545 matches
-
luminat pe fața tristă sau îngrijorată. Viața unui copil e o perioadă măreață în care realizezi în ce lume minunată trăiești. Dar ce păcat că durează atât de puțin... cu etape atât de scurte precum anotimpurile bătrânului an care se îngemănează cu repeziciune, anotimp după anotimp, încât nu-ți dai seama cum a mai trecut un an, și încă unul și tot așa, până devii adult. Nevinovăția primilor ani ai copilăriei e ca primăvara, fiica renașterii, e anotimpul în care totul
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
pentru înțelegerea acțiunilor umane și de cea mai mare actualitate pentru practica educațională. Până în prezent, sociologii și psihologii au abordat cu predilecție problema „implicării în sarcină”; filosofii au dezvoltat teoria „alienării muncii”. Perspectivele ni se par complementare: cercetarea empirică se îngemănează cu reflecția teoretică, aspectele generale cu cele particulare. Imaginea rămâne totuși parțială: implicarea în sarcina de muncă (a se citi sarcina de învățare pentru elev) reprezintă doar o latură, chiar dacă fundamentală, a procesului complex de implicare socială (a elevilor). Se
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
stâng se zbătea la intervale regulate ca și cum ar fi schițat la nesfârșit o tentativă ratată de zbor. Pleoapele, la rândul lor, păreau uneori că uită să se deschidă și trebuiau ajutate de o scurtă torsiune a gâtului. Toate aceste ticuri, îngemănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanța zborului interzis îndeobște muritorilor, îi dădeau lui Irinel aerul unei zeițe nevrozate, căzute din paradisul Scenei. În 1983, când au venit amândoi în Germania, au petrecut un sejur în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
preciza cu exactitate când anume și cum au prins viață la noi primele comunități religioase creștine și instituțiile de resort, neexistând acte prin care să se ateste o asemenea situație, nu e deloc greu de înțeles că începutul lor este îngemănat cu înființarea așezărilor sătești, știut și demonstrat fiind faptul că satele noastre își au sorgintea în existența comunităților familiale străvechi, evoluând apoi spre faza așezărilor sătești cu reglementări noi de esență teritorială și principii de muncă, din care nu putea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Dar între cele două extreme, autorul englez a avut grijă să mărturisească că universul său diegetic nu aparține nici raiului, dar nici iadului. Ca și în cazul târgoveței din Bath, autoritatea și experiența, simpatia, indulgența și latura critică s-au îngemănat.106 „Decameronul abundă în descrierea incidentelor domestice, a manierelor și a culiselor, a decorului; de aceea nu putem concepe ca portretele personajelor feminine să nu fie la fel de bine schițate și reprezentate de un observator atât de fin și un pictor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este dedicat tot ei. Boccaccio vădește o preferință pentru anumite tipologii umane, dar mai ales pentru o onomastică pe care o folosește recurent, conferindu-i însă, de fiecare dată, valențe noi. 606 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 23. (trad. n.) 166 îngemănată cu norocul, care apare deseori în lume, dar este mai mult ură decât iubire (acest tip de iubire va fi amplu ilustrat în Decameron, alături și de celelalte două.)”607 Episodul acesta al tinerilor reprezintă o lume închisă, un microcosmos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Dar între cele două extreme, autorul englez a avut grijă să mărturisească că universul său diegetic nu aparține nici raiului, dar nici iadului. Ca și în cazul târgoveței din Bath, autoritatea și experiența, simpatia, indulgența și latura critică s-au îngemănat.106 „Decameronul abundă în descrierea incidentelor domestice, a manierelor și a culiselor, a decorului; de aceea nu putem concepe ca portretele personajelor feminine să nu fie la fel de bine schițate și reprezentate de un observator atât de fin și un pictor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este dedicat tot ei. Boccaccio vădește o preferință pentru anumite tipologii umane, dar mai ales pentru o onomastică pe care o folosește recurent, conferindu-i însă, de fiecare dată, valențe noi. 606 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 23. (trad. n.) 166 îngemănată cu norocul, care apare deseori în lume, dar este mai mult ură decât iubire (acest tip de iubire va fi amplu ilustrat în Decameron, alături și de celelalte două.)”607 Episodul acesta al tinerilor reprezintă o lume închisă, un microcosmos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
temă a literaturii, decât ca dramă capitală a umanității. „Aveți moartea În mână!” Puține morți sunt filozofice, așa cum e aceea a lui Cato, model de supunere În fața Voinței Divine - după explicația dușmanului de moarte al stoicului, Cezar. Pentru că prea puține Îngemănează cele patru mari cerințe stabilite de filozofia existențialistă romană: libertas, virtus, dignitas, fides. Funcția de model a sinuciderii s-a pierdut cu totul. Din conotația pedagogică pe care o avusese În timpurile antichității precreștine n-a mai rămas nimic. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e, așadar, premersă (și dublată) În jurnalul intim de impulsul de a descoperi, de a interpreta/de a identifica. Ea ordonează, conform dorinței (În parte refulată, În parte stârnită de un orizont de așteptare În care ficțiunea și realitatea se Îngemănează sub protecția unui eu contemplativ, privitor) cvasi-libidinala masă informă de senzații, sentimente și impresii pe care le smulge contabilității. Ulterior, ea le translează În domeniul În care expresivitatea artistică și viața independentă a textului devin ținte inconștiente ale actului de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
hornuri rămase întregi, coborâte acum la nivelul solului păreau niște mici monștri care se ițeau din vegetația ce năpădise totul, ghizduri ale unor fântâni ce nu mai existau, se vedeau răsturnate și inutile, păstrând în carnea lemnului numele unor oameni, îngemănate cu anul în care fusese săpată fântâna. Și peste tot unde-ți aruncai privirea, vedeai împrăștiate, ca de o furtună gigantică, mii de nimicuri care se strâng parcă singure pe lângă casa omului și care de fapt îl fac să se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
obicei, acela de a da, de a da de pomană. E o carte polemică. Carte document. Autorii înșiși spun: ,,Dăinuirile... sînt un muzeu ce vorbește cu slove “ Au scris această carte, iarăși cum singuri spun, cu trudnică viață de cercetători îngemănată cu jertfă de sine. Eugenia și Costache Buraga, din Dăneștii Vasluiului, doi dascăli de țară, autori de carte, ctitori de muzeu. Costache Buraga are 73 de ani . L-am găsit în sat, la Dănești. Să-l ascultăm. Nu e vorbă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În al doilea rând, sufle tulfân tână este și o sursă a creației, fiindcă prin simetrie inversă, „în oglindă“, reinter pretează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la oamenii adevărați“, după cum observa G. Călinescu. ÎNCHEIERE În final, putem afirma că, între marii clasici ai literaturii române, Slavici rămâne creatorul nuvelei realist psihologice, iar Moara cu noroc este dovada cea mai strălucită, ilustrând în mod convingător tema banului, îngemănată cu tema familiei și cea a destinului. - VARIANTA 6 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Tudor Arghezi, Saștept?) 1. sinonime: pulbere - praf, nimicnicie; nu intră - nu ajunge, nu se deschide 2. În titlul formulat ca propoziție interogativă, semnul întrebării are rolul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acribie documentară, apelul la izvoare (multe inedite: documentele diplomatice din Arhiva M.A.E.), onestitate în citarea autorilor, o știință a conceperii structurii temei în cauză. În paleta largă a preocupărilor științifice - concretizate în sute și sute de pagini, unele îngemănate în două reprezentative volume de Studii de teologie istorică și patristică (apărute în anul 2005, respectiv 2007; sic!: peste 1.400 p.!) -, un loc aparte revine studiului primelor secole ale creștinismului în teritoriul dintre Dunărea de Jos și Marea Neagră. În afara
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o salvă de tun"; corelativ, "goarnele nunții" sună fantastic. În Missa solemnis fantome "de prin astre" dialoghează cu vedenii din "cotloanele mării", arătări care în Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul, stările labile cu analogii în regimul acvatic se îngemănează într-un topos melopeic sugerând freamătul universal: "Privește corabia sufletului tău cum pe apa / de sus și de jos migrează străină de tine, / Și îngenunche sub candela lunii și tânguie har / ca să te poți hotărî în enigmele harului" ( Pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pregătit să abordeze critic realitățile respective. Un aer melancolic plutește peste unele pagini, scrise pesemne la contactul cu aspecte deloc entuziasmante ale lumii noastre. Autorul nu disperă însă, găsind mereu o cale de transgresiune a impasului. Lumini și umbre se îngemănează peste tot, dar sfârșesc prin a nutri un discurs pozitiv, născător de speranță. O meditație preambulară despre lipsa de răsplată a muncii educatorului, înscrisă ca moto la unul din texte, îi va fi adus aminte autorului de poezia lui Vlahuță
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
istmul ponto baltic a fost major în partea sa nordică, dar nesemnificativ în rest, adică la noi (în regiunea carpato balcanică)105. e. Modelarea definitivă a identității Putem spune că, în ceasul istoriei care a bătut exact atunci când s-a îngemănat neoliticul cu Antichitatea, am ajuns la sfârșitul procesului de fuziune. Din melanjul genetic perpetuu produs vreme îndelungată, s-au desprins, din rândul popoarelor indo europene, traco ilirii care s-au așezat în Balcani. Din această ramură a înfrunzit și înflorit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este fiul ninsorii, femeia poartă în ea sămânța morții, lumea s-a născut dintr-un imens ou. Sunt valorificate poematic dualitatea spirit-trup, geneza: "Ești o femeie, lume, ca să te birui eu,/ Isus Hristos, sexul lui Dumnezeu." și trupul și sufletul se îngemănează, sufletul nu se poate defini, el este flacără, fulger, aer. Miturile, deși unele ne sunt cunoscute, sunt îmbogățite cu sensuri, nuanțe și culori. În poemul "Rușine", după ce trece prin toate miturile genezei, poetul adoptă atitudinea psalmistului, reeditând pe Arghezi, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vindece: atitudine care demonstra robustețea, caracterul viril al creativității sale. Cele două spectacole ale lui Visarion m-au însoțit multă vreme, ca repere, în anii de școală. Nu uit nici acum scrâșnetul pietrișului cu care era acoperită dușumeaua scenei scrâșnet îngemănându-se straniu cu melodia suferințelor mocnite și, de câteva ori, explozive ale personajelor cehoviene. Cum nu pot uita nici momentul magnific din celălalt spectacol, când unul din meșterii lui Manole șuiera exaltat: "Noi suntem dracii lui Cristos !" iar gigantica schelă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În al doilea rând, sufle tulfân tână este și o sursă a creației, fiindcă prin simetrie inversă, „în oglindă“, reinter pretează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la oamenii adevărați“, după cum observa G. Călinescu. ÎNCHEIERE În final, putem afirma că, între marii clasici ai literaturii române, Slavici rămâne creatorul nuvelei realist psihologice, iar Moara cu noroc este dovada cea mai strălucită, ilustrând în mod convingător tema banului, îngemănată cu tema familiei și cea a destinului. - VARIANTA 6 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Tudor Arghezi, Saștept?) 1. sinonime: pulbere - praf, nimicnicie; nu intră - nu ajunge, nu se deschide 2. În titlul formulat ca propoziție interogativă, semnul întrebării are rolul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al clasicismului, dar, spre deosebire de acesta, nu pleacă de la un model prestabilit, transcendent sau transcendental, ci pornește inductiv de la concret și particular, asemenea romantismului, numai că refuză să se raporteze la o lume ideală, așa cum procedează cel din urmă. Putem spune, îngemănând două nimerite formule ale lui Blaga, că deși pleacă de la "forme individuale, singulare, unice"77 pozitivismul prezintă "natura sub unghiul maximei constanțe"78. De fapt, el calculează "o medie teoretică", încercând "să fixeze natura în constantele ei"79. Tot astfel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]