1,038 matches
-
poală Și prin umbra-i mormântală Fuge-un șerpe roș de foc Ce izbind o stâncă piere Alungat de-un tunet falnic Ce pin ceruri urlă jalnic... Al pustiei trist proroc. 11 2254 Doamne, ești mare ca cedrii Sionului și înfricoșat ca sufletul cel turbure al furtunei. 12 2259 Eu voi vorbi, Pîrvule, -n Dreptate și-mi voi înfige barda-n masa ei! Doar n-a venit portarul al Sucevei, Boieri! Sânt eu acum și-ncă trăiesc Și voi ținea orînduială-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ziduri și corăbiile-n porturi Când venea, din loc mutîndu-și tot imperiul lui [de] corturi, Ca să-nfig-asupra lumei semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia și-Europa au întins deodată lanțul Și ce zi înfricoșată [cînd] au fost luând Bizanțul! Peste crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți grămădite stăteau roabele și robii. Stăteau legați împreună, ici ostași legați de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ruine, pe oștirile strivite, Peste frunți încoronate au trecut cu-a lor copite; Ca să-nfigă-n fața lumii semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia ș-Europa el își întinsesc lanțul. Ce mai zi înfricoșată când au fost luând Bizanțul! Când pe crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți în grămadă plângeau roabele și robii, Când din Aghia Sofia n-auzeai cântări de clerici: Țipetele de muiere răsunau doar din biserici Prin strigări
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce[---] neamuri * cu străine porturi, {EminescuOpVIII 204} Ce, mișcând din țară-n țară tot imperiul lor [de] corturi, Ce, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Lung întind aripa morții peste-o lume care plânge. Cu-a lor crime-nfricoșate de tartari zdrențoși și cruzi 2254 Tu, stăpână peste vânturi, nălțătoare de nisipuri, Ridici leul și hiena, [---] [cu] strâmte chipuri Ce, cu limba lor pocită, cu pestrițele lor porturi, Mișcă-a lor [î]mpărăție și de turme și de corturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Brună... ochi negri... E[MMA] (cu părere de rău) Brună. Nu blondă?... [ȘTEFAN] Mie nu-mi plac blondele, Emma... Prea-s dulci, prea-s languroase...... prea-s lirice... Mie-mi place tragedia... Ochii mari... fulgerători...... Părul negru și despletit... amorul înfricoșat... ca de tigresă... // Ș-apoi blondele-s proaste... [EMMA] Proaste? Mă rog dumitale. [ȘTEFAN] (apart, observând greșeala ) Adică eu îs mai prost. (tare) Dar Emma.. nimeni n-a vorbit de tine... tu... tu nu ești o femeie - tu ești un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cei sfinți căci El știe că ei nu sunt pregătiți și nu pot să înfrunte ispitele mari ale diavolului. Numai cei ce se roagă mai stăruitor, și au ajuns la o anumită treaptă a urcușului duhovnicesc, sunt tulburați de ispite înfricoșate și sălbatice, dând războaie greu de purtat. Ne amintim aici și de ceea ce ne spunea Părintele Ilie Cleopa, anume, dacă am fi fost noi în pustie legați de un copac și am fi văzut pe diavol, am fi scos copacul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
lucrurilor și să nu devenim robii acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
uriașe forțe malefice. 5. Demonofobia zeilor Dumnezeu din grai grăia : - Cari din sfinți se va afla Lucrurile-a le-nturna ? Atunci sfinții au tăcut, Că de Iuda s-au temut (12, p. 87). La prima vedere, și acest motiv al sfinților înfricoșați pare a fi un simplu artificiu epic, menit să pună mai bine în lumină pe sfântul care va avea curajul să-l înfrunte pe adversar. La o privire atentă și comparativă însă, se va vedea că este vorba de un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întors înfricoșat la tatăl său Anșar” (Enuma Eliș, II, 83 ; cf. 1, p. 24). Anșar cheamă toți zeii la sfat și cere ca, dintre ei, cel mai puternic să-l înfrunte pe Tiamat. Dar, ca și în colinda românească, zeii înfricoșați răspund prin tăcere : Toți Anunnaki s-au adunat acolo. Cu buzele lor strâns închise [ei stau] în tăcere. Nici un zeu [gândeau ei] nu poate merge [la luptă și] înfruntând pe Tiamat să scape [cu viață] (Enuma Eliș, II, 88-91 ; cf.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dacă voi vă veți boteza eu oi omorî heara și vom crede în Dumnezeu, iar de nu [vă] veți boteza eu sloboz heara și unul nu veți scăpa [...]. Și ridicându-și mâna lovi șarpele cu sulița [...] și omorî pre acel înfricoșat bălaur (76). Sigur că simbolistica de factură creștină și-a lăsat, în aceste cazuri, amprenta-i inconfundabilă. Simbol al păgânismului înfrânt, Balaurul reprezintă aici pe vechiul zeu („idol”), căruia i se aduceau sacrificii umane. Totuși, înfrângerea balaurului de către erou își
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ajuns o singură conștiință cu adevărat religioasă pentru a arunca lumina adevărată asupra lumii. Aloim așeză o mână pe umărul bătrânului său prieten. ― Așa este! Dar oare, dacă tu ar trebui să fii acea conștiință, nu ești oare cam prea înfricoșat pentru ca eu să cred că lucrurile decurg exact așa cum a plănuit Sfântul Augustin cel Nou? Starețul știa că Aloim are dreptate și își dori să poată să împartă cu cineva povara pe care o purtaseră pe umeri ceilalți cincizeci și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fracțiune de secundă privirile celorlați, facîndu-i să ezite. Cei patru soldați care îl țineau încă de mâini pe N'Gai Loon urlară de groază și ridicară în fața ochilor cioatele însîngerate ale mâinilor. Când priviră apoi spre bătrân, strigară încă o dată, înfricoșați. Din toate degetele Maestrului ieșeau niște lame subțiri și strălucitoare care, deși păreau că au lucirea și tăișul oțelului, se încolăceau ca niște șerpi. Ochii lor păstrară o groază imensă chiar și în momentul în care capetele le căzură pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gând. Nu era pentru prima dată când pleca să se ascundă. În fapt, întreaga ei viața fusese doar o înșiruire de minciuni și planuri menite a camufla secretul ei cel mai de preț. Ca întotdeauna când se simțea deprimată sau înfricoșată, era pe punctul să se întrebe dacă amintirile din vremea primilor ani ai adolescenței merită să se transforme într-un asemenea proiect de viață. Răspunsul acestei îndoieli nu prea mai conta însă, de vreme ce cursul acțiunilor fusese deja stabilit. Iar Maestrul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Și-a revenit și ne-a ajutat! repetă el, țipând de bucurie. Xtyn al vostru ne-a salvat. Ca și cum l-ar fi auzit, tânărul din vârful falezei se aruncă în gol, facîndu-i pe quinți și pe bătrânul împărat să ofteze înfricoșați. Cu doar câțiva metri înainte de plajă, căderea încetini și Xtyn ateriză în picioare, îndoindu-și doar puțin genunchii. Pomi apoi cu pași hotărâți spre fregată. - Nu avem timp, Sire! strigă el către Kasser. Trebuie să atacăm repede psiacul, până când nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cei sfinți căci El știe că ei nu sunt pregătiți și nu pot să înfrunte ispitele mari ale diavolului. Numai cei ce se roagă mai stăruitor, și au ajuns la o anumită treaptă a urcușului duhovnicesc, sunt tulburați de ispite înfricoșate și sălbatice, dând războaie greu de purtat. Ne amintim aici și de ceea ce ne spunea Părintele Ilie Cleopa, anume, dacă am fi fost noi în pustie legați de un copac și am fi văzut pe diavol, am fi scos copacul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
lucrurilor și să nu devenim robii acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
cei sfinți căci El știe că ei nu sunt pregătiți și nu pot să înfrunte ispitele mari ale diavolului. Numai cei ce se roagă mai stăruitor, și au ajuns la o anumită treaptă a urcușului duhovnicesc, sunt tulburați de ispite înfricoșate și sălbatice, dând războaie greu de purtat. Ne amintim aici și de ceea ce ne spunea Părintele Ilie Cleopa, anume, dacă am fi fost noi în pustie legați de un copac și am fi văzut pe diavol, am fi scos copacul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
lucrurilor și să nu devenim robii acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
atribute este asociat: Lo’ ta‘aroț mippenQyhem k YHWH ’ElohQyk" be-qirebek" ’Ql g":Äl we nÄr"’ (Dt 7,21; cf. Neh 4,8): „Să nu te înspăimânți de ei; căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare și înfricoșat.” (C) G":Äl ’ A:ÄnQynó we-ra> koaƒ li-te>ón"ÖÄ ’Qyn misep"r (Ps 147,5): „Mare e Stăpânul nostru și preaputernic și înțelepciunea lui nu are hotar” (t.n.) (Urmează o înșiruire a faptelor minunate ale lui YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe care o inspiră sunt în slujba dreptății și nepărtinirii. ... YHWH ‘ElohQy haššamayim h"’Ql hagga:Äl we hannÄr"’ šomQr habberÖ w"-ƒese: le-’oha>"yw... (Neh 1,5; cf. Dan 9,4): „Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu care ții legământul Tău și ești plin de indurare față de cei ce te iubesc...” (C) Dumnezeu este mare, dar este îndurător și fidel legământului încheiat cu oamenii. ‘Oœe ƒese: la’al"pm ó-mešallQm ’awon ’">ÄÖ ’el ƒQiq benQyhem
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
criticului. „Cât a apărut «Viața românească» la Iași, Ibrăileanu a fost inima ei în înțeles anatomic. N-a apărut un rând în revistă fără să nu-l fi citit. El era regulatorul fiecărui număr, cumpănitorul polemicilor, articolelor grave, al problemelor înfricoșate...” (M. Sadoveanu). Din exces autocritic, I. nu a încredințat tiparului decât cu mari ezitări aforismele din Privind viața (1930). Succintele Amintiri din copilărie și adolescență, prețioase ca psihologie retrospectivă, nu erau destinate publicității. O valoroasă creație literară este romanul Adela
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
grave pentru românismul de acolo: „Dacă mai trebuie o dovadă de trăinicia neamului românesc pe pământurile ce i-au fost date cândva în stăpânire, ea ne vine acum de peste Prut cu o cotropitoare strălucire de adevăr. Un secol de opresiune înfricoșată exercitată în chip voit și după un plan hotărât de forța imensă a guvernului țarist, cât și în chip inconștient de masa covârșitoare a restului Rusiei, nu a fost în măsură să înăbușe flacăra vieții naționale românești, care nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1930; Premiul Societății Scriitorilor Români), Elegii (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul Academiei Române), Zăpezi și purpură (1936) tânguioase evocări și invocări, lamentații despre „sterpul meu infern”, în care „se cuibărește ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența devine „groapa mea de umbră”, e bântuită de „fantomele singurătății”, ceea ce o face să semene cu un permanent exercițiu de magie neagră: „Tot ferec și desferec peste vreme/ Trecutul care fumegă și geme”. Scufundarea în
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor amarul / Mâniei tale-nfricoșate.” Răzvrătirea își trimite ramificații către sinonime ca „flacără”, „văpaie”, „furtună” și mai ales „vifor”, termenul care colorează cel mai bine expresia în construcții perifrastice, capabile să substituie mai plastic și sugestiv cuvântul de bază, totuși abstract și uzat: „Ci-n
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
și mai ales „vifor”, termenul care colorează cel mai bine expresia în construcții perifrastice, capabile să substituie mai plastic și sugestiv cuvântul de bază, totuși abstract și uzat: „Ci-n pacea obidirii noastre, / Ca-ntr-un întins de mare, / Trăiește-nfricoșatul vifor / Al vremilor răzbunătoare” (Plugarii). Dacă din suferință se naște ura și din ea revolta, aceasta din urmă se leagă de un alt sentiment fundamental (pe care uneori îl și generează), nădejdea, noțiune constituind al doilea nucleu al bipolarității amintite
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]