619 matches
-
vârsta. Am 99 de ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99 de ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cei de față m-au răsplătit cu aplauze. Apoi cineva a dat semnalul plecării și toată lumea s-a îmbulzit să se urce în mașinile care așteptau. Mergeam la campo sportivo. Cât am călătorit într-acolo, am văzut iarba uscată și îngălbenită, ca și cum verdele s-ar fi decolorat din pricina soarelui. Pământul avea crăpături, semăna cu fețele celor din clasele mari, pe care ieșeau coșuri și se spărgeau. Dacă o altă mașină venea către noi, trebuia să ne apropiem de marginea drumului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pat budinca gelatinoasă și fierbinte, iar Noga i se alătură, uneori chiar și eu, ne așezăm pe marginea patului și înghițim cu toții în tăcere, iar el ne trimite zâmbetul unei victorii triste, așa cum face un copilaș bolnav, dezvelindu-și dinții îngălbeniți. Uneori uit să îl întreb ce mai face, pentru că asta nu mai schimbă cu nimic lucrurile, dacă astăzi mâinile sunt cele care nu se mai mișcă sau dacă ochii văd cu dificultate, sau sunt degetele de la picioare, sau are dureri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de vin alb din Grecia, sec și cu gust de stafide. La desert cerură plăcintă cu cireșe. — SĂ mergem În insulele din Grecia, spuse ea. — N-ai fost niciodată acolo? — Am fost Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
după orele de birou, Încercând programe care să-i permită să verifice calculele lui Diotallevi, pentru a-i arăta că cel puțin Abu al lui Îi spunea adevărul În câteva secunde, fără a trebui să calculeze cu mâna, pe pergamente Îngălbenite, cu niște sisteme numerice antediluviene, care pe lângă toate astea, În treacăt fie zis, nu-l cunoșteau nici pe zero? Zadarnic, și Abu răspundea, până unde putea ajunge, prin notație exponențială, iar Belbo nu reușea să-l umilească pe Diotallevi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de porc în untură. Răstoarnă conținutul într-o tigaie înfierbântată. Varsă deasupra și un borcan cu ghiveci. Ca să nu stau în calea gospodinei, tragem masa deoparte și descopăr că mă aflu în baie. Lângă frigider se află o cadă mare, îngălbenită. Punem o scândură de-a curmezișul și mă așez pe ea. Nepoate, tocănița asta nu merge fără un coniac. Din sufragerie Clemanza comandă: - Mizi, pune dragă și de o cafea, că se apropie miezul nopții. - Vezi dacă ești mezină? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Munții Bârgăului a coincis cu primele fisuri grave apărute în relația Sabinei cu Leo. La concluzia aceasta ajunsese Cosmin, dupa ce primise prin poștă o scrisoare de la Maria Firidă. Dincolo de vagile formule de politețe, expeditoarea introdusese în plic o filă îngălbenită, despre care ea spunea că ar fi fost ruptă de fiica ei din jurnalul original al lui Leo, acel caiet verde pe care îl avea mereu asupra lui. Caietul dispăruse cu totul, dar Maria susținea că fila respectivă ar conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vadă dacă ne dați pâine de sub tejghea! Dar noi o ascundem sub palton și o scoatem abia când ieșim de la metrou, la Universitate. Nea Fane râde gros, cu gura până la urechi, descoperindu-și gingiile din care mai spânzură doi dinți îngălbeniți și trei măsele cariate: bă Piratule, bă, bine că te-ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu’, însă, nu se pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să-și întindă blugii la uscat. Șuvoiul a curs înainte cu hotărâre. Vremea se făcuse frumoasă. Pe cer rânjea un soare cu colții îngălbeniți. Cum am început să urcăm pe lângă zidul Palatului Cotroceni, strigătele de „A-sa-si-nii!” deveniră bubuitoare. Până sus nu ne-a împiedicat nimeni. Poarta principală era închisă, marea rotondă era goală. Protestatarii s-au grupat sub statuia Leului uriaș de bronz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aleatoriu, în sfumato, pe luciul unicei ferestruici a odăiței. Ca niciodată, pe Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fiertură, o repet de mai multe ori pe zi. De fiecare dată, șterg excesul de lichid de pe deget. În trei, patru zile, rana se închide și dispare. Eu îmi fac rezerve de frunze de nuc toamna, după ce cad din copac, îngălbenite. Le culeg, le pun la uscat și le depozitez într-o pungă de material plastic, legată la gură. Cred că frunzele de nuc vindecă cu iodul pe care-l conțin, care dezinfectează și cicatrizează (arde) și prin uleiul, care unge
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
încîntarea turiștilor în căutare de „autentic”. O colegă din Cluj adună de cîțiva ani de zile fascinante povestiri despre „Sulina de altădată”, cu mare succes la public. Fotograful local propune spre vînzare o gamă diversă de cărți poștale și imagini îngălbenite ale caselor și oamenilor din trecutul zonei și povestește oricui vrea să-l asculte cum se trăia aici „pe vremuri”. Autoritățile promovează cu patriotism local istoria acestui porto franco, vremurile de glorie ale Comisiei Dunării și parfumul romantic al poveștilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
L-am desfăcut și am găsit două codițe blonde de vreo cincisprezece centimetri lungime, legate cu elastic la capătul unde fuseseră retezate și cu panglică albastră de satin la celălalt, unde părul se subția. Alături se afla o poză cam îngălbenită, cu un colț îndoit, dar foarte clară, înfățișa, gol-goluț, în picioare, într-o grădină, un băiețel de vreo doi ani, până în trei, cu o buclă deasupra frunții și cu părul împletit, de-o parte și de alta, în două codițe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iar povestea ta mă obosește fizic. Vin zorile, Nana. Dă-i zor. Te întorci în pat cu o cutie ca de pantofi. O deschizi și, de sub un strat de vată, scoți un ou mare, ca de struț, cu coaja zgrunțuroasă, îngălbenită. Becul așază pe el o umbră albastră. Într-o parte, oul are o pată roșie, difuză. Probabil locul unde a fost steluța, îl iau în palme și-l cântăresc cu grijă. E greu, masiv, iar coaja e călduță ca și când cineva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tăcu, în fine, epuizat, Egor se ridică și scoase dintr-un sertar al scrinului un mare album cu fotografii, legat în mătase stacojie, imprimată cu flori de trandafir, îl deschise și începu să-l răsfoiască. Filele groase, pline de poze îngălbenite, alternau cu foițe aproape transparente, cu arabescuri ingenioase în filigran. Puteai vedea în fotografii femei vesele, cu coafuri ciudate, ținîndu-se câte două după umăr, îmbrăcate ostentativ în costume naționale, copii în uniforme de "mariner", grupuri în costume din secolul trecut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu noi, când s-a întîmplat... Se întrerupse și-i căută privirile. - Poate că ar fi bine să-l lămurim, să-i explicăm de ce este vorba. Doctorul se așeză și continua să fumeze concentrat, cu ochii ațintiți asupra unei cromolitografii îngălbenite. - Povestește-i, rosti târziu. Dar începe cu esențialul. Esențialul fiind, preciza, nu biografia lui Bran, ci semnificația centenarului... Colomban ridică amândouă brațele în sus, ca și cum ar fi vrut să-l întrerupă și să-l aclame în același timp: - Dacă mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Respectă deci niște tipicuri simple, dar care îți vor da măsura eleganței și a respectului (față de sine și, implicit, față de ceilalți): hîrtia aleasă trebuie să fie întotdeauna A4, al-bă, fără dungi sau caroiaje; hîrtia nu trebuie să fie transparentă, învechită, îngălbenită sau mototolită; hîrtia trebuie să fie întotdeauna tehnoredactată pe o singură față; utilizează o distanță de 1,5 mm între rînduri (pentru text) și 2 mm pentru separarea paragrafelor; sînt absolut interzise ștersăturile, greșelile de ortografie, mîzgîliturile, corecturile de orice
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
și i-a înmuiat încheieturile, de nici nu-i mai vine să se miște. Se uită la ceștile de ceai, nespălate, puse-n chiuvetă, la masa acoperită de mușama, plină de firimi turi, și la bucata de brânză, cu coaja îngălbenită, de pe farfurie. Da mă-ta unde-i ? — La servici - săptămâna asta lucrează de dimineață... Nu știi ? răspunde alene Gelu. Stă, rezemat într-o rână, de ușă. E înalt și slab, trăsăturile feței, neașezate încă, par umflate de fierberea dinăuntru pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uite-așa făcea ape-ape. Și câte și mai câte nu era-n camera lu madam Ioaniu ! Scaune cu spătaru învelit în piele și bătute în ținte, cutii vechi de pălării, cufere cu rochii vechi, maldăre de cărți franțuzești, cu foaia îngălbenită, de cum le-atingeai, ieșea din ele prafu și un miros ascuțit, iute... Și pe madam Ioaniu o găsea în fotoliu ei și cu cartea în mână. Dată dracului fusese la viața ei, descurcăreață și învățată. Sta și-acu și citea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vreme nimic. Că dacă era interesu ei, n-aveai cum s-o tragi de limbă, n-aveai ce să scoți de la ea nimic ; atunci tăcea ca mormântu. Sună. Sună apăsat, se oprește și pe urmă sună iar. Apasă pe butonul îngălbenit al soneriei și aude sunetul lung cum se întinde până la camerele de sus ; cum trece pe deasupra scării înalte de lemn, cu șină de fier pusă în marginea treptelor. Stă un timp și pe urmă sună din nou. Parcă s-aude
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Domnului, nu s-a desprins nicio fotografie, sunt bine lipite. Slavă Domnului ! Se apleacă, ia albumul și îl pune ușurată la loc. Pe covor a rămas doar un cartonaș, puțin mai mare decât o carte de vizită. Un cartonaș alb-gălbui - îngălbenit. Se apleacă iar și îl ridică : CELE MAI SINCERE URĂRI DE NOUL AN 1914 Sophie și... A doua iscălitură neclară... Un scris cu cerneală neagră, litere ascuțite, totuși un scris bărbătesc : și, în aceeași secundă în care se întreabă al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bine... El era, pe jumătate ridicat între perne, ca să respire mai ușor... El era, îi auzea de aproape respirația șuierătoare... între degetele fragile și uscate, cu unghiile la fel de perfect ovale ca-n tinerețe, doar cu luciul mai stins, răsucește felicitarea îngălbenită : JULIETTA. Photographe de la Cour Royale. Clișeele se păstrează pentru măriri și fotografii. Ce mult a putut să-l iubească pe bietul Papa, dacă o mai doare și-acum, când abia îi mai recunoaște scrisul cu litere lungi și ascuțite. Acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și vârsta... îți place zacusca ? Spune drept, madam Delcă.... Cum nu ești vegetariană, socotesc mai normal să te întreb... Deloc, dar chiar deloc nu m-aș mira să aud că nu-ți place zacusca... Pe zidul din dreptul aragazului, faianța îngălbenită. Stropi solidificați de ulei, lucioși o punctează ca niște picouri. Era albă faianța când a pus-o madam Ioaniu după ce au plecat chiriașii, era albă și vopseaua cu care au dat chiuveta și țevile de apă. S-a ros vopseaua
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am adus paharele care erau îngrozitor de pline de praf, și așa mi-am dat seama că nimeni nu le călca pragul. De când se mutaseră aici, n-avuseseră probabil nicio ocazie să le mai scoată... Le-am șters cu niște șervețele, îngălbenite, și cu greu am înghițit o bucățică de rahat întărit... Mă dureau dinții... Ea s-a grăbit să se scuze, când m-a tratat, că nu-mi poate ține companie, pentru că n-are deloc poftă de mâncare... Știam de la Muti
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noapte lungă, În care visez că sînt pe moarte, o boală misterioasă Îmi topește trupul, care arăta ca din ceară. În ultima secvență a visului, Delia e aplecată peste patul meu de spital, Într-o rochie de mireasă răpănoasă, aproape Îngălbenită. Trage cu o seringă enormă al cărei capăt dispare undeva sub pijama În zona inimii un lichid tulbure, care bolborosește În tubul de sticlă pe măsură ce-l umple. Delia are un chip osos, nu atît bătrîn, cît Îmbătrînit. CÎnd se Întoarce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]