428 matches
-
sfâșia inima. - Lupul! tresări moșierul. - Mda!.. fu de aceeași părere Anton, calm, cu un zâmbet în colțul gurii. După o vreme, preț de cât ai răsuci o țigară, din nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apare în goană al treilea... apoi, și încă unul, și încă unul, la fel trecând pe lângă primii, așezându-se și ei, înșirați pe creastă, profilâdu-se pe cerul auriu cinci siluete, neclintite... ca ireale. Era ceva măreț... ceva maiestos, dar, și înfricoșător. - Trebuie să fie lupi din stepele ucrainiene... șopti boierul, mari, suri-cenușii, nu-s de pe la noi. - Da, de-o noapte, cel mult două...au trecut Prutul înghețat prin dreptul Fălciului, șopti pădurarul la ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
auzea Anuca strigând, din casă, printre lacrimi. De parcă ar fi înțeles îndemul fetei, urmă un urlet prelung... atât de prelung, ca de rămas bun... ăuitul lui se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi în ochi... plângea... În ceardac se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
La o aruncătură de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc învecinați cu morții lor. Soarele de sus de pe cer, parcă nepăsător, privește trecerea lor, sus pe deal, ca ceva firesc pentru el, dar înfricoșător pentru om... Sultan rămase legat de unul din cei doi salcâmi înalți, care țineau loc de poartă. Anuca, urmată de Pârvu, intra în cimitir, cu bunul simț al țăranului, cu respectul românului pentru morți. În cimitir, vântul mângâia ierburile și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
seamă, o liniște poruncitoare, care parcă paraliza orice voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și pe labele dinainte, parcă, gata să se arunce și să sfâșie. Dar, nu... n-avea de gând. La lumina lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a făcut mari pagube pe la stânile din jur, dar și în gospodăriile din sat. Numai numele lui... „Dungatu“, îi îngrozea pe săteni. O pasăre
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu lăcomie se apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care o pereche de ochi fosforescenți o țintesc sălbatic... Pe fața fetei se întipări o întrebare înfricoșată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și cea de a treia. Și cea de a noua. Vâsliră până pierdură noțiunea timpului, pătrunzând tot mai mult, cu fiecare mișcare a vâslelor, în cel mai îndepărtat, pustiu șinecunoscut dintre oceane, în același timp cel mai adânc și mai înfricoșător, chiar și pentru acești oameni care se născuseră iubind oceanele. Câteodată, atunci când întunericul era mai pătrunzător, din cauza norilor sau a unei ploi dese care totuși nu reușea să tulbure suprafața oceanului, Miti Matái cerea să se facă liniște și, cățărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rătăcit într-un loc periculos sau când ai comis o greșeală îngrozitoare -, atunci când realitatea situației ți se furișează în minte pe ușa din dos, ca o pantomimă a lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător. Am strâns din dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea dormitorul, atingând și explorând cu ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care știu că a văzut Fălci de cel puțin două ori, am replicat, ești cam pripită și cam necugetată în privința mării, știi asta? Nu eu sunt cea care o privește mereu de după degete. — Tocmai, am zis. Asta și spun. E înfricoșător. Clio se uită la mine. — Partea aia când capul se ivește din carenă? Cu ochii scurși pe față? Clio se uită la mine. — Spre sfârșit... Șefu’ Brodie, Richard Dreyfuss și pescarul ăla nebun, toți pe barca aia șubredă? Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la Neculai Bicleanu echipa a stat trei ceasuri din lumina iernii. Bătrînul alterna muțenia cu un clătinat din cap după care rînjea cu dinții albi. Nu poftise pe nimeni să șadă, dar nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mii de oameni. Ce-o Însemna asta? - Că suntem mulți și că se teme de noi. Am sărutat-o așa cum Îi plăcea, apoi m-am uitat iarăși la Marea și la Omăt. Deschideau când și când ochii și se uitau Înfricoșător dintr-o parte În alta, cu priviri goale, de parcă n-ar fi dorit să uite niciodată ce văzuseră În pântecul lui Nunatuk. Apoi, m-am Întins pe pământ și am tras o blană peste mine. I-am mai ascultat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-și vor frământa mintea, să afle măcar pentru liniștea proprie, la ce ar putea folosi o masă omogenă de conștiințe, fără repere, fără trecut sau viitor național, sau mai bine zis cui i-ar folosi asta? Răspunsul e pe cât de înfricoșător, pe atât de real. Ca o consecință în lumea reală, imediată, a disoluției eu-lui, este scoaterea omului din matca lui, de om liber, și așezarea într-o nouă ordine. Scoaterea din libertate, înseamnă înlocuirea realității cunoscute lui, cu o iluzie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bun lucru din toate punctele de vedere, dar el nu-și găsește curajul s-o facă. În casă se petrec tot felul de chestii înspăimântăroare, un criminal nebun bântuie pe-acolo și totuși lui i se pare asta mai puțin înfricoșător decât să rămână singur cu această femeie minunată o noapte întreagă. Și n-am putut uita scena aceea: mă urmărește de treizeci de ani. Dintr-un oarecare motiv. — Dar nu e așa de greu de înțeles, nu? spuse Fiona. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
silă și am obosit să stăm închiși aici, unde dihorește ca naiba. Al dumneavoastră cu sinceritate, Claponul Bertie ( Cocoșul ogrăzii) Următorul vis pe care mi-l amintesc este cel mai scurt dintre cele trei, dar atât de real și de înfricoșător, încât m-a făcut să zbier din toți rărunchii până când tata a venit în fugă din dormitorul lui să mă liniștească. Când m-a întrebat ce se întâmplase, tot ce-am putut să spun era că avusesem un coșmar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe păr. După un timp, probabil că am adormit la loc. Mai era un lucru pe care aș fi putut să i-l spun - numai că atunci nu-l înțelesesem nici eu - pentru a explica de ce fusese visul atât de înfricoșător. Adevărul este că îl recunoscusem pe bărbatul care se aplecase deasupra patului. Îl recunoscusem pentru că eram eu. Eram eu, bărbat matur, privindu-mi sinele tânăr și fața mea era devastată de bătrânețe și brăzdată ca o sculptură veche de urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu aveam cărți de medicină, dar dicționarele pe care le folosisem pentru cuvinte încrucișare erau încă pe masă și am căutat cuvântul „limfom“. Nu scria decât „o tumoare cu structura unui ganglion limfatic “. Exprimat în felul acesta, nu suna foarte înfricoșător, dar se părea că aceasta era cauza durerilor de gât și a febrei care durase luni de zile și acesta era motivul pentru care aproape că cedase și capitulase la prima infecție. M-am uitat din nou la cuvânt, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să facă inocente acțiunile cele mai negre și mai vinovate: îndulcind termenii. Grecii aveau obiceiul de a se servi de perifraze atunci cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o secretă oroare, tot ceea ce ideea trecerii are mai înfricoșător. Machiavelli perifrazează crimele deoarece inima lui, revoltată împotriva spiritului, n-ar putea digera așa, crudă execrabila morală pe care el o propovăduiește. Ce trist este ca unui om să-i fie rușine să se arate altora exact așa cum este, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei sau Împușcați fără milă de două bestii căsătorite și venite-n vizită la indian acasă unde le apare pe spatele tricourilor subtitrarea-n engleză a, probabil, ceea ce le spune moșu-n limba definitivă a pieilor roșii, totuși, ciudat, nimic Înfricoșător pînă aici, lucrurile par să se Întîmple mult prea În exterior, nu participi, nu-i emoție, nu te Înfiori În ciuda ori poate tocmai din cauza excesului de orori, a urgiei cu față umană și aspect dublu helicoidal, ritmul a devenit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
carabina Într-o mînĂ și păstrînd puțină distanță față de apă. De-acum Începuse să vîneze. — E un pîrÎu tare ciudat, spuse soră-sa. — E rîulețul cel mai mare pe care l-am văzut În viața mea. — E adînc și destul de Înfricoșător pentru un pîrÎu. — Se tot varsă-n el izvoare noi. Și tot sapă pe sub maluri. Apa e Îngrozitor de rece, Piticot. Bagă mîna să vezi. — Ooo, făcu soră-sa. Te amorțește. — Se mai Încălzește puțin cînd se ridică soarele. Da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
surprins astăzi spionând Împrejur un al doilea plan al spațiului; dacă te uiți cu atenție foarte aproape de tine, descoperi o prăpastie fără fund și Începi să te temi de o cădere teribilă Într-un spațiu indefinit. De acolo te privesc Înfricoșător ochi ficși și reci, care prelungesc alți ochi ce se preiau la infinit și care te poartă până În cercurile Îndepărtate ale altor lumi. (miercuri) Rânjetul meu de fiară metafizică se transformă treptat Într-un râs autoironic pe care nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ureche, apoi mi-am frecat degetele soioase de scaunul de la birou, ca să mă curăț. Mă bătea la cap un „minimum“, adică o persoană care investește doar suma minimă de un milion de dolari În departamentul meu și care era deci Înfricoșător de solicitant și de orientat spre detalii, așa cum clienții de patruzeci de milioane de dolari nu sunt niciodată. —Doamnă Kaufman, vă Înțeleg sincer Îngrijorarea În legătură cu ușoara tendință descendentă a pieței, dar dați-mi voie să vă asigur că totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
manifestați reacții determinate de evenimentul traumatizant, ați intrat deja în prima etapă a recuperării. Se presupune că ați făcut deja și pasul următor și ați apelat la un tratament adecvat, sub îndrumarea unui specialist psihiatru. Adesea, a cere ajutor este înfricoșător pentru mulți, este un salt în necunoscut însă încercarea de a vă vindeca de SSPT de unul singur este mult mai dificilă. De obicei, tratamentul implică o serie de etape; le vom parcurge, pe rînd, pe fiecare. SSPT: etapele tratamentului
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
noapte, s-a săturat să fie lătrat de micuțul animal și a catadicsit să-i vorbească: Auzi, javră, habar n-ai să latri! Învață de la nenea Theodor! Și invitatul s-a pus pe... onomatopee: imita un fel de lătrat zgomotos, înfricoșător, care panica gazdele și consterna, pe bună dreptate, cîinele. Animalul, observînd că ceva nu e-n regulă, în seara aceea, în arealul pe care-l păzea, oficial, n-avu de ales: înfipse colții lui micuți în glezna (încercată a) bețivanului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Am recomandat volumul tinerilor mei învățăcei, tocmai în dorința de-a înțelege cît de greu și nesigur este drumul pe care și l-au ales. În anii de tinerețe ai marelui regizor însă, el era și mai dificultos, deoarece, cum înfricoșător de exact zice intervievatul, atunci "dispăruse și acel simț al umorului românesc, dispăruseră satira și hazul de necaz. Cutreiera peste tot doar frica și nu numai cea camusiană, care se trăgea din burtă, ci chiar frica de a nu fi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]