929 matches
-
solistă într-o rochie de culoare verde, imaginea sa fiind asemănată cu cea a unei sirene. Un editor "The Sun" a notat faptul că materialul o prezintă pe Cole în timp ce are coșmaruri, accentuând și scenele în care interpreta privește oceanul îngândurată. Mai mult, "MTV News" a fost de părere că „starul Girls Aloud a renunțat la costumele sclipitoare și la coregrafiile energice în materialul promoțional pentru cel de-al cincilea single independent, care o prezintă pe Chezza exprimându-și supărarea și
The Flood (cântec de Cheryl Cole) () [Corola-website/Science/321572_a_322901]
-
Streinu"). Debut absolut în revista "Argeș", aprilie 1968, cu poezie, sub semnătura Dorel Cristea. Redebut în "România literară" nr. 41/ 1970, sub pseudonimul George Buzinovski, în cadrul rubricii "Vă propunem un nou poet", girată de Geo Dumitrescu. Caietul de poezie "Copacul îngândurat", în cadrul colecției "Biblioteca Argeș. "Literatorul"" (Argeș, mai, 1972), îngrijită de Gheorghe Tomozei. A câștigat, în 1976, concursul de debut al Editurii Eminescu, cu manuscrisul "Astru natal", apărut în același an și semnat, ca toate volumele ulterioare, . A înființat, în aprilie
Tudor Cristea () [Corola-website/Science/319353_a_320682]
-
în vârstă și doi fii, care comiseseră deja un furt important în regiune. Holmes decise să se întoarcă la Londra, fiind convins că cei trei Randall sunt vinovați, iar arestarea acestora era sarcina Scotland Yard-ului. În timpul drumului, Holmes rămâne îngândurat, apoi coboară din tren pe la jumătatea drumului, fiind convins că povestea lui Lady Brackenstall nu este adevărată. Elementele care l-au determinat să creadă că este vorba de o înscenare sunt următoarele: Revenind la conac, detectivul cercetează cordonul cu care
Aventura de la Abbey Grange () [Corola-website/Science/324131_a_325460]
-
sa într-o postură oarecum rigidă, pictorul fiind mai degrabă preocupat de colorit și nu de aprofundarea psihologică a personajelor. O pictură remarcabilă este "Portretul lui Gaspar Baltazar", tatăl său, în mărime naturală. El a fost înfățișat cu o privire îngândurată, în picioare cu mâinile la spate. Transpare din fizionomia bărbatului că viața sa nu a fost ușoară și a muncit din greu. Ochii sunt obosiți și fața este interiorizată, fapt ce contrastează cu alura energică a trupului. Din cromatica întunecată
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
formată din Antonio Groves și Adrian Agheniței pentru piesa Moartea boxelor a formației Șuie Paparude. În primul rând, story-ul care acompaniază melodia este unul palpitant, de film noir, în alb-negru, cu sobrietatea retro a filmelor din anii ’60 cu gangsteri îngândurați și frumuseți reci, însingurate. Însă realizatorii clipului au reușit să prindă crescendoul acestei melodii, fiecare secvență amplificând un tumult, acumulând energia distructivă declanșată în final, explozia de ură și furie care deformează masca de frumusețe glasată a unei femei distinse
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
mai rămâne nimic de făcut. — Ba da. — Ce? — Să descoperi leacul blestematului ăstuia de cancer. A scuturat capul și a răspuns cu o voce tremurată: — Asta este imposibil de făcut. A băut un pahar cu apă, după care, și mai îngândurat, a continuat: — Sunt apatic, am insomnii. Sunt, într-un cuvânt, devitalizat. Ei bine, tu continui să fii energic. Nici nu știi cât te respect pentru asta. Continuă să-ți conservi vitalitatea. Cine dintre noi este mai muribund ? Ce făcea el
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
nevoie de salvare, te-ai gândit, cucoană? Dar că băiatul, copilul, ocupă acum patul altcuiva? Dar că-i deranjezi pe medici cu o alarmă falsă? Medicii de acolo chiar lucrau în regim de urgență. Cu un eroism tăcut, anonim, obosiți, îngândurați, cu cearcăne încă de tineri, în niște condiții... Zi de zi, o viață întreagă. De ce o fac și, făcând-o, sunt diferiți de noi ceilalți? O fac pentru carieră, din vocație, pasiune. De acord. Asta nu-i face să fie
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
ea tuturor și, oriunde se ducea, nu se putea stăpâni să nu repete: „frățiorul meu a făcut asta” și „frățiorul meu a făcut ailaltă”. Uneori, starea de spirit a lui Nobunaga se schimba; devenea tăcut și-și petrecea întreaga zi îngândurat. Acea tăcere și melancolie ieșită din comun părea să fie o încercare firească de a-și controla firea extrem de iute. — Aduceți-l pe Uzuki! răcni el pe neașteptate într-o zi și o luă la fugă spre terenul de călărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trebuie eliminat... De regulă, cei care nu fac parte din grupul meu, sunt disprețuiți, iar dacă ceilalți sunt cu ceva mai buni, sunt dușmăniți, invidiați și trebuie eliminați. Astfel se generează tot ce este mai distrugător pentru om. Noel plecă îngândurat acasă. Pe drum, îi veneau în minte alte idei și întrebări. Culmea era că îi veneau și o serie de răspunsuri în minte după ceva vreme. Oare ce era aceasta? Vocea rațiunii? Sau oare îi răspundea în minte îngerul său
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
carte de vizită. Noel o băgă automat în buzunar, fără să o privească. Își luară rămas bun. Seara, când a ajuns acasă, o scoase din buzunar o puse pe măsuță și atunci văzu că era psihoterapeut. Rămase puțin surprins, parcă îngândurat. "Oare acest om m-a văzut dezechilibrat? Oare consideră că am o problemă?" se întrebă el. În aceeași seara îl și sună: Bună seara, vă deranjez? Sunt tânărul din librărie, de astăzi. Da, spune! Te ascult! Apoi cei doi stabiliră
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
afective etc. Frustrările sunt un factor important. Rezistența la frustrare se formează și ea tot prin educație, de mic. Ca să nu mai spun de golurile afective din prima parte a vieții, cât de tare șubrezesc personalitatea umană. Noel rămâne puțin îngândurat. Îl asculta cu mare atenție, erau lucruri noi pentru el. Niciodată nu și-ar fi imaginat așa ceva. După o scurtă pauză, Ion Mihai continuă: Mă rog, pot fi spuse foarte multe, dar să revin asupra ideii de putere. Îți pun
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ne-a rămas, cu aceea o să ne regenerăm. Bine c-am scăpat cu viață. Hai să-i căutăm pe ceilalți. De ce oare a trebuit să pierdem tot ce-am agonisit? spuse Roxana aproape plângând. Nu-ți este clar? răspunse el îngândurat. E lecția avariției și lăcomiei din tine. Nu-ți mai ajunge nimic, niciodată. Ei, da, vii tu cu filozofiile tale. Ce e rău în a-ți dori să ai. Dacă ne gândim bine, tu ai renunțat la o structură de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
domnul ministru, care s-a uitat la mine ca un leu la un biet șoricel. Directorul mă recomandă: „Excelență, despre dumnealui v-a vorbit domnul Vlahuță...” Leu se mai îmblânzi: „Unde funcționezi?” La Răducăneni, în Fălciu, excelență”. Ministrul a rămas îngândurat. S-a lăsat pe spate în fotoliul ministerial, și-a scuturat coama de leu și, cu ochii pe jumătate închiși, a privit visător tavanul, ca și cum ar fi contemplat cerul. Eu mă gândeam: „Probabil că de acest târgușor îl leagă o
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
de ce ești așa de sensibil la subiectul ăsta? l-am întrebat temporar îndepărtată de propriile mele nenorociri. Credeam că tuturor bărbaților le place să fie considerați nițel fustangii. —Ei, mie nu-mi place deloc, a zis el. Arăta trist și îngândurat. Știam că nu se gândea numai la mine și la Helen. Ce i se întâmplase? Ce fel de durere purta în suflet? Trebuia să mă lămuresc. Dar mai întâi trebuia să elimin dificultățile prezente. M-am lansat în problemă plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că fata se culcase, Doina reveni în sufragerie și, deși îl văzu îngândurat, porni o discuție lămuritoare: O fac pentru Beatrice și pentru gura lumii. Vom locui sub același acoperiș, cum s-ar spune sub imperiul aparenței. Rufele murdare se spală în familie, așa se spune, nu? Și ale noastre au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ci ciotul unui picior! Obiectivul se mișcă În sus. Posesorul ciotului are și un ochi cusut. Și fetița aceea, oribil, oribil, e ciungă. Celuilalt Îi lipsește o parte din picior. Și aceluia, laba piciorului. Camera trece peste fața unui tânăr Îngândurat. Are pomeți netezi, ochi mari, aproape negri. Arată ca un zeu asiatic. Și știe engleză, dar din cauza accentului și a vocii care de-abia se aude, e greu să Înțelegi ce spune: Când mina explodat, mina nu mai e pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
știu nimic... - Un atac de noapte asupra trăsurii. Trei Apărători, dintre cei patru, uciși. Dar, cum miracole se Întâmplă, Pietro a ajuns la timp ca să spulbere toți atacatorii. - Cine? - Semnul șarpelui și al săgeții Îți spune ceva? - Doamne... murmură Oană Îngândurat. Vor să ne ia viața, mie și copiilor... Această hotărâre, această sălbăticie... nu se termină niciodată? Angelo, ia-mi măcar una dintre greutățile de pe inimă! Apără-l pe Alexandru! Fă-o În taină, dacă Apărătorii cred că nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unchiul voievodului, vornicul Goian, logofătul Toma Cânde, spătarul Albu, Isaia, vornic de Brănești, comisul Toader, comisul Bourean, vistiernicul Iuga, postelnicul Crasnici și alți boieri ridicați de Ștefan În cei șase ani de domnie. Voievodul era acum mai stăpânit și mai Îngândurat. Cum Îi era obiceiul, sărea din scaun imediat ce afla o veste ce trebuia Întâi rumegată și cântărită, și abia apoi discutată cu Sfatul Țării. Purta hlamida domnească, purpurie, cizmulițe de piele albă, tunică albastră de mătase, Încinsă cu o centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se retrag... - Nu știu... spuse căpitanul de lăncieri Janos Szekely, trimisul regelui Matei. E un semnal pe care nu-l Înțeleg. Cred că, În sfârșit, sosesc prietenii noștri. E vestea că Ștefan nu mai e În scaun. - Nu cred... spuse, Îngândurat, căpitanul Jan Jiskra, care reușise să fugă din măcelul de la Baia. Am mai auzit o dată semnalul acesta... Abia după șase luni am aflat, prin iscoade, ce Însemna... - Anume? Întrebă, nedumerit, Aron. - Iscoada spune așa: Garda Măriei Sale, depuneți armele! - Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În acel loc. Doar asta ar fi putut explica minutele de Întârziere cu care și-au făcut apariția Apărătorii. Acum Însă, totul era pierdut. Oană se afla În fața lui. - Ofițerii, nobilii și oștenii Transilvaniei sunt liberi, spuse Oană calm, parcă Îngândurat. Nu e greșeala lor că au trecut hotarul Moldovei. Căpitanii Janos Szekely și Jan Jiskra se Înclinară În semn de respect și făcură semnul de adunare a oștenilor rămași În viață. Oană privi regruparea transilvănenilor În formație de drum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din luptători. - Sunt Erina Litovoi, din suita Doamnei Maria! spuse tânăra, adăugând parcă fără să vrea: Sunt soția căpitanului Oană. Străjile șovăiră și, până la urmă, o lăsară să treacă. În Sala sfatului nu se afla decât domnitorul, care se plimba, Îngândurat. - Să trăiești, măria ta! spuse Erina, Înclinându-se. Îmi cer iertare că dau buzna așa. Credeam că soțul... Cosmin... se află aici. Ștefan Își ridică privirile spre ea. Ochii voievodului erau Încercănați. Privirea Întunecată și grea. Erina simți cutremurarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
străbătut și văzut întreaga Europă și S.U.A. Iubea viața, activitatea creatoare, pacea. Îl iubea pe Percy Bysshe Shelley (1793-1822), marele poet romantic, vizionar, iluminist și pacifist, un îndrăzneț cântăreț al libertății și creativității umane. Îl iubea pe Shelly și rostea, îngândurat, din versurile sale: "Aud mereu zorindu-ne din spate Al vieții car cu roți înaripate..." Într-o vreme în care, la sfârșitul veacului al XIX-lea se vorbea și scria încă despre un drept al războiului, care era, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la o lucrare proprie, originală, care să fie de trebuință, de referință pentru acel domeniu... Asta, se zice, era atunci una din definițiile tezei de doctorat, își dădu cu părerea prorectorul. Proaspeții posesori ai diplomei de doctor par pentru moment îngândurați, concentrați asupra acestei posibile definiții. Învârtind în mână cartonașul subțire, de mărimea unei coli de bloc de desen, de culoare aurie pe fiecare scrie Diplomă de Doctor, numele și prenumele posesorului, anul obținerii etc., sub care, în partea stângă, jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
buruieni într-un glob mare de cristal ca să observe peștii. Nici nu ești imediat ridicat de acolo, după ce te-ai prăvălit din greșeală, ca un Napoleon care se ridică din tina de la Arcole unde se scufundase complet, până la nasul lui îngândurat, în timp ce gloanțele ungurești făceau găuri în lutul malului. Doar niște greci, și niște admiratori de-ai lor, în amiaza lor lichidă, unde prietenia întru frumusețea a tot ce e omenesc era perfectă, credeau că erau clar separați de această întunecime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
chimie fizică. Faptul că nu obținea nici o plăcere din furt contribuia grozav la succesul lui. Există o frumoasă pictură veche olandeză, unică, pe care am văzut-o într-o galerie italiană, înfățișând un bătrân ce pășește pe un câmp pustiu, îngândurat, în timp ce un hoț vine în spatele lui și îi taie baierile pungii. Bătrânul, înveșmântat în negru, se gândește probabil la Cetatea Domnului, însă are totuși un nas cam lung și pare prea mulțumit de visarea lui. Însă ce te frapează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]