978 matches
-
de partid, ajunseseră mai obraznici și mai periculoși ca oricând. Nimeni nu era apărat împotriva nelegiuirilor lor. Lupta de clasă... Ura transformată în lege... Duhul rău al lui Lenin plutea încă printre noi. Graba cu care se făceau toate, te înfricoșa. Iar, ura pusă la lucru, fără limite... era pornită să distrugă totul, să înfricoșeze, să umilească... Era „ura cu mânie proletară”, a lui Lenin și Stalin. Setea de putere a comuniștilor nu mai avea limite. Cei proaspăt „promovați”, erau „flămânzi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
împotriva nelegiuirilor lor. Lupta de clasă... Ura transformată în lege... Duhul rău al lui Lenin plutea încă printre noi. Graba cu care se făceau toate, te înfricoșa. Iar, ura pusă la lucru, fără limite... era pornită să distrugă totul, să înfricoșeze, să umilească... Era „ura cu mânie proletară”, a lui Lenin și Stalin. Setea de putere a comuniștilor nu mai avea limite. Cei proaspăt „promovați”, erau „flămânzi” și însetați de putere. Ei dictau acum, cu ajutorul partidului, cei mai răi și mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de copac, și vitele mureau pe câmp de foame, și oamenii mâncau papură uscată... ca pe timpul lui Papură Vodă... După calvarul marelui refugiu, Moldova își începea pe cel al foamei către Oltenia, neatinsă de secetă. Fuga de moarte în timpul refugiului, înfricoșa... dar, fuga de foame era înspăimântătoare. „Călătoria”, cu „trenul foamei”, era cumplită. Trenul apărea ca o fantomă din întuneric... Pe peron se dezlănțuia o goană turbată către el. Cine cădea căzut rămânea...Peste cei căzuți, călcați în picioare, veneau ceilalți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Octombrie, fruntașii partidului național țărănesc vor fi aduși în fața justiției pentru a da socoteală de activitatea de subminare a intereselor vitale ale țării, care aveau să degenereze în acte mai grave-crime de trădare de neam” Graba cu care acționau comuniștii înfricoșa. „Moldova liberă”, vineri 31 octombrie, publica: „A început procesul” „În capitală a început procesul partidului național țărănesc de sub șefia lui Iuliu Maniu. Deschiderea acestui proces așteptat cu nerăbdare de toți cetățenii conștienți, nu reprezintă numai un important act juridic, ci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
clica lui de lachei și zbiri, în frunte cu Iuliu Maniu, și-au primit pedeapsa binemeritată, tovarăși !”. Pofticioasă de cruzime, mulțimea asculta, cuvântată, încredibila sentință. Ura pusă la lucru, astfel, nu mai are limite, pare pornită să distrugă totul, să înfricoșeze, și să umilească. Este..”ura cu mânie proletară”, a lui Lenin și Stalin.. neiertătoare. „Piața” mocnea într-un zumzet.. ca într-un stup uriaș... Și, dintr-o dată, din ecourile vălurite, părea să se desprindă glasul calm, hotărât, al marelui Patriot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
primele zile ale anului, începuse viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolea și învolbura zăpada în troiene până în streșini. Și, tot așa a ținut-o până după Bobotează. Ziarele vuiau de noile prefaceri, făcute de comuniști în țară, cu o grabă care înfricoșa. „România liberă” de vineri 2 ianuarie, 1948.. publica pe prima pagină cu litere mari și groase.. „Trăiască Republica Populară Română !” „A fost ales un prezidiu al Republicii Populare Române... Constituția a fost abrogată..!” În continuare gazeta publica... „Abdicarea Regelui Mihai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ogradă, dar, mai era până la ziuă. Știa că șopronul, cotețele, șura.. erau tixite de milițieni care îl așteptau... Totuși, în pădure întunecimea era deasă.. de nu se vedea la zece pași. De după un copac apăru o umbră, părea să fie înfricoșat, dar, în ochi cu o ură ucigașă și pofta de a ucide.. arma lui trosni, lovindu-l pe Baltă în piciorul stâng. În același timp o rafală scurtă și milițianul căzu pe spate ciuruit... de sub caschetă parul negru, țigănos, îi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tainic, în ochii lui negri, trăda că-i o ființă vie. Era ceva în privirea lui, o liniște.. o resemnare care copleșea. Cercul viu se opri, ca încremenit, cu armele întinse spre el. Acum le vedea bine chipurile speriate, chiar înfricoșate în fața acelui om, care a băgat spaima în toți securiștii. Toți stăteau ca înlemniți, numărându-și parcă bătăile inimii, cu armele întinse spre omul pe care securitatea, de atâta vreme, îl căuta să-l prindă. Și acum, îl aveau... Îl
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pregătește... Ceva sinistru ne învăluia ca o ceață din toate părțile... Cu o înfrigurare inexplicabilă.. așteptam... Profesorul de Sociologie, Nicolau, n-a venit la clasă... Așteptam... așteptam, parcă, să se întâmple ceva.. Și, în aer parcă plutea ceva... ceva care înfricoșa.. ceva, care să dea ușa de perete și să intre... să ne strivească. Așteptarea grea și apăsătoare, accentua mai tare neliniștea din inimile noastre. De recreație nu s-a mai sunat.. Nici la ora următoare de Logică și Retorică n-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
desăvârșită, depășește viteza de acumulare și de rezultat al oricărui calculator. Acum, prima jumătate de foaie din Sfânta Scriptură (care este cel mai condensat tratat al creației pentru toate nivelurile, de la copil la savant) se dezvoltă aici la infinit. Sunt înfricoșat de ignoranța mea și, în același timp, bucuros că am răsfoit Mica Biblie, că am apucat să mă înnoiesc la Paște și la Crăciun, sărbătorile de temelie ale spiritului și fizicului meu. Regretele infidelității mele spirituale față de Chipul Răstignirii, indiferența
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
silească să măsurați de două ori Înainte de a tăia, ori de câte ori interesul vi se manifestă În afara voastră, adică În Natură. Teamă mi-e Însă că nu mai știți de frică, de când cu știința, deși chiar ea ar trebui, dimpotrivă, să vă Înfricoșeze mai tare. „Meridian“, 3 mai 2002, ora 12,51 53. Errare sau perseverare? Dacă n’aș fi avut codiță, dar aș fi avut doar două lăbuțe, aș fi mers și eu la școală. Căci cu prima condiție: curiozitatea și a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj simplu și lapidar, ne face să înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea ființei umane și a tot ce există pe Pământ. Toată strădania lui Ioan Teologul de a ne înfricoșa prin întâmplările narate în Apocalipsă, cu privire la sfârșitul iminent al omenirii, este, din punct de vedere literar, infantilă și rizibilă, comparată cu versul poetului de la Mălini. Adevărul este că omenirea a fost întotdeauna la dispoziția fenomenelor naturii: vânt, ploaie, ninsoare, căldură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor și sclipirile argintii ale râurilor șerpuitoare, ce răzbeau până sus, îi temperau răzvrătirea. Atunci silueta avionului se estompa, dispărea, până în noaptea următoare. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sub picioarele mele, fulgere albastre țâșneau din crăpăturile lui, un huruit puternic, înspăimântător umplea văzduhul. Casa bunicii se prăbușea sub ochii mei. Șezlongul se sfărmase, poate, și el sub dărâmături. Mă bucuram și mă întristam, totodată. Năuc încă, mă îndepărtam înfricoșat de casă. Când liniștea s-a așternut peste tot și pământul își încetase zbenguiala sa nebună, nori înalți de praf și fum se ridicau din toate părțile. Minute în șir am privit, uluit, casele dărâmate din jur. Casa bunicii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un alt raport, surprinzător în context teologic, dar cum nu se poate mai firesc în contextul mentalității populare: se poate vorbi despre un real ascendent al Fecioarei Maria asupra lui Hristos. Cea care este "supt bezne mai strașnică și mai înfricoșată asupra dracilor decât toți sfinții"15 se va înălța la cer cu trupul, a treia zi după adormire, "ca împărăteasă a ceriului și a pământului, carea vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu".16 Autoritatea Maicii asupra Fiului ei o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și provocă la introspecție 78, a cărții "chezaș și povețitoare" garant și adjuvant -, ori excepționala comparație a cărții cu "bucin glăsitoriu de Dumnezeu" și dublu atribut de vestitor ("de oștire cătrî țiitoriul de lume"79) și de protector de rău ("înfricoșind plăcurele Satanei"). Se anticipează magistral și metafora cărții-spadă ce va face carieră la Cantemir. Tot cu rol ocrotitor și purificator "spatî de amăndoao părțile ascuțitî de tae toatî fărî légé și necurățiia și hulele ereticilor" -, metafora se remarcă prin cvadrupla
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
știut că orice ființă se naște în orizontul crepuscular dincolo de care ne așteaptă lumina limpede a libertății sau întunericul absolut al sclavizării. Când o interpretare anume a lumii se uzează complet, moare o ideologie. Amurgul unui ev (social și istoric) înfricoșează actorii istoriei și transformă oamenii în fiare. Sistemul nu poate supraviețui „spaimei” ontologice a mulțimilor și atunci când ține cu tot dinadinsul să o facă, se expune constant riscului de a agoniza în mijlocul unor „băi de sânge”. Echilibrul precar dintre bine
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințaȚi, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63, 8). Loviți trupul nostru
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ca și cum ați fi insultați cu cele mai mari insulte și ne amenințaȚi cu aceste groaznice chinuri, socotind o crimă credința noastră în Dumnezeu. Dar nu veți întâlni oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri: să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
130); această diversiune multiplă a fost sprijinită din străinătate, dar și din interior (prin agenți străini), cu scopul de a împiedica noua Putere să ia decizii coerente și juste, de a îngreuna activitatea Armatei, de a provoca victime pentru a înfricoșa populația, astfel încât opinia internațională să considere că singura soluție de salvare a României ar fi o intervenție din exterior (pp. 133-134). Cel mai activ spațiu de diversiune l-a reprezentat Televiziunea, unde informațiile haotice erau lăsate să circule fără discernământ
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
garnizoana din Târgoviște, când i se reproșează că „teroriștii” ucid civili și produc panică în întreaga țară, Ceaușescu bănuiește că aceștia ar fi securiști (deși se considera el însuși trădat de Securitate și deși, în acest caz, respectivii „teroriști” care înfricoșau populația nu puteau fi decât, eventual, niște fideli ai regimului Ceaușescu! - cel puțin în aparență). Al doilea care folosește termenul și expresia „fenomen terorist” (pentru perioada 22-31 decembrie 1989) este generalul Nicolae Militaru, instalat de FSN la conducerea MApN. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
n-a reușit să mai doarmă trei nopți. Într-altă zi, o dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îi străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
această privință cu consilierii săi, Popilius, zic, a desenat cu bastonul un cerc pe nisip în jurul regelui și i‑a spus: Senatul și poporul roman vă poruncesc să răspundeți chiar aici, în această clipă, și să vă faceți cunoscute intențiile. Înfricoșat de aceste cuvinte semețe [a răspuns]: De vreme ce aceasta este dorința senatului și a poporului roman, trebuie deci să plec; și se retrase de îndată cu armata sa. A fost distrus, se spune; nu a fost omorât, ci orgoliul său a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spiritualitatea monastică, dar nu și de agenda expansionistă a Bisericii imperiale. Creștinismul urban a suferit un proces de secularizare treptată. Cu Eusebiu din Cezarea avem o interpretare triumfalistă a istoriei greu de înțeles pentru Augustin (354-430), episcopul Hipponei, care asistase înfricoșat la căderea Romei. Treptat, o atitudine trufașă ori nerăbdătoare față de alteritate a anchilozat conștiințele ecleziastice. Întâlnirea cu celălalt nu mai era pregătită de etosul liturgic al compasiunii, ci de voința oarbă de supunere. În absența curtoaziei, gratuității și a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
imaginea unui Dumnezeu „al crucii” și „al suferinței”, fapt pentru care el, penitentul, are, la rândul său, o atracție specială pentru un anume tip de „cult al crucii”. Dezvoltă o teamă de Dumnezeu, care „vede” în mod obsesiv toate; este înfricoșat de judecata divină și se simte nedemn de a se prezenta înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru îl determină să aibă o concepție eronată despre confesional și despre întreaga celebrare a reconcilierii sacramentale. Caracterizat de anxietate, va căuta să se justifice
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]