1,478 matches
-
doină de alean. Remarcabilă ideea: „Doru-i rupt din demnitate/ Dor pentru eternitate” (Dor de emigrant). Comparativ însă cu volumele precedente, în acest cel mai recent volum al său, tonul lui Virgil Ciucă este mai blând, mai plin de înțelegere și îngăduință, mai nostalgic și cu mult mai înțelept. Ceea ce nu poate fi decât salutar. Altfel, așa cum spune Virgil Ciucă, „Pavându-și calea către răstignire/ În vremuri măcinate de orgolii,/ Cu strigăte-n deșert, fără oprire,/ Pe drumuri străjuite de magnolii” (Percepție
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Salariul”). Filosofia se insinuează cu discreție în multe dintre poemele cărții „Cui să spun că mă doare...”. Introspecția filosofică îl face pe poet să constate că: „viața este un șir lung de nedreptăți”;” minciuna s-a născut din prea multa îngăduință a adevărului”... etc. Deși, ca profesie, poetul vine din zona științelor exacte, el dovedește o sensibilitate aparte, bine dozată în versuri, folosind un limbaj conotativ. Totuși termenii matematici se fac simțiți pretutindeni și se simt bine în poezia lui Mihai
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
dăruit cel mai frumos cadou posibil: însăși viața. Sunt tot aceia care ne-au fixat mișcarea alternativă a picioarelor, care ne-au învățat valorile după care să ne ghidăm existența pentru a culege roadele cele mai bogate ale vieții. Cu îngăduință infinită, cu dragoste ne condiționată, ne-au trasat o cărare pavoazată cu lucruri pozitive din care au încercat tot timpul să înlăture orce dificultate, orice stavilă ce ne-ar fi putut îngreuna deplasarea. Și asta fără ca măcar s-o pretindem
SCRISOAREA UNUI BĂTRÂN CĂTRE O FIINȚĂ TÂNĂRĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368050_a_369379]
-
mai fimeii o drojdii că tați lumea, nu ți mai proști, ci ți văd muieri în toată hirea! Deși situația mi se pare cam albastră simt că mă pufnește râsul când soția mea accepta sugestiile fiarei, ba chiar, manifestând o îngăduința pe care nu i-o cunoșteam! Ce-nseamnă un restaurant exotic domnule, mă mir eu, dar numai mental!! Deschid cartea de meniuri și mă pregătesc să comand, numai că paginile sunt pline de înscrisurile acelea ciudate ce par făcute de
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
având eu mai multe drumuri la Sibiu, inclusiv la vestita școală teologică - Facultatea de Teologie Ortodoxă “Andrei Șaguna”, m-am hotărât, luându-mi (și) inima în dinți, să vorbesc cu Părintele Profesor Ilie Moldovan, o gazdă primitoare și plină de îngăduință, în cadrul unui succinct interviu, despre Euharistie și Mântuire, despre necesitatea existenței acesteia într-un mod cât se poate de indispensabil, pe drumul nostru către îndumnezeire și, iată ce ne-a răspuns, în cele ce urmează, din prea multa-i sa
PARINTELE ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366755_a_368084]
-
Toate Articolele Autorului Despre frumusețea iubirii, rolul bunătății și importanța iertării Introducere Acum, în aceste vremuri, destul de tulburi, în condiții de stress, agitație, stare de nervozitate, agresivitate și violență, împrejurări în care nici unul dintre noi nu mai are loc, timp, îngăduință, bunăvoință și înțelegere (față) de celălalt, adică față de aproapele și semenul nostru, am considerat ca fiind bine venită abordarea unei asemenea teme, deși ea a fost tratată îndelung și minuțios de mulți Sfinți Părinți ai Bisericii și de către vestiți teologi
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
se desfășoară între adâncurile păcatului și piscurile virtuților. Drumul către virtute trece, obligatoriu și inevitabil, prin podoaba încercărilor duhovnicești, a ispitelor și necazurilor, a „supărărilor fără de voie”, a „pătimirilor fără de voie”. „Pentru aceea, ascetica ortodoxă face din răbdarea, bunătatea și îngăduința acestora o adevărată virtute - fiind socotită a șasea în lista tradițională a virtuților, și este pusă în legătură cu smerenia și iubirea, căci scopul lor fundamental este dobândirea smereniei sau a smeritei cugetări - care duce la adevărata iubire de Dumnezeu și de
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
pe care, pe câteva, vom încerca să le scoatem în evidență în rândurile următoare. O întreagă viață poate nu facem altceva decât să învățăm ce este iertarea. Până și Dumnezeu, Cel Bun și Milostiv, pururea are bunăvoința, dragostea, bunătatea și îngăduința să iubească și să ierte. De ce spun acest lucru, care poate să genereze ori să provoace mirare? Voi da dreptate celui ce-mi va spune că El, Dumnezeu fiind, nu are cum să nu ierte, în mod continuu și permanent
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
iertarea. Cu răbdare și cu credință. Totul este în mâinile lui Iisus Hristos. A sosit ceasul să ne apropiem de El și de aproapele nostru. Altfel totul este inutil. Și mult prea banal. Mult prea nesemnificativ și insignifiant... Despre iertare, îngăduință și iertare din punct de vedre psihologic, social și comunitar În altă ordine de idei, dorim să remarcăm și să subliniem faptul că nimeni nu este scutit de rănile provocate de frustrări, de deziluzii, dezamăgiri, supărări, de tot felul de
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
gradul de avarie din sfera politică tinde să egaleze și chiar să depășească starea de disconfort și ubicuitățile în suportabil (care este totuși altceva decât „normal!) din arealul fizic-primar și să depindă de cumpenirea indusă de calitatea umană a înțelegerii, îngăduinței și solidarității, a cursorului valoric cu care ne măsurăm lentorile și umorile semenilor, în aproape toate împrejurările. Scalăm și supervizăm orice cuvânt și gest în nădejdea unei clarificări și mai ales a întreținerii speranței, iar după decembrie 89, facem politică
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
a contat în nici un fel că ești străin de loc, de țară, nici vreo eventuală insistență de a invoca umil vreo situație financiară precară ce nu ți-ar permite plata contravenției, deci fără “loc de întors”, “parlamentări” pentru o presupusă îngăduință, amenda neplătită pe loc neîntârziind mai mult de 2-3 zile la domiciliul înscris în acte sau la cel temporar indicat. Reaua credință sau tergiversarea se “lasă” cu închisoare corecțională, muncă în folosul comunității (“altora”, în cazul Elenei !), suspendarea pe timp
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
păcătoși, care așteaptă de la Dumnezeu pedepse pentru grșeli. Aceasta din urmă se stinge și trece prin pocăință 46. Tot în legătură cu încercările sau necazurile fără de voie, scrierile ascetice vorbesc despre mânia lui Dumnezeu. Aceasta este întotdeauna o „mânie mântuitoare”, sub forma îngăduinței ce o acordă Dumnezeu duhurilor rele să războiască sufletul și mintea ostenitorului. Scopul acestei mânii mântuitoare este ca mintea „pătimind cele de necinste, după ce s-a lăudat cu virtuțile, să cunoască cine este dătătorul lor sau ca să se vadă dezbrăcată
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
de cele trecătoare, prin ținerea de minte a celor veșnice”49. Părăsirea din partea lui Dumnezeu se întâmplă atunci când omul face lucruri potrivnice stării lui naturale, harice. Această părăsire îmbracă și ea două forme: - una în sens de povățuire, ca o îngăduință, iar alta de lepădare. Cea în sens de îngăduință sau povățuire, aflăm de la Sfântul Marcu Ascetul, nu lipsește sufletul de lumina dumnezeiască, ci harul își ascunde prezența sa, cu scopul ca sufletul lipsit de harurile sale duhovnicești și fiind ispitit
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
veșnice”49. Părăsirea din partea lui Dumnezeu se întâmplă atunci când omul face lucruri potrivnice stării lui naturale, harice. Această părăsire îmbracă și ea două forme: - una în sens de povățuire, ca o îngăduință, iar alta de lepădare. Cea în sens de îngăduință sau povățuire, aflăm de la Sfântul Marcu Ascetul, nu lipsește sufletul de lumina dumnezeiască, ci harul își ascunde prezența sa, cu scopul ca sufletul lipsit de harurile sale duhovnicești și fiind ispitit de diavoli, să caute cu frică și mai multă
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
Teodoret al Cirului spune: "Din câți se împărtășesc de Iisus Hristos, unii se împărtășesc ca niște oi, cu alte cuvinte, dobandind virtutea desăvârșită, iar alții ca niște iezi, adică stergându-și prin pocăință petele păcatelor". Deși aceștia acordă numai celor desăvârșiți îngăduința de a se cumineca permanent, dumnezeieștii Părinți par totuși a nu cere de la cei ce se împărtășesc desăvârșirea, ci doar o îndreptare a vieții prin pocaință. Căci așa cum în această lume văzută nu toți oamenii au aceeași vârstă tot așa
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
sunt mai înzestrați, mai exersați, sau mai manufacturieri în arta scrisului. Ești contrariat, uneori, ca cititor, cum a fost acceptat un articol nu tocmai îndreptățit să primească „bun de tipar”. Dar am înțeles că nu-i decât atât de specifica îngăduință românească - proverbială, de-a dreptul - cu „Lasă!”, „Lasă-l și pe el”, și o pornire de ospitalitate, emblematică și ea pentru români, și ideea că „oameni suntem”. Și m-am dus în josul paginii uneia din aceste reviste, apoi a alteia
ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367134_a_368463]
-
Martin o iubea cu adevărat, sau fusese pentru el doar un capriciu trecător? În mintea ei, dragostea presupunea admirație, respect și spirit de sacrificiu, după exemplul părinților ei. Carolina și Sebi trăiau în înțelegere, se tratau unul pe celălalt cu îngăduință, cu milă și o vădită dorință de a proteja, de a alina, de a susține. Anita întrevedea o multitudine de aspecte, printre care sexul era o condiție necesară, dar nu suficientă. Simțea că, de la o vreme, Martin o ocolea, era
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
să determine Biserica să aibă o atitudine de dezvăluire a comportamentului amoral al aleșilor?. Iubirea de seamăn și grijă pentru sufletul mirenilor nu-i cere Biserici să condamne minciună și hoția politicienilor și a demnitarilor statului român? Oare tăcerea și îngăduința repetată când răul își face culcuș lângă ușă Pronaosului bisericesc nu devine un îndemn că răul să-și caute lăcaș și după această ușă? Iată de ce consider că Biserica ortodoxă, în deosebi acolo unde statul nu își îndeplinește rolul educativ
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
Nu-mi spune că ai început din nou să vânezi... - Ba binențeles că da, dragule! Ia privește!, zise Cara înflăcărată arătând cu bărbia către soliștii de pe scenă. Bărbatul întoarse privirea plictisit. - Vă place genul, doamnă?, întrebă proprietarul localului zâmbind cu îngăduință. - La nebunie. Cum te cheamă, tinere? - Harley, doamnă. - Harley..., repetă ea. Adu-ne, te rog, și o șampanie. - Da, doamnă... Harley dădu să plece, dar ea îl opri: - Ah... Încă ceva... - Spuneți, doamnă!, spuse galant tânărul. - Scuză-mă, dar îi
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
dat peste cap. Ei da, dar ce zâmbet nevinovat și atrăgător avea în colțul buzelor frumoase!” Aprinzând a doua țigară, Anca parcă uitase că este singură la ora aceea și zâmbea amintirilor pe care le lăsa să se deruleze cu îngăduință și duioșie... Referință Bibliografică: ISPITA (3) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
pământul cu noi este bun... Cu toții putem să petrecem această clipă ce desparte nașterea de moarte cât mai plăcut, dar... Doamne, cât este de adevărat că trecerea anilor ne aduce cu ea înțelepciunea de a iubi și de a cultiva îngăduința... Cât este de adevărat că nu conterază anii din viața ta, ci viața din anii tăi! Da, lume multă, oameni puțini! „Doina”va revenit la ea acasă. E drept, curtea e răvășită, ogoarel le-au cam invadat ciulinii, dar înfloresc
LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349491_a_350820]
-
al câtecelor sale! Un portret cu știință și deopotrivă afectiv, al artistei, cine-l putea zugrăvi în cuvinte mai măiastre, decât prezentatorul Octavian Ursulescu?! Din acest gând a luat formă microinterviul de mai jos, pentru care nerepetabilul prezentator a avut îngăduința câtorva răspunsuri ce conturează din unghiul de vedere inegalabil de obiectiv chipul uman și artistic al interpretei Doina Spătaru: Cum ați numi titlul unui text despre Doina Spătaru? Frumoasa verișoară...! Fiind verișoara lui Dan Spătaru, Doina Spătaru a avut repercursiuni
DOINA SPĂTARU. FRUMOASA VERIŞOARĂ , CREIONĂRI AFECTIVE CU PREZENTATORUL OCTAVIAN URSULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349517_a_350846]
-
care par să aterizeze pe mesele restaurantului, la 40°C, în vestul Sydney-ului?”, întreb pictorul care coborâse din înălțimile Creștinătății pentru a mă invită înăuntru. „Păi, draga Doamna”, îmi răspunde el cu admirație pentru propriul lui talent, dar și cu îngăduința pentru mine,„tradiția ne obligă!” ...și asta pentru ca totul se iniția în fața ochilor mei. Începusem să admir în practică cea mai adâncă și universală propunere vitală a umanului interior mie: în trecerea noastră istorică, totul depindea de semnificație. Am dat
CATEODATA LA SYDNEY NINGE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348596_a_349925]
-
și de frică nu-i puteam vorbi, mi-era teamă să-i mărturisesc chinurile mele, mă temeam să-l previn, să-l avertizez. S-a oprit din povestit. O simțeam ostenită. I-am respectat tăcerea într-o liniște plină de îngăduință. - Și ce s-a întâmplat cu fratele? - A fost arestat. După 15 ani de detenție am venit în țară, în Palestina străbunicului nostru. Fratele s-a pierdut de un cancer, mama de atâtea dureri. - Ești o muziciană foarte bună, cum
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
autorul conducându-le - nu întâmplător - spre depășire prin autodepășire. Un deznodământ fericit, sperat și meritat ridică iarăși întrebări legate de adevărurile vieții în sine. Niciun creștin nu se îndoiește că Dumnezeu este simbolul dreptății absolute, că bunătatea, mila, judecata și îngăduința Sa sunt nemăsurate, iar Binele este opțiunea eliberatoare pentru om. Și atunci, de ce tocmai oamenii cei mai aleși și confirmați calitativ trebuie să se confrunte cu astfel de încercări? Ce concluzie pot trage cei înclinați spre Rău, dintr-o astfel
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348735_a_350064]