919 matches
-
pleci,/ mire al meu de cenușă...” (Mirele de cenușă), blestem „Nu privi înapoi -/ va ploua cu cele mai uscate ploi,/ va ninge cu cea mai neagră ninsoare,/ n-ai să mai vezi niciodată/ celălalt soare...” (idem), căutare îndelunga, permanentă și înfrigurata „Du-te!/ În chip de drum/ fie s-alergi după fum...” (ibid). Mirele ei etern pe care-l vrea, dar îl și repudiază din tot sufletul pentru pecetea cu care a marcat-o definitiv toată viața este doar Poemul „Nu
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SPRE TINE VIN... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 18 Decembrie 2011 Fiului risipitor... Din marginile lumii, iată, Înfrigurat spre Tine vin, Ca pe-un copil ce sunt, mă iartă Că nu Te-am înțeles deplin. Când rătăceam, Iisus mereu De Tine-mi aducea aminte- Nimic nu-i fără Dumnezeu, Cum nu-i nimic fără cuvinte! Ce tânăr și
SPRE TINE VIN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358890_a_360219]
-
gest mi-ai desfăcut pumnul strâns linia vieții mele adânc încrustată în carnea fierbinte zvâcnea ca o părere am simțit gura ta coborând pe palma mea larg deschisă cu o singură atingere mi-ai sărutat toată viața m-am îndepărtat înfrigurată neîndrăznind să-mi mai strâng pumnul gândindu-mă uimită că nici nu m-ai atins eram doar doi străini într-o toamnă care nici măcar nu era a noastră am știut atunci că anotimpul pumnilor strânși se sfârșise Referință Bibliografică: anotimp
ANOTIMP de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359017_a_360346]
-
cel care și-a topit durerea în cuvinte scrise; acest poet al suferinței, care ne-a târât frumos prin toate senzațiile, cugetările, torturile, profunzimile unei vieți trăite într-o singură poziție: culcat. Durerea lui s-a îmbrăcat într-un diagnostic înfrigurat: Morbul lui Pott. Alte dureri se circumscriu altor diagnostice. Ce mai contează un diagnostic? Durerea își bate joc de numele savante în care îi împachetam rădăcinile. Astăzi mi-am înfruntat răceală banală cu intenții suave de gripă. Plimband-o ofensiv
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
-n albastru? povara dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumina ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind înfrigurați. palme uscate le strâng pe trup zdrențele ultimei nopți în care au îndrăznit să viseze. pe suflete arse trec funii flămânde.. așteaptă cu mine, pe tărâmul oglinzilor, lângă porțile de lemn! e timpul să se afle întregi dincolo de umbre, dincolo de
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZÂMBESC IUBIRII Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 387 din 22 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ești aici, iubite, la începutul lacrimii, înfrigurate de un nepătruns fior mă alinți cu un dor sufocat între cer și pământ. îmi simți tu necuprinsul, taina, patima visul care niciodată nu minte? îmi auzi glasul sonor care seamană a izvoare plânse, în seri cu lună plină? acopere
ZÂMBESC IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360458_a_361787]
-
navetând, iubito, navetând... Acum, când Veacul nostru dă-n amurg Și stele reci alunecă-n țărână, Nici o tristețe nu ne mai amână, Se-aude ceasul ruginind în burg. Cum ne pândește lacomă risipa, Târziul ne pătrunde până-n vamă, Doar sângele înfrigurat te cheamă, Sărutul tău să lumineze clipa. Se duce viața asta ca un gând, Când n-ai nici timp să îl gândești deplin, Trecem și noi, în urmă alții vin Tot navetând, iubito, navetând... Referință Bibliografică: Navetând... / Nicolae Nicoară Horia
NAVETÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360573_a_361902]
-
visuri îngrădite de banal. îi dăruim un strop... de alb real. voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea. să-mi spui care din ele este lizibilă. eu văd doar zece degete înfrigurate, șerpuind prin geometria aerului, rănindu-l. când brațele zvâcnesc, mimând îmbrățișare, degetele conturează aripi, și inimă, și pasăre, și... scara dorințelor, și opturi... multe opturi până când umbra prea înaltă a mâinilor se prăbușește în poale. mâinile plâng atunci, prinzându-se
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
-n albastru? povară dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumină ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind înfrigurați. palme uscate le strâng pe trup zdrențele ultimei nopți în care au îndrăznit să viseze. pe suflete arse trec funii flamande.. așteaptă cu mine, pe tărâmul oglinzilor, lângă porțile de lemn! e timpul să se afle întregi dincolo de umbre, dincolo de
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
de viață încercănate-n albastru?povară dimineților goalele apleacă tâmplele în albii secategene de plumb pun gratii vederii îngustelumina ia urma pașilor îngropați în stâncă.și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa?să-i știi rătăcind înfrigurați.palme uscate le strâng pe trupzdrențele ultimei nopțiîn care au îndrăznit să viseze.pe suflete arse trec funii flamande..așteaptă cu mine, pe tărâmul oglinzilor,lângă porțile de lemn!e timpul să se afle întregidincolo de umbre,dincolo de Noi!iubite
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
jovial, printre bărbații scorțoși și aroganți. Păstrau eticheta cu sfințenie. De ceva vreme urmărea femeia cu rochie bleu. Făcea notă discordantă cu valurile de crinolină albă. Privirea lui languroasă dădea frisoane, tulbura nopțile celor mai pioase fecioare care se rugau înfrigurate în fața icoanelor însă gândurile le fugeau la piratul negru, cum era numit enigmaticul personaj. Talia zveltă a femeii strânsă într-un imposibil corset, cu brazda opulentă dintre sâni, îl fascina. Cunoscuse multe doamne, dar...ea cu parul castaniu roșiatic, îi
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
convinsă că există, nimic nu era sigur. Degetele lui lungi îi mângâiau linia dulce a gambei învăluită în mătase subțire. Buzele moi atingeau glezna... urcau îndrăznețe. O atrase la pieptul lui, răsuflarea femeii era resorbită de buzele care o căutau înfrigurate si nerăbdătoare. Dacă cele mai tari armate ale lumii, cedaseră în fața celor puternici, cum putea rezista ea, o femeie fragilă, dorinței tumultoase ce-i pătrundea ființa? *** Doamna în negru, cu voal cernit, a îngenunchiat pe lespedea de marmură albă. Amintirile
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
SALA PALATULUI DIN BUCUREȘTI, PE 13 OCTOMBRIE 2014 Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Octombrie în farmecul muzicii Sosește octombrie îmbrumat, cu dimineți argintii, perdeluite de lacrimile cerului oval, din ce în ce mai înfrigurat și cu înserări liliachii peste orașe, ocru brune în sat, roșcate gălbui pe culmi! Sosește octombrie cu doruri și melancolii...! Dar, primim o veste mare și minunată: octombrie aprinde flacăra speranței; sosesc în miezul toamnei acordurile muzicii alinătoare, nepieritorul izvor
BONNIE TYLER, LA SALA PALATULUI DIN BUCUREŞTI, PE 13 OCTOMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360086_a_361415]
-
cu nr. 4 de Ildiko Juverdeanu , 24 de puncte Om de nea gătit - bunica nu-și găsește oală de noapte Mențiune 2 Poemul cu nr. 26 al lui Ioan Marinescu - Puiu , 14 puncte case în flăcări - baba-și câtă piaptănul înfrigurata Referință Bibliografica: Concurs săptămânal, etapă 218, rezultate / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 387, Anul ÎI, 22 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CONCURS SĂPTĂMÂNAL, ETAPA 218, REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360171_a_361500]
-
1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului "Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci acela care nu știe să înțeleagă." - Alvin Toffler șterg din mine umbrele sau se șterg singure când aprind candela înfrigurată de adevărul neștiut. în spatele băncilor din lemn de stejar, pereții caselor Domnului lasă lumina să umezească ochii mirenilor. ruga tresaltă în șaua neadormiților vieții. cunoaștere fără cunoaștere, complet incomplet sau mai degrabă incomplet complet, sacul amintirilor cântă. și totuși, ce
FULGERĂ LIRA SOARELUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360202_a_361531]
-
pantalonii și bluza de culoare închisă, aproape neagră, pe care-i așezase pe un scaun în urmă cu două zile. A agățat în fugă borseta cu documente și bani și a coborât scara, sărind câte trei trepte. A pornit mașina înfrigurat, a plecat în trombă și tot așa a condus până în apropierea locului ales. A trecut la mersul în ralanti, a întors mașina și a oprit-o lângă bordură. Mai erau cinci minute până la ora opt seara. A coborât, a întredeschis
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
delir al simțurilor, care o îndemnau să se ridice din fața mașinii de cusut și, cu mintea mototolită de uruitul monoton și persecutant, să se ducă și să se arunce în vîltoarea cea mai adîncă de la barajul morii, și trăia chiar, înfrigurată, cu simțurile sfîrșite, euforia acelei ape reci și apăsătoare, care îi inunda plămînii. Doamne, de cîte ori nu se sinucisese în acele clipe de sfîrșeală inumană, dar gîndul că, într-o bună zi, un bărbat se va bucura de truda
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
nemernică". Mai era destul timp până la decolare și romanul lui Nesbø devenea din ce în ce mai interesant. Probabil că doamna vorbește de noră, de cuscră sau de vreo vecină cu care se află în război total, mi-am zis în barba roșcată, întorcând înfrigurat pagina. La urma urmei, nu era nici prima și cu siguranță nu avea să fie nici ultima răfuială indiscretă și total inadecvată a unui tovarăș fortuit de drum cu un dușman real sau imaginat la care eram obligat să asist
„Nenorocita de Merkel!” O întâmplare cu o emigrantă din România care voia să apere Germania de „pericolul islamizării” () [Corola-blog/BlogPost/338473_a_339802]
-
Noi rămânem după voi Lângă plug și lângă boi Să vă pomenim oricând Cât vom trăi pe pământ R. 6. De urat am mai ura, Dar ni-e c-om însera Pe la casa dumneavoastră, Departe de casa noastră Că suntem înfrigurați Și cu daruri încărcați R. 7. Nu mai este înc-o alta Noapte scumpă ca aceasta Nu urăm pentru colaci, Nu-nghețăm pentru pitaci! Ci păstrăm deprinderi bune De la vremile străbune R. 8. Busuioc verde pe jos Să rămâneți sănătoși Casa
Plugușorul Părintelui Toma Chiricuță () [Corola-blog/BlogPost/339920_a_341249]
-
p. 269). Poetul este conștient că există ,,Împărăția luminii” (p. 251) care aparține lui Dumnezeu, iar pământul devine neîncăpător pentru gândurile transcendente: ,, Pe Pământul adus/ să-și aleagă credința/ nu am loc/ de triburile gândurilor!/ Doamne,/ cum se mai ciocnesc/ înfrigurate umbrele” (p. 251). Omul însetat de divinitate caută spiritualitatea, ilustrată de poet printr-o metaforă numită ,,Steaua Oului cosmic/ despletită pe apă” (p. 257). Acolo în lumea transcendentă poetul îl percepe pe Dumnezeu: ,,Dumnezeu nu este ascuns/ în fiecare cuvânt
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
faptul că fiecare femeie are un amant ( asta este pură normalitate ), ci în faptul că fiecare femeie îl trădeaza cu altul..) Alt gag a trupei: Pampon și Mița , citind epistola pierdută de Nae, dau să se razbune: cum ? ... dezbrăcându-se înfrigurat, în același pat... Cuprinse de patimă, cele două femei sunt gata, pe de altă parte, la un melange a trois, cu Nae, în același așternut. Iordache, calfa ( Adrian Andone ) este un liant între personajele principale. Comisarul ( Valeriu Dogaru ) cere explicații
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
iat-o, se apropie de mine, Mă-nvăluie valuri de păr auriu, Cu brațele de gâtul meu se ține, M-aprinde, mă-ngheață printre suspine, Eu îi caut gura și-aud glas mieriu: -Scoală-te, iubitule, că e târziu! INVITAȚIE Te-aștept înfrigurat de-o veșnicie Să apari pe aleea mea de ceață. N-auzi cum deznădejdea mă răsfață Și ziua-mi întreagă e sălcie? Noaptea nu se mai face dimineață Și umblă pe coclauri zurlie, Strugurii nu se mai coc în vie
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LEMNUL ÎNVIERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pe corzile ce-așteaptă mesaje voalate În lemnul învierii cu-atingeri diafane Un înger își așază cu mâini înfrigurate Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau... Un cântec mai răsună în
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
șolduri atrăgând-o spre el, să-i simtă pasiunea declanșată de sărutările sale fierbinți, împrăștiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
veneai prin iarnă / cu sacoșa de cartofi / cu de mâncare / pentru o gură generală / Tu îl duceai pe a / a mic și a mare / a de mână și a de tipar / pentru un alfabet general. Tu îl duceai grăbită și înfrigurată / a ramă de lemn pentru un cal viu / un răsfăț și un belșug de frig / pentru hrana gheții. O, câtă dragoste în sine / și ce copilărie / mai bine ai fi lipit timbre poștale / de-a dreptul pe crivăț. («Furnicismul» / Cărțile
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]