406 matches
-
1475, regele Cazimir „făcu rugăciuni de mulțumită și aduse jertfe către Dumnezeul cel preaputernic și milostiv”, deoarece de puterea turcului „de care se îngrozea întreg pământul a fost strivit de puterea nebăgată în seamă a lui Ștefan voievod. În culmea îngâmfării, se hotărâse (sultanul) să subjuge pe toți regii vecini și dăduse ordin comandanților armatei așa de strașnic bătute ca, supunând Moldova și trimițând pe Ștefan în robie, să ierneze în Camenița, în Podolia. În primăvară, să treacă apoi în Ungaria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cuvinte sau sunete; să scrii prin culori sau sunete; să compui prin cuvinte sau culori nu sunt simple extravaganțe pretins exegete. * Timpul trece peste noi sau noi trecem prin timp? * Dăruirea nu are nici o legătură cu risipa. * Prostia, răutatea și îngâmfarea sunt surori drepte. * În Parlament se sforăie și la microfon. * Regretele sunt bune la adâncirea rănilor sufletului. * Și destinele au destinul lor. * Iubirea nemărturisită produce aceeași durere ca și cea neîmplinită. * Cine bate doar o singură dată într-o ușă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
boemei noastre melomane nu am frecventat, diprețuind-o chiar, sărmana și uitata operetă, În plină glorie și fast pe atunci, la parcul Oteteleșeanu, cu copacii săi bătrâni din spatele Palatului Telefoanelor de astăzi. Eram gravi din cale-afară și plini de importanță În Îngâmfările noastre nevârstnice, aspirând spre culmi, cu sufletele Însetate după esențe și chin tesențe substan țiale. Ajuns, cu vremea și cu vârsta, mult mai concesiv, nu pot decât să regret că, disprețuind opereta, mi-a lipsit decorului vieții mele acest aspect
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să înțelegem de ce nu putem intra în ceruri, dacă nu vom fi prunci. Omul ușor le uită și lucrează ca și cum ar putea face totul singur, ca și cum ar ști totul; și când vede că e pe o cale greșită se descurajează. Îngâmfarea aceasta și descurajarea sunt cele două mari păcate ale lumii de azi. Împotriva lor rămâne totdeauna adevărul, pentru a ne mântui, pentru a fi fericiți, trebuie să fim ca pruncii: să recunoaștem că nu putem nimic și să ne încredem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nimic și să ne încredem în puterea tatălui nostru. Sfinții toți prin pilda și învățătura lor au arătat acest mare adevăr. În timpurile noastre, Dumnezeu a trimis-o pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus să spună întregului pământ cufundat în îngâmfare și ajuns până pe marginile descurajării: Dumnezeu e Tată și nu vrea de la noi decât iubire de fii; o iubire încrezătoare și neprecupețită. El cunoaște lipsurile și nevoile noastre, dar lipsa de încredere îl supără nespus de mult. „Simt, spunea ea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la tren și că nu pricepusem fiindcă sunt prea tâmpită să pricep până și cele mai elementare lucruri. Ambele variante ar fi fost pentru ei un joc distractiv - amenințări condimentate cu înjurături, tot felul de aluzii vulgare, mojicii aruncate cu îngâmfare. Dar iată că mă vedeau acum pe peron. Pregătiseră însă o variantă și pentru această eventualitate: m-au luat între ei, îmbrâncindu-mă și lovindu-mă cu schimbul, cu coateleși picioarele. Mă-mpleticeam între ei încoace și-ncolo; nu spuneau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce rost au acestea și dacă au ele vre-un rost, ce trebuie înțeles? Și am ajuns la concluzia că aceste rele reprezintă consecința proastei gestionări a lumii făcute de către oameni, că ele se datorează păcatelor omenești, a prostiei, a îngâmfării, a lăcomiei, a ticăloșiei de a-i jefui pe alții și a trăi pe spinarea lor. Nimeni ,,din neant” nu era (și nu este) vinovat de această stare, doar oamenii cu inconștiența și prostia lor își fac singuri rău. Iar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
demers al meu (,,ziar personal”) s-a axat pe sensibilizarea Bisericii și a Presei în această direcție. Am încercat să iau legătura cu Biserica Ortodoxă, am scris pe adresa Patriarhiei de atunci, dar am constatat o atitudine refractară, plină de îngâmfare din partea preoților: „dacă nu-ți place Biserica Ortodoxă, dacă alții (alte religii) sunt mai deștepți, atunci schimbă-ți religia, du-te la ei !” În acest sens trebuie să spun că Biserica Ortodoxă pune accent pe acțiuni superficiale sau marginale în loc să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cititor al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare provocată de un articol al meu despre Iași. "D-voastră, îmi spune anonimul meu corespondent, cunoașteți foarte bine mentalitatea ieșenilor: amestec de arivism și îngâmfare leșească... O, câți dintre pretinșii intelectuali de acolo, ajunși la București grație ocultei și spiritului de gașcă, atât de dezvoltate la ieșeni, sunt în adevăr oameni stimabili și se impun altfel decât prin pălăria cât roata și lavaliera anahronică? Mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pădurii. Soarele își trimitea încă de dimineață razele oblice filtrate de o ceață ușoară și de ramurile unor copaci. Avea o veselie de câștigător, Carlina nu trecea cu ochii închiși prin viață ci îi simțea normalitatea fără nicio urmă de îngâmfare sau modestie prefăcută. Carlina avea multe de făcut în acea zi, iar cel mai indicat lucru era să plece cât mai repede de acasă. Leon, cu o sinceritate neprefăcută, îi zise: - Vai, ce surpriză plăcută! Ce bine-mi pare că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unul la altul fără să ne distrăm. De fapt am făcut cât mai multe grimase. La acest exercițiu e bine să dai expresie feței motivat nu în sine. În interior îți propui starea de mirare, bucurie, spaimă, groază, fericire, supărare, îngâmfare, bosumflare, lehamite etc. Al treilea exercițiu: în cerc fiecare are un balon mic cu care se joacă. Apoi balonul se unește cu balonul partenerului din dreapta și împreună ne jucăm cu el. Din ce în ce mai mare balonul devine uriaș
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să-i ies înainte cu pâine și sare, se scuză Ștefan. Ce-a fost, a fost! Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Poporului și la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Lucrările înaintau cu o viteză uluitoare. Era în anul de glorie comunistă 1988, toamna. În ușa primăriei, m-a întâmpinat în acea zi secretarul. Avea un zâmbet reținut, abia perceptibil, care ascundea ceva din îngâmfarea înnăscută ce i se citea mereu pe figura colțuroasă, blondă, roșcată, de om spân. Ce mai faceți, tovarășa secretară? Nu-mi spunea niciodată tovarășa primar. De fiecare dată când mă privea, în colțul buzelor subțiri îi încolțea un zâmbet ironic
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
NOTĂ ...În general este o persoană ponderată, cu o atitudine corectă față de colegi și față de partenerii străini. ...Din punct de vedere al pregătirii profesionale dă uneori dovadă de lipsă de orientare și chiar în relațiile cu oamenii dă impresia de îngâmfare... Este pregătit din punct de vedere politico-ideologic, având capacitatea de convingere și o bună retorică. Este un bun patriot, fiind îndrăgostit de frumusețile naturale ale țării. Lili 24.4.86 372/SN/Valy Dos. SN/48 Casa Bălcescu 7.XI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a săltat de jos pe Mărgărit care a contrazis-o tăios și a încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE !” Cu o expresie aiurită, bietul bătrân căzu pe scaun. Orice manieră cuviincioasă îi lipsea lui Ghiță Mărgărit. Îngâmfarea, poltroneria și toate defectele erau pedepsite de el prin execuții care făceau deliciul sălii. Revenit în propagandă electorală, academicianul Mârza culegea într-o sală de restaurant onorurile cuvenite omului politic. Împrejurare tocmai nimerită pentru a-l stârni pe Mărgărit. Rezemat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
toată lumea, asculta pe toți, nu contrazicea pe nimeni și mai ales nu da nici un ordin". Anchilozați de rutină, lipsiți de privire asupra universului, cazonii ridică niște meschine îndemînări de instrucție la rangul de izbânzi ale spiritului. Asta le dă o îngîmfare naivă, care cade în cursă la cea mai plată adulație. Cutare colonel s-a pietrificat în "legea progresului" și și-a făcut o oratorie didactică bufonă invariabilă: "...Domnilor... din două lucruri unul: ori eu sunt nepriceput și atunci luați-mă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care, ulterior, s-a retras (v. pp. 266-267). semne de independență și-și făcuse dușmani în partidul conservator. De aceea Lascăr Catargiu îl lăsase să se apere singur. Beizadeaua nu căzuse niciodată la Colegiul I de Ilfov, de aceea, în îngâmfarea lui, spusese odată cum că-i pare rău că n-are un fiu pentru ca să-i lase moștenire colegiul acesta. La Colegiul I lupta a fost liniștită. Nici ingerințe văzute, nici bande de bătăuși. Lupta s-a dat între Beizadeaua și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să-l lichideze. Național-comunismul ceaușist nu era totuși prea departe, să recunoaștem. „Spiritul critic este termometrul cu care putem constata dacă democrația dintr-o țară este reală sau numai verbală. Dușmanii spiritului critic și ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul”, scrisese Paul Georgescu imediat după război, anume În 1946 (avea 23 de ani), În Tinerețea din 3 februarie. Nu se dovedise oare, deja, atunci, comunismul sovietic un feroce dușman al democrației și spiritului critic? Nu deveniseră, ulterior, imposibilitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
comunismul sovietic un feroce dușman al democrației și spiritului critic? Nu deveniseră, ulterior, imposibilitatea alternativei și Înăbușirea brutală a oricărei critici boala fără leac și până la urmă mortală a comunismului est-european? Nu dominau, oare, În perioada postbelică românească, prostia și Îngâmfarea Nomenclaturii de partid? Comunismul internaționalist opunea, desigur, fascismului naționalist esențiale diferențe ideologice și nu numai. Sunt diferențe care nu ar putea fi ignorate decât de cei cu memorie scurtă și deficit de luciditate, dacă nu și de onestitate. Minciuna și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
moarte În Atena dictaturii de dreapta de după război, trăind În democrația occidentală de multe decenii (adică din 1945, când avea doar 23 de ani, și credea, probabil și el, că dușmanii spiritului critic, ai ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul), trecut prin toate cutremurele stângii mondiale, antistalinist convins, antitotalitar convins, combativ. Co-fondator și animator al celebrului grup și al celebrei reviste Socialism sau Barbarie, promovase dialogul democratic, ideea autogestiunii muncitorești, critica societății birocratice și a malformațiilor ei. Adversar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fostul profesor, acum pensionat, În fața vitrinelor cu fotografii ale camerelor de gazare. Îl vizitează, cere explicații. „Mi-a dat să văd un text din secolul trecut, scris de un episcop sas!, din care reieșea o sinistră tradiție rasistă, o uriașă Îngâmfare șovină. Ca și atrocitățile comise de strămoșii noștri din sec. XV, În sate românești. E adevărat, băiete, ce ai văzut În vitrina aia! Dacă un episcop poate scrie asemenea lucruri, ce poți aștepta de la un soldat prostit? Din ucigași ne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai grandios text scris vreodată În limba germană. Ne aflam cu un an Înainte de reforma Învățământului. Liceul «Bruckenthal», liceul de elită al sașilor din Transilvania, era cel mai vechi liceu din țară (560 de ani!), un centru al conservatorismului și Îngâmfării naționale - la cea mai ușoară adiere politică reacționam ca broasca-țestoasă, retrăgându-mă În carapace.” Consecința: „Cu inima arzând și bâlbâind marxist, m-am Înșirat În 1948 În brigăzile de muncă voluntară. În liceul confesional «Bruckenthal», timp de 560 de ani
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
întunecate turme omenești crispate cu dezasperare asupra unui pumn cu bani” 2 - “Fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încremenite, fețe urâte,guri vulgare, trăsături rudimentare,vorbire agramată și bolovănoasă, (...) lașitate, ticăloșie, vanitate și egoism meschin, invidie joasă, delațiune lipsită de remușcări, îngâmfare, bârfă”. Iată ce urmărește Spiridon cu “revoluția” dsale diseminată prin manuale școlare de istorie, enciclopedii, analize etc : Omul nou al tranziției, un hibrid mafioto-criptocomunist, fără scrupule,avid de îmbogățire rapidă, frauduloasă, bolnav de putere și glorie facilă . Asta este consistența
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
ideile proprii, oricât ar fi ele de insuficiente, de mărginite în realitate, trebuie, cu necesitate, să-i apară idei mari, sublime, dătătoare de fericire, numai și numai fiindcă sunt ale sale; [...] că pentru a-și justifica sieși ca vocațiune divină îngâmfarea aceasta mistuitoare a vieții sale, trebuie să facă tot ce-i stă în putință, trebuie să nu-și găsească odihna, până ce nu îi va fi strivit pe toți cei care n-au despre dânsul o idee tot așa de extraordinară
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Mircea Mihăieș De-o bună bucată de vreme, demagogii "integraționismului" României în U.E., N.A.T.O. și alte structuri ce amintesc de morcovul lui Buridan agită argumentul demografic: cu o îngâmfare stupidă, ei invocă triumfător o chichiță forte: "Europa trebuie să țină seama de noi, doar suntem țara cea mai mare din zonă!" Sigur că prin comparație cu stătulețele care au ajuns Cehia, Slovacia, Croația, Slovenia și chiar Serbia părem un
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]