811 matches
-
el: — A mai văzut în semne necurate că unul dintre fiii lui Asi nius Pollio nu va muri de moarte bună... Inexplicabil, mâna cezarului se contractă incontrolabil. Îl cuprinde brusc frica. Îngaimă temător: — ...ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din aia... cum îi zice... de slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a întâmplat. Înseamnă că e foarte rău. Pune mâna pe rege: — Du-mă la ea! îi cere impetuos. Pe drum, își face curaj și întreabă temător: — E moartă? Rex o strânge de braț. Fără sprijinul lui s-ar prăbuși. — Nu, îngăimă cu greutate. Adaugă după un răstimp: — Mai bine ar fi... Occia primește cuvintele drept în inimă. Nici nu vrea să le deslușească înțelesul. La un moment dat, cineva o oprește: — E aici. Se lasă în genunchi și pipăie pe dibuite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem este de zece ori mai mare... — Adică 150 de milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii care-mi revin din tranzacții sunt ca și mort. — Chiar așa? surâde Asinius Gallus. Este din nou batjocoritor. Gluma
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
va da pe moment un răspuns sigur. Nu-i nimic. Lasă-l să reflecteze de unul singur. Trage un pic de timp și rostește tărăgănat: — Pedeapsa legii se aplică fie de către victimă, fie de către stat... Scribonius Libo se alarmează: — Adică...? îngaimă buimăcit. Foarte bine, se bucură avocatul. Așa își va da seama câtă ne voie are de el. Înalță evaziv din umeri. — Primarius Nato ar putea hotărî ca procesul să se judece exclusiv între două persoane particulare. Între mine și Flaccus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
et cum Spiritu tuo Requiem aeternam dona eis. Marea care înghițise trupurile moarte era liniștită de parcă nimic nu se întâmplase și printre valuri săreau pești zburători. Parâmele scârțâiau molcom, iar în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar japonezii erau obosiți. Apa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu ceaiul de mușețel. Dar... Ia, uitați-vă, ce mustață și barbă are frățiorul meu! Ce mai faci, moșulică? Auzind clinchetul zglobiu al unui glas binecunoscut, băiețelul - care n-a prea înțeles ce-a spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu prosopul spuma de șampon de pe față și bărbie. -Acum, să dăm băiatul la spălat! spune tăticul. Începe să-i spele părul blond
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Ochii umbroși”... Sorina nu mai poate recita. Lacrimi mari și calde se preling din doi ochișori negri și frumoși acum. Plânge și Sorin. Vezi, nu mai pot să spun poezia! Poate că și eu am uitat-o, reușește să mai îngaime, printre suspine, fetița. Apoi, un zâmbet luminos, își face loc pe chipul ei: Așa că și fetița-doctorița, s-a încurcat la poezie. Dar cred că n-am s-o pedepsesc. Nici măcar n-am s-o cert. Poveștile bunicii E miezul zilei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
devalorizată, dar nu și stările pe care le numește. Indiferența sau chiar dezgustul tău față de viață pornesc dintr-o totală lipsă de iubire față de vreo creatură, obiect, idee sau preocupare. Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare și înșelătoare, încât iubirea de care vorbeai devine schimbătoare și înșelătoare, până la transformarea ei într-un sentiment obscur și inutil. Ceva ce ține de rutină, de tic involuntar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le întindea. Dar nu întotdeauna putea să le ocolească, iar câteodată nu vroia, din nu știu ce pornire masochistă; ca un animal care nu poate rezista ispitei și curiozității de a afla ce nou mecanism inventase vânătorul pentru a-l răpune. Nu! îngăimă Filip ca să-i dea satisfacție. Nu m-a obligat nimeni. Și viața mea este parșivă, nici eu nu mă pricep să mint, și aș vrea și eu să renunț. De ce nu sunt lăsat? Eu am renunțat la o meserie în favoarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să mă scuzați!" își aruncă haina pe umăr și se îndreptă spre ușă. Nu pleca! auzi Carol în urma sa și se opri în prag, surprins că ligheanul știe și alte cuvinte decât propriul său nume. Te rog, Carol, nu pleca! Îngăimă cu greu Filip. Știu că îți cer un lucru absurd. Este un bun și mult așteptat prilej să scapi de mine pentru totdeauna, dar... n-o face... Nu acum... Mă simt groaznic. Nu mă pot mișca. Ceva dinăuntru, din intestine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el. Era umbra lui. Din poziția în care se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
m-a întrebat binevoitor un tip ce stătea în picioare în fața altui domn impunător, în jur de 60 de ani, cu părul cărunt și alură de luptător, care era desigur directorul. - Am fost repartizat aici ca profesor de franceză - am îngăimat, nefiind nici eu sigur că așa era. - în cazul ăsta, bine ați venit la noi! V-ați găsit o gazdă? - Nu, eu de-abia am sosit acum cu autobuzul. - Nu-i nici o problemă. Până vă stabiliți, vă găsim noi undeva
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
suflet viforit de rele, Cu ironii cu fals surâs De care foarte mulți au râs, Averi au strâns în vremuri grele. Cu eu cutremurat de spaimă, Cu voia de-a avea mai mult - Tendință fântânind ocult - De cinste, trei cuvinte-ngaimă. Că tot ce are e o zgaibă, Că-n cinste-a stat mereu la post. Mulți știu și chiar spun pe de rost Că-n fapt a vrut doar el să aibă. Ieri, moartea l-a cuprins de-a pururi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
găsi într-o brazdă plină de sânge, lângă cel al chiorului, al cărui unic ochi părea să-l fixeze mut, întrebător. Trupul bărbatului aceluia zăcea acum în iarbă la câțiva pași distanță. Audbert era stupefiat. — După câte văd, reuși să îngaime, nu aveai nevoie. Odolgan se apropie rânjind. — Prea ușor! tună el. Nu erau buni de nimic. Și tu, adăugă, întors către Audbert, făceai pe tine de frică. — Câțiva au scăpat și ar putea să se întoarcă aici cu amicii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gândurile, cunoștințele lor vaste, și le vei face să-ți aparțină. Îmi pare rău că nu poți citi și gândurile femeilor, căci avem câteva savante minunate. Întreaga noastră organizație Marțiană este clădită în jurul invenției Marthei Eger... - Ce fel de organizație? îngăimă Craig. Ea păru să nu audă. Se așeză în fața lui pe podea, privindu-l cu ochi strălucitori și umezi de lacrimi. - Lesley, lumea asta este o harababură nenorocită. Statele Unite nu și-au revenit niciodată din războiul rece care a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
devalorizată, dar nu și stările pe care le numește. Indiferența sau chiar dezgustul tău față de viață pornesc dintr-o totală lipsă de iubire față de vreo creatură, obiect, idee sau preocupare. Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare și înșelătoare, încât iubirea de care vorbeai devine schimbătoare și înșelătoare, până la transformarea ei într-un sentiment obscur și inutil. Ceva ce ține de rutină, de tic involuntar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
le întindea. Dar nu întotdeauna putea să le ocolească, iar câteodată nu vroia, din nu știu ce pornire masochistă; ca un animal care nu poate rezista ispitei și curiozității de a afla ce nou mecanism inventase vânătorul pentru a-l răpune. Nu! îngăimă Filip ca să-i dea satisfacție. Nu m-a obligat nimeni. Și viața mea este parșivă, nici eu nu mă pricep să mint, și aș vrea și eu să renunț. De ce nu sunt lăsat? Eu am renunțat la o meserie în favoarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să mă scuzați!" își aruncă haina pe umăr și se îndreptă spre ușă. Nu pleca! auzi Carol în urma sa și se opri în prag, surprins că ligheanul știe și alte cuvinte decât propriul său nume. Te rog, Carol, nu pleca! Îngăimă cu greu Filip. Știu că îți cer un lucru absurd. Este un bun și mult așteptat prilej să scapi de mine pentru totdeauna, dar... n-o face... Nu acum... Mă simt groaznic. Nu mă pot mișca. Ceva dinăuntru, din intestine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el. Era umbra lui. Din poziția în care se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Nu îți dă aceeași satisfacție ca a face lucruri în lume. Orice ai spune tu, e o plictiseală teribilă să nu fi făcut, să nu fi realizat nimic notabil, să fi muncit într-un așa întuneric absolut. Tocmai încercam să îngaim un protest, când m-a întrerupt: — Barbara - îmi pare rău, nu vreau să te bat la cap, dar aș putea să-ți cer sfatul într-o problemă? Am mare nevoie să vorbesc cu cineva în momentul ăsta. Am o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
asta. — Iar eu am dreptul să insist să fie însoțită de cineva în care am încredere, a zis Richard. Săptămâna trecută a dispărut cu el pentru mai mult de două ore. Lila și Hugh erau îngroziți. — Da, am fost, a îngăimat Lila, timidă. — M-am informat pe cale legală, Barbara, a zis Richard, așa că nu mai încerca, bine? Sincer, aș fi avut toate argumentele să-i refuz orice contact cu Ben. — Unde e el acum, a întrebat Sheba. — E sus, se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spus că nu mai era cazul să continue o relație cu un copil care vorbea prostii și gândea prostii. Ea a stat și s-a îmbufnat și a amenințat că pleacă. Iar apoi, când el s-a ridicat și a îngăimat câteva scuze pentru cum se purtase, ea l-a iertat. El a implorat-o „să nu facă bot“, își amintește ea. I-a spus că e frumoasă și că e „cea mai bună iubită“ pe care a avut-o. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
brazda și mânzul se combină într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii ținea discursuri despre Pax romana, scriere latină, terme, viaducte. Ne aflăm în situația stranie că trăim în două lumi (fără straturile arheologice la care săpăm acum). Pentru concetățenii noștri ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adresată mie, am intrat în compartiment și mi-am ocupat locul, aflat lângă ușă, în direcția de mers, deranjând o tânără femeie care, profitând de spațiul gol de lângă ea, îl ocupase în parte. Incomodată în libertatea ce și-o luase, îngăimă o scuză și se restrânse pe locul ei. Tăcui, îmi rezemai cotul de suportul din dreapta banchetei și rămăsei cu privirea în gol s-ar fi spus, căci în realitate urmăream mai departe, de data asta prin geamul compartimentului, câmpia arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
turnă din sticla cu țuică aflată alături, dar cum le umplu, Ana se ivi lângă noi: - Eu unde sunt? întrebă zâmbind și ceru un păhărel, care-i fu adus. El simți venirea Anei ca pe - o salvare, motiv pentru care îngăimă o minciună: - Chiar mă gândeam la tine. Era un bărbat bine făcut, cum se spune în popor, reprezentând o sumă de preferințe fizice, fără nici o legătură cu cele sufletești. Trebuie afirmat însă că pe planul acestora era un om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]