c-are rămas Înfipt Fierul tău cel otrăvit”. Nu lipsește, se Înțelege, arma tradițională; săgeata. Conachi o Înfățișează de mai multe ori numind-o „săgeată cumplită”. O variantă a săgeții este „ghimpul cu venin”. Amor este Înarmat pînă În dinți, arc săgeți și umblă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca o vastă pivniță cu pereți de piatră și cu răsuflători. Scena înfățișa doar un promontoriu al sălii, ridicat pe câteva trepte de scândură, și pe ea, în fața unei mese acoperite cu pânză neagră, împodobită cu un craniu, un pumnal înfipt și un lampadar, avea să depună jurământul noul șef. Însă bandiții nu veneau din culise, ci, aplicîndu-se un procedeu de teatru de revistă și de circ, convoiul sosea de la intrare și, luminat de un reflector, se îndrepta în șiruri de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mine În fiecare zi atunci când o zi sosește după alta ... Da' ce să fac altceva, În scârbăvnicia unuia ca mine, care-i musai să fie cum sunt Proaspăt lovit ca să poată suporta zilele de nesuportat Și să-și lase găurile înfipte, Găurile vieții Cu pumnul lumii, Și să dea la vale pe gât Tot ce-i gata să ajungă copt Și să lase înăuntru Timpul ăla pe bune și lung Pentru groapă și să te spetești Pentru fructul scroafei și carnea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sânge uitat și își ridică piciorul beteag înspre cer) ... Sepp cel Împuțit cu un al doilea picior în viață Și o frizură de înger sub pălăria cea mare Ha Și toți l-ar linge leorpăind pe ăla pe picioarele lui înfipte Și-or să se cațăre în toți copacii mai înalți Și or să facă semne cu batistele lor murdare Și toate muierile or să-l caute pe ăla din ochi ca pe o fiară a orașului Puiul de copil se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
război mondial trebuie dus împotriva lui Dumnezeu, de lume împotriva lui. EA: În fața dorinței ca să nu ardă nimic, pentru că unul se omoară, vă permit această beznă. EL: Deci folosirea imaginii inamice. EA: Nu, pur și simplu un umăr rece bine înfipt. Nu trebuie ca cineva să mă placă, este suficient, ca să dispară, să mă nimicească printr-o apropiere fără nici un sens. EL: Deci dorința, deșeuri, reunirea și ca rezultat lipsa nebuniei. EA: Exact, și anume unul sub forma curiozității, dar un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iluzie optică. Mă mișc pentru a vedea dacă percepția mi se schimbă. Mă apropii. Îl Întreb pe tovarășul meu dacă vede același lucru. Impresia mi se confirmă dacă se aude și un mormăit, iar dacă Îi simt duhoarea și gheara Înfiptă În spate, nu mai Încape Îndoială: este un urs. Persistența percepției și confirmarea venită pe diferite căi senzoriale sunt demne de crezare; reprezintă un mecanism eficient pentru a ne adapta la realitate. Totuși, odată cu apariția limbajului, lucrurile se schimbă. Nu
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
interesului de partid, și treaba cu votul merge șnur. Și uite așa domnii mei, legile țării acestea, și așa năpăstuite, au ajuns precum sărmanii creștini din circurile Romei antice, trăind sau murind la semnul deștului opozabil, al unui politruc mai înfipt (sau mai necesar șefilor) decât alții. Am făcut, doar niște exerciții de imaginație, cu folosirea semnelor în alte domenii și m-a apucat groaza. Imaginați-vă deci și dumneavoastră, dar cu măsură, ca să nu rămâneți Doamne ferește, cu vreun tic nervos
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
uitase că oamenii aceia, deja trebuiau să fie la măturat străzile orașului, asculta și el cu gura întredeschisă de la colțurile căruia un fir de salivă își croia încetișor drum spre bărbie, el nu spusese nimic și rămăsese așa cu mâinile înfipte adânc în buzunarele pantalonilor. Crăcană s-a apropiat de grup, nimeni nu-l luă în seamă, nici când s-a apropiat de Lăscărică și zise tare: “Eu l-am omorât” . Mai repetă odată și Lăscărică deodată se poticni în cuvintele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
blandiene din Somnul din somn bunăoară Satul întreg, Satul în care mă-ntorc, Sat ori din cicluri următoare, Ochiul de greier (1981), Stea de pradă (1985) și celelalte, introducând in illo loco, în "țara frunzelor fragede", probează cât de adânc înfiptă este poeta în humusul ancestral; aspect ca și neobservat până acum. Tentacule fine duc afectiv în Țara părinților, însă în țara lor "se ajunge întotdeauna târziu". Clare, sentimentele exclud declarativismul grandilocvent; nici alămuri și nici tobe patriotarde. "O țară e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cuibul rândunicii, aerul din osul de pasăre, gravitația umbrei, regatul speranței, bucuria de a trăi și tâlcul unei mari bucurii de a fi, de a trece cu șoimul pe umăr printre hotarele mișcătoare ale nepăsării sau urii, de a rămâne înfipt ca un țăruș de oțel în miezul certitudinilor. Dar după cutremur, cutreierat și hăituit de spaime, savantul și-a vândut cărțile: De imitatio Christi, Utopia lui Morus, pe Duns Scott și nominaliștii arabi, eseurile lui Montaigne, Divanul lui Cantemir, și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de bucurie, văzând cum se apropie carul cu boi. Zarva o rupse și pe nevastă din treburi și îl întâmpină în bătătură, zâmbind. Se îmbrățișară cu toții în curte, chiar sub bradul care le priveghea ograda. 3. OBÂRȘIA NEAMULUI a. Rădăcini înfipte adânc Să ne aplecăm, cu luare aminte, asupra ideii autohtoniei noastre. Să avem curajul să reformulăm adevărul și să zicem răspicat că, pe linie paternă, suntem autohtoni nu atât pentru că descindem din daci și romani, cât mai ales din populațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ne Întoarcem la hotel, să mi-o coși de călcâie cu ac și ață, liniștit, răbdător, după care să mă iubești cu fereastra deschisă, iar frigul din lagună să-ți facă pe spate pielea ca de găină, cu unghiile mele Înfipte În ea, până când ai să sângerezi și am să uit de tine, de Veneția, de tot ce am fost și de tot ce mă așteaptă. Acum Faulques Își amintea de vorbele ei și de ea În acele zile, mergând pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu cred să fiu înstrăinat de țară, deși sunt aici de nu mai țin minte când. Spre norocul sau nenorocul meu? Cine poate să știe!” (8 septembrie 1946 Ă 7). Și-ar fi dorit să trăiască la Paris, cu rădăcinile înfipte, însă, în pământul țării. Nu-i vorbă, în bună măsură, o asemenea situație încorporează Cioran. Prin urmare, dacă adoră Parisul, Cioran o face și pentru că găsește în el agonia prin excelență, sursa unei melancolii nesfârșite, izvorul unei tainice împliniri. În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pudic... Gh. P. unu: Și-atunci ai venit să-mi faci mie show-ul ăsta cu dosarele... Că tot e la modă... Habar n-avem ce e cu prezentul, și noi ne ocupăm de trecut... Istericale, zgomote, poftă de pumnale înfipte..., sînge, sînge, asta vrem... Gh. P. doi: Adică tu chiar crezi că putem înțelege ce e cu noi azi, fără să înțelegem ce-a fost cu noi ieri?! Gh. P. unu: Eu știu ce-am fost ieri... Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și frumos: Stăm seara în balcoane de zgomote/ în parcuri cu bănci de zgomote/ cravată de zgomote/ cu arbori și flori de zgomote/ bem apă de zgomote." În contrast eu această lume, poetul invocă satul: "Aș vrea să fiu stejar înfipt adânc/ cu rădăcinile în grădina noastră/ La umbră vara pe vecini să-i strâng/ să bat cu ramul zorii în fereastră." În poezia de dragoste simțim prezent folclorul: "Cum să crească, dragă fată,/ iarbă verde din zăpadă?/ Doar cei tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe pânză, precum și un anumit ton de culoare și mai ales cum reușește să întoarcă lucrurile spre prototipuri, felul cum le purifică, dându-le posibilitatea de zbor amintind de tehnica compoziției pictorului: "De păsări pământul atârnă/ Seara-l vezi/ Razele înfipte primăvara-n el/ Abia plutind sub aripă departe/ abia ajung în cealaltă parte" ("Invers"). Poetul urcă dinspre moarte spre copilărie: Atâta toamnă cade peste noi,/ Atâta lună luminos de mare/ S-a inversat lumina/ Parcă de acum răsare numai luna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
partea lor anterioară, dinspre public și din spate, între capătul lor depărtat și peretele cel mai înalt, transversal. Între acești doi pereți laterali, o masă lungă de brad, două bănci, o lampă cu gaz, trei blănuri de oaie, o secure înfiptă amenințător în scândura podelei, câteva ulcele din pământ ars, un opaiț. Raporturile spațiale, proporțiile panourilor, albul văruielii, podelele de scândură, mobilierul simplu, din același lemn crud, câteva obiecte, puține, creau un univers al strictei necesități, de o austeritate deosebită, dusă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de vîn zare, crezînd că lumea se va uita la vite după cum se uită la mireasă. Colacul pe care-l aruncă mireasa de pe tablaua* de pe cap și colacii ce însoțesc pe mort (zece, înșirați pe-o ață, și în ei înfipți bani) sînt buni de friguri. Aluatul ce rămîne pe covată după ce se fac colacii de Sf. Vasile e bun de dat, amestecat cu tă rîțe, la vitele ce ar fi să lepede. „Uitata“ este colacul ce se face pentru morții
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
portretul (itinerant) al Siei: "Sta acum ca o stîncă, care se străduia să cadă ucigător peste alții, și în truda ei se sfărîmă". Marelui efort de reacție nu-i rezistă însă încercarea intelectuală: "În zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține înfipte adînc făcea să se cearnă ca un moloz ce-i zăpăcea orice înțelegere." Ironia autoarei nu face decît să individualizeze temporar o "sensibilitate" cinică, precum a Adei Razu, pe de o parte, iar pe de alta să introducă o temă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]