917 matches
-
Se-aud din ale depărtării zenit... Ochii au pleoape mai grele și dor... Rândunelele zboară spre zări de argint... Pași de solii se-mplinesc printre noi Se aud ale dragostei sacre oftări... Se-mpletesc în cosițe sălcii cu zori Și îngândurate privesc înspre zări. In palmele zilei norii se-ascund. Gene de aur clipesc din senin... Chemări din vecie parcă aud, Când simt lovituri cu venin. Cerul mă-nvăluie, mă strânge duios. Îmi mângâie clipirea cu lacrimi... „Așteaptă, poete! Fii maiestuos! Tu
ŞOAPTE CEREŞTI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378994_a_380323]
-
mâncat abia mai reușea să-și cumpere câte ceva. Era deprimat din cale-afară. Cum va putea el să strângă atâta avere din munca lui, dacă abia câștiga câteva părăluțe care nu-i ajungeau nici pentru mâncare? Cum stătea el așa deprimat, îngândurat și cu mintea dusă, iată, pe ulița care venea dinspre niște case amărâte, apăru o cerșetoare, bătrână și slabă care, poticnindu-se, se opri aproape de lavița pe care ședea Nerun. Aceasta, cu niște ochi ageri, remarcă de îndată pe bietul
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
cât e ziulica de lungă. Știu eu cui seamănă el așa...", medita Ioana privind încruntată preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s-a uitat speriată la bărbatul ei, dar tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea... În acel an, la București, Gabriel s-a simțit mult mai în largul său decât își imaginase în ultima vacanță de vară pe care a petrecut-o, cât era ziua de lungă, pe câmp, ajutându-și părinții. În
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
De Siegfried,Hagen lui Gunter i-a vorbit Cât este de viteaz,de neînfricat Că de Krimhilda,el e îndrăgostit Dar va sosi curând în al lor regat. Lui Gunter,Krimhilda,soră îi este Dar el e mereu trist și-ngândurat Că inima pe Brunhilda iubește Ce-i regină-n ținutul îndepărtat. Ca soț Brunhilda vrea să își aleagă Pe-acela ce-n luptă o va biruii, Dar regina,lui Gunter îi e dragă Și nu-i pasă dacă-n turnir
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
reală, a pământenilor. Surprinzător este faptul că și pământenii se intersectează cu vampirii în romanul prezent, cunosc vampirii, se întreabă chiar dacă trebuie să facă pact cu ei în urmărirea scopului propus: „ - Dar n-am înțeles ce dorește Ursuz? - se întrebă îngândurat Sasu. - Simplu! Să domnească noaptea! Să se simtă stăpân, iar „Papură - Vodă” să i se închine la picioare! - Pe deasupra mai vrea și o femeie tânără și frumoasă! - Îi găsim o țărăncuță rumenă în obrăjori! - Boieri dumneavoastră, interveni Arnăutu, cu vampirul
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
voi ascunde sarea de pe obraji într-un banal rotund de inimă. Și-i voi schimba culoarea. Ai să mă chemi dar nu voi mai veni spre țărmul tău de zbucium niciodată. Valul de frig îmi va încetini umbra desculță și îngândurată. Și-ai să mă uiți apoi într-un final ca pe-o scrisoare-ntr-un sertar de vreme scrisă mărunt, cândva c-un tuș vernal când prea târziul ne părea devreme. Uitarea va fi binecuvântare doar pentru țărmul tău, nu
SONET ÎNFRIGURAT de AURA POPA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380518_a_381847]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BĂTRÂNUL Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Îngândurat și singur, pe prispă stă la soare, Tristețea îl doboară, privind către livadă. În brațele-i bătrâne putere nu mai are Și se usucă pomii, iar casa stă să cadă. Că grea mai e de-o vreme, mama ei de
BĂTRÂNUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379554_a_380883]
-
Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorată.Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
bărtrânețile-s aproape și de om se țin Spus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus! Și dacă marmura eternă, e albă și e rece Pe funerare lespezi stau șterse nume ce s-au dus Sau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece... Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice ... Citește mai mult O umbră-i viața, chiar dacă pare-a fi seninăCel mult un fluture ce joacă-ntr-un inert apusBătând din aripi către
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
și mâine nu-sCăci bărtrânețile-s aproape și de om se ținSpus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus!Și dacă marmura eternă, e albă și e recePe funerare lespezi stau șterse nume ce s-au dusSau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece...Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice ... III. FORTĂREAȚA V, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017. -Bine. Acum povestește mai departe Silan, ce s-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
că pașii ei S-au oprit la noi în prag Și-am privit-o bucuroși, Și-am primit-o cu mult drag... Dar nu știu...ceva, cumva A-ntristat-o și-a plecat Lăsând neaua pe câmpii Și un duh îngândurat... Unde-i primăvara Doamne? Ai chemat-o Tu la Tine Prea sătul de omenire, De pământul în ruine? Prea-ntristat să vezi iubirea Rătăcind...plângând pe-afară... Să vezi ura cum triumfă Când începe să Te doară? E-așa frig
UNDE-I PRIMĂVARA DOAMNE? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381061_a_382390]
-
deveniră/ Catedrale de lumină.// Peste tot și peste toate/ peste albe îndepărtări/ Ochii Domnului Iisus/ trimit binecuvântări.” (Ilie Tudor, Iarna noastră-Întru Slava Celui Ce Este.Ed. PrintXpert, Craiova, 2007) Colindul, ca un mugure de gând celest se cerne peste apăsările îngândurate ale vieților celor întemnițați, dărâmând zidurile izolării sau ca zborurile de lumină a sufletelor celor ce au plecat în Imne, așa cum altădată copilăria la bunici sălta într-o lume de basm a cântării: „Zăpada cădea liniștit peste case, peste copaci
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Frumosului ca să fie deplin, să-l recunoaștem nu cu mintea sau cu spiritul, ci cu ființa. Unde era acel frumos al ființei? Călcam demult pe el, noi căutându-l printre oameni. „Troițele oltenești înalță brațe rugătoare spre luceafăr sau visează îngândurate o doină ridicată în picioare.” (Radu Gyr). Aceasta lipsea lumii! Această „ridicare în picioare” a Frumosului. Da, dar, ca Frumosul să fie ridicat în picioare, avea nevoie de un sprijin. Și atunci, oamenii au făcut crucea. Iar Unul dintre ei
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > URMELE DE CAR Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului În vis, eu merg îngândurată, cu pașii grei, ca împietrită, un car cu lume stă la poartă și-o văd pe mama mea iubită. E veselă și tânără, basmaua are nod în ceafa ei, râde cu lumea, îi aud glasul, râde, vorbește doar cu ei
URMELE DE CAR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381498_a_382827]
-
sunt slabi ilustre! Dar sunt puternici atunci când există solidaritate. Ei există întâi în inima noastră într-un loc nevăzut, simțit de fiecare în parte în cugetul său! Tăria lor însă e dată de voința și credința cetățenilor! Tiberius îi privi îngândurat dar nu spuse nimc. Se întoarse în mijlocul sufrageriei și se așeză din nou pe o canapea luxoasă pe a cărei tapiserie era brodat în aur vulturul Romei. -Ce credeți magistre, care va fi destinul acestui Iisus din Iudeea? întrebă el
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
înțeleseră că împăratul ori era tulburat, ori dorea ca întrevederea să ia sfârșit pentru că se apropiase ora la care acesta mergea de obicei la culcare. Și poate că ambele motivele erau adevărate. -Vă doresc o seară plăcută! rosti grav și îngândurat Tiberius, trecând cu alura sa gârbovă printre cei din încăpere. Ajunse în fața magistrului persan și îi făcu acestuia un semn discret, înclinându-și capul. -O seară bună magnifice! Tiberius ieși aruncându-și capătul togii peste braț iar apoi strigându-l
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
naturalism bine temperat și un fantastic cu origini livrești, dar cu deschideri fertile, insolite și insolente în imaginar este Gheorghe Andrei Neagu, revendicat, ca orice autor ce se respectă, de mai multe zone culturale și revendicându-și la rându-i, îngândurat ca o lebădă și intransigent ca un condotier, teritorii doar ale sale, pe care, odată botezate, le restituie cu generozitate semenilor. Trei nuvele (le-am numi „exemplare” - în spiritul lui Cervantes) reunite sub același titlu Aesopicae (Povestirile lui Axie, Noile
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
ea cu o voce stinsă, schimbată și abia perceptibilă. - Ești Okay? Am întrebat-o, puțin neliniștit! - Sunt Okay dragule, vino că te aștept: Ai grijă de tine, te sărut mult! - Okay, draga mea, sunt tot mai aproape de tine zic, închizând îngândurat telefonul: Ceva se schimbase la ea: Vorbele ei pline de viață, duioase, dulci, păreau acum sobre și dublate de ecoul straniu, parcă astral, al unei alte voci, mai dură și bărbătească, ce încerca s-o acopere: Nu o mai puteam
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
salutul dintâi vieții, Cu-n țipat de copil nevinovat, Iar dacă pleci, o lacrima îți curge, Pe-obrazul tău de vreme brăzdat. Și-apoi primul tău spectacol începe, La creșa din colț, cea cu multe fete, Ești fericit, trist sau îngândurat Când mama te lasă într-un alt pat. Te joci cu copii sau plângi uneori, Faci febră, sau tuse sau chiar oreion, Și înveți treptat, tot ce este dat, Și ești fericit sau chiar întristat. La grădiniță tu când te
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
salutul dintâi vieții, Cu-n țipat de copil nevinovat, Iar dacă pleci, o lacrima îți curge, Pe-obrazul tău de vreme brăzdat. Și-apoi primul tău spectacol începe, La creșa din colț, cea cu multe fete, Ești fericit, trist sau îngândurat Când mama te lasă într-un alt pat. Te joci cu copii sau plângi uneori, Faci febră, sau tuse sau chiar oreion, Și înveți treptat, tot ce este dat, Și ești fericit sau chiar întristat. La grădiniță tu când te
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
de doliu, vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere, certând mânios pământul cu bice de foc ori cu tornade cumplite mereu ucigașe, fără să-ți mai răspundă cineva cu săgeți răzbunătoare trase în carele norilor tăi... Cer cumplit, cer îngândurat uneori de suferințele noastre, tulburat adesea de intervențiile noastre neavenite, dar iarăși liniștit când sufletele noastre sorb seninul din tine - atunci în lumina ș-n adâncimea ta mă-nalț, încălzindu-mă cu tăcerea razelor tale blajine. Ochi albastru al Universului
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Obosită și îngândurată mergeam spre parcul din apropiere. De fiecare dată când o problemă mă apăsa sau atunci când nu mai știam cum să o rezolv, pașii mă duceau în acest parc minunat. Tot gândind așa, m-am așezat pentru câteva minute pe banca
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
picior de om nu se afundă. Arțarul, bun, le-a tăinuit iubirea Și i-a păzit ca un străjer, dar iată Că, într-o zi, își coborâ privirea Și o zări, sub el, pe biata fată. Ea era tristă și îngîndurată Și nu înțelegea de ce izvorul Avea o apă neagră, tulburată. Și începu s-o năpădească dorul. Iubitul ei nu mai venea pe cale, Și nici să-ntrebe nu avea pe cine, Iar inima i s-a aprins de jale Și s-
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește Este privirea sticloasa și rece Ce-ascunde un foc mocnit, Amândouă ... Citește mai mult Romantică ivire în noapte,Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă,Ca și trecutul ce-i scrie povesteaE
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]