634 matches
-
urlet. Așa m-au găsit părinții, ghemuit pe dalele pătrate, la picioarele mulajului de ghips și țipând din toate puterile. Am continuat să strig, congestionat și cu lacrimile udîndu-mi fața și gâtul, până când am ieșit pe poarta spitalului, printre frunze îngălbenite și funigei. Am așteptat mult tramvaiul într-o stație singuratică. Suspinam încă și genele nu mi se uscaseră de tot când l-am văzut venind, roșu, cîătinîndu-se pe șine, ca un gândac obosit. Poate că în miezul miezului acestei cărți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Florea, le călărea și le-nghiontea pe surori când erau mici, chirăindu-le-n fiecare seară în paturile casei bă-trînești, cu perne umplute cu paie. Îi vedea parcă în fața ochilor pe "mămica și tătica", vedea peretele de icoane și poze îngălbenite, dar abia dacă mai știa cum îi chemase pe bunicii ei, despre care nu pomenea niciodată, ca și când lumea n-ar fi existat decât începînd de când era ea mică și-apoi s-ar fi degradat, ar fi pălit tot mereu în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tablou!), întîlnindu-se uneori și atingîndu-și antenele cu un mic zgomot lemnos. Geamul fără perdele, dând către moară, era spart și lipit, în diagonală, cu bandă cafenie. Pe jos zăceau tot felul de resturi, șosete-mpuțite, pete mari de cafea, hârtii îngălbenite, ca și o saltea jegoasă, cu o haină drept pernă și fără nici un așternut. Parc-aș fi intrat într-una din acele spălătorii de bloc care nu apucă să fie vreodată folosite, pentru că administratorul le încuie de la-nceput iar apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o pendulă atât de înaltă și de îngustă, încît ajungea până la tavan, iar cadranul ei abia se zărea, pierdut într-o ceață cafenie. Firește, pendula era acum doar un decor inutil, asemenea bufetului încărcat de ceșcuțe și bibelouri cu porțelanul îngălbenit, în centrul mesei, între patru lumînăn scurte și groase, cu un noroi de ceară la bază care arăta că ardeau de mult, se afla un terariu de sticlă în care zăcea nemișcat, pe nisip, cel mai mare păianjen pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și chiar dacă nu le-ar fi plăcut, cine să-i spună lui Mimi în față "sanchi"? Vorbiră, agățați de gard sau stând în fund pe rezervor, până ce aerul se-ntunecă și vântul se făcu de-a dreptul rece. Deja puțin îngălbenite, frunzele plopilor foșneau sclipind ca niște solzișori în soarele ce cobora după Miliție. Se ducea vara, cea mai lungă de pîn-atunci. Avea să vină sezonul ploilor, când n-aveau să mai poată ieși zilnic la joacă. De altfel, venea și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
auzi bătând în geam primii stropi de ploaie, nu mai putu îndura. Se sculă din pat ca în vis, deschise ușa șifonierului și scoase de după teancurile de rufe poșeta stacojie a mamei. Căută-n ea, printre atâtea lucruri vechi și îngălbenite, siguranțe arse, livrete militare, certificate de naștere și poze cu lacul pleznit, până dădu, la fund, de un pachețel moale. Scoase punguța de plastic, o puse pe pat și vîrî geanta la loc în spatele cămășilor și puloverelor împăturite. Se culcă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îi troznea-n dinți. Rochița îi căpătase o nuanță cenușie și-i atârna acum pe trup ca o cârpă. Niciodată, nicăieri nu existase o stradă mai tristă decât Calea Moșilor, cu casele ei bătrânești, cu fațadele pline de zorzoane de ghips îngălbenit. Cu grilajele de fier forjat mâncate de sare și rugină. Până și dunga de cer de deasupra părea făcută din același ghips, pictat naiv cu nori și cherubini de cine știe ce artist de bâlci. Prăvăliile, cu obloane de tablă ondulată, etalau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în marea ce-l respiră! Mi-aduc aminte-acuma de un ospăț măreț Pe care l-a dat Ștefan naintea morții sale. În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, Îngălbenit ca umbra și slab ca vechiul leu Ședea Ștefan cel Mare în falnic tronul său. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scris-o cu-al meu sânge, Las romînimei toate grozavul, frumos vis Ca-n fruntea lumei albe eteni să steie scris. [2În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, ]2 Îngălbenit ca raza și slab ca vechiul leu Stătea Ștefan cel Mare în falnic tronul [său]. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. [2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, ]2 În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
boabe de struguri bătute de brumă, căzuse-n creieri și, printre buze ca porumba, dinții părea că se laudă că-s albi. 2254 Storșii ochi ai mortului. Stoarce ochii mortului și miruie fruntea ta. 2258 Luna pe ceriuri - ca cranul îngălbenit a unui mort. luna, gheață galbenă, atârna ca ruptă în nouri, icoana sorții Moldovei; una spăla cu gălbeneală frunțile valurilor mării, alta plutea asupra țării, îngălbenind în moarte și rușine frunțile moldovenilor. Gălbinarea morții. peste podul Sucevei trecea Ieremia Movilă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și niciodată luna N-a fost atât de palidă ca el. 13 2268 Niciodată luna N-a strălucit ca aureola dulce Ce înconjoară naltă fruntea lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor fi umbra falnică, trufașă, Dară deșartă a mărirei voastre. 16 2268 Și mândrii zei sunt astăzi marmuri moarte. 17 2291 [UN GLAS] Sunt numai mândru - mândru că pot fi Așa cum alții nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pierde foarte repede cumpătul, face greu față presiunii, adaugă. Parcă l-am auzit spunînd că o să întîrzie puțin, își amintește Dendé, părea că ține cu tot dinadinsul să vadă pe viu cum cade Cortina de Fier, ca în volumul Scrisori îngălbenite, care se vindea la sfîrșitul anilor ’70 numai pe sub mînă în toate librăriile. Vizionare plăcută, zice Gulie, doar nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îți lasă impresia că o beau în loc de apă. Fumul îngrozitor, lipsa gurilor de ventilație, chelnerițele cu fuste scurte care se plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu față de maimuță mirosind puternic a săpun dezinfectant, care avea la el un mănunchi de chei cam de mărimea unei anvelope de la roata unei mașini, m-a condus printr-un labirint, ca ăla din Creta, de coridoare pavate cu gresie Îngălbenită și apoi Într-o curte mică, pavată, În centrul căreia se Înălța ghilotina. Este un obiect Înfricoșător la vedere și Întotdeauna mă face să simt fiori reci pe șira spinării când o văd din nou. De când venise Partidul la putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care mă atacase cu oarbă violență xenofobă În aceeași revistă se adăugau, bănuiesc, motivelor pentru care strecurasem hârtia printre lucrurile din valiză. Acum, jumătatea de pagină din Flacăra era atașată nu doar de citatele menționate, ci și de o pagină, Îngălbenită deja și ea, din The New York Review of Books, 21 iulie 1988 (adică puțină vreme după ce ajunsesem, În martie același an, În America). Conținea o scrisoare a lui Czesław Miłosz către redacție. Autorul se plângea de o recenzie la volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cei de față m-au răsplătit cu aplauze. Apoi cineva a dat semnalul plecării și toată lumea s-a îmbulzit să se urce în mașinile care așteptau. Mergeam la campo sportivo. Cât am călătorit într-acolo, am văzut iarba uscată și îngălbenită, ca și cum verdele s-ar fi decolorat din pricina soarelui. Pământul avea crăpături, semăna cu fețele celor din clasele mari, pe care ieșeau coșuri și se spărgeau. Dacă o altă mașină venea către noi, trebuia să ne apropiem de marginea drumului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai excentrice. Zona în care ne aflam noi era o orgie de obiecte de iluminat: veioze Tiffany, statui ciudate cu becuri în diferite orificii, steluțe sculptate în pereți cu lumânări în spatele lor. Așezat sub un soare rotitor, Ed părea cam îngălbenit. Îmi pare rău, am doi prieteni în spital. I-am povestit de Lisa și Alfie, simțindu-mă vinovată că mă foloseam de ei ca scuză pentru faptul că eram cu gândurile în altă parte, dar nu era chiar o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și voiam să le văd mai îndeaproape. Când am luat pachetul am văzut patru adâncituri roșii în partea cărnoasă din palmă, făcute fără îndoială cu propriile unghii. în jurul semnelor proaspete mai erau și altele, vânătăi mai vechi de aceeași formă, îngălbenite și vineții. Judy avusese dreptate. Claire avea într-adevăr un temperament tare năvalnic. 8tc "8" Nu aveam de ce să mă grăbesc acasă; după-amiezile de duminică sunt mizerabile dacă nu ai companie sau vreo ocupație. Așa că am rămas în Castle Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Dintr-o aruncătură de ochi spre dreapta spătarul văzu, dincolo de grădina de trandafiri, ținută de grădinarul francez anume adus, și care acum erau toți înfloriți într-o explozie de culori, pridvorul bisericii în care stătea preotul cu barba-i albă îngălbenită, căscând de plictiseală. Coborî în spatele domniței scara largă, de marmură albă cu ușoare vine cenușii și roz, și ieșind afară în curtea cu alei pietruite se întoarse să privească inscripția de deasupra intrării: „Am ridicat acest frumos și luminos palat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
evreu stângist și cumsecade decât în ochii fiicei de proletar). Cu câtă seriozitate i-am întocmit lista de lecturi. Mamă, ce-o să-i mai desăvârșesc intelectul. După Agee, va urma Dinamita lui Adamic, propriul meu exemplar din colegiu, cu filele îngălbenite; mi-o închipuiam profitând de sublinierile făcute de mine pe text în anii studenției, începând să priceapă diferența dintre relevant și neînsemnat, dintre generalizare și ilustrare, și așa mai departe. Și, în plus, era o carte scrisă într-un stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fiertură, o repet de mai multe ori pe zi. De fiecare dată, șterg excesul de lichid de pe deget. În trei, patru zile, rana se închide și dispare. Eu îmi fac rezerve de frunze de nuc toamna, după ce cad din copac, îngălbenite. Le culeg, le pun la uscat și le depozitez într-o pungă de material plastic, legată la gură. Cred că frunzele de nuc vindecă cu iodul pe care-l conțin, care dezinfectează și cicatrizează (arde) și prin uleiul, care unge
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
două perechi de pantofi, dintre care una fără flecuri. Sub chiuveta murdară, se vede un lighean plin cu apă de culoare rozalie care pute a permanganat de potasiu. Pe patul acoperit cu un cearșaf mototolit având numeroase urme de spermă îngălbenite și întărite, zace Rica, iubita lui Matolea. Complet goală, cu mâinile legate la spate și căluș în gură. Ochii aproape ieșiți din orbite păstrează expresia îngrozită ce-i însoțise ultimele clipe de viață. Pe trupul ei se văd numeroase pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tăcut și gânditor. Acum, Bart, trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le place să întârzii. Se sperie ușor, pot să creadă că le abandonez... Da, încă mai au frica aceasta!... Mamă, mă doare! Vântul smulgea din copaci frunzele îngălbenite înainte de vreme. Timpul trecea alene, ca un râu de șes pe sub sălcii pletoase. Arm lucra in grădina cu flori, care erau pasiunea sa din fragedă copilărie. Anii aceia nevinovați și atât de plini de gingășie și farmec îi rămăseseră adânc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
încît să fim uimiți de pielea lor subțire și albă din cer de ianuarie, să ne mirăm că ochi negri și adînci ca paralizia viselor prind iarăși păsări cîntătoare. atunci să ne fie teamă că femeia din poza crăpată și îngălbenită lipită de piept încetează brusc să mai fie mamă, lacrimile să mai fie lacrimi, ci numai durerea rămîne ca un plic netrimis.
Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
că mai exist!” Și eu îți răspund: „Tu poate nu mai exiști, corpul tău se află în cavou după acest noian de ani, oasele tale sunt învelite într-un costum, cu cravată, cu pantofi, cu păr cârlionțat și lung și îngălbenit de umezeală, cu ochii mâncați de întuneric, în găvanele craniului, cu oasele toate întregi, chiar dacă carnea ta e plecată în țărână, în lada aceea de stejar masiv, da, te închipui așa, te închipui cu fața trasă ceva mai mult, dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]