5,200 matches
-
masă și își spuse, nervoasă, că iar se va răci mâncarea. Puse mâna pe telefon, formă numărul, dar fu suprinsă să audă vocea robotului care o anunța că persoana apelată nu se afla în raza de acoperire a rețelei... Îi înghețaseră picioarele... Trăia acut dureroasa senzație că degetele urmau să se spargă în bucăți dacă ar fi primit câte un bobârnac, însă ideea de a-și scoate bocancii pentru a pune în aplicare acel gând care nu-i dădea pace de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să nu plece împreună cu ea și o fâșie de piele. Imaginația zburda cu o viteză colosală, ceea ce nici nu îl miră foarte tare, putea să simtă, deja, căldura insignifiantă a sângelui care țâșnea din buză și se prelingea pe bărbie, înghețând instantaneu, o dâră roșie brăzdând stratul alb și rece care îi acoperea fața. Deveni conștient de greutatea genelor care se transformaseră, insensibile, în țepi. Țepi mișcați în sus și în jos de pleoapele chinuite, o posibilă amenințare pentru ochii împăienjeniți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
firma să înceapă drumul spre faliment. Cu bunuri în valoare de 62,8 miliarde de dolari, Enron a devenit cel mai mare caz de faliment din istoria Statelor Unite. În ziua în care Enron a dat faliment, acțiunile sale au fost înghețate la 72 de cenți/acțiune, cu peste 75 de dolari mai puțin decât cu un an în urmă (www.aicpa.org). Iată câteva mostre de „creativitate în contabilitate” ale celor care au generat criza Enron: - au dezvoltat și au permis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Într-acolo. Toată iarna Împăratul ofta după pasăre și-i păru rău că pentru o furculiță veche pierduse o prietenă. Privind viscolul pe geam se Întrebă pe unde o umbla pasărea lui, dacă avea ce mânca ori dacă nu a Înghețat pe undeva, Doamne ferește. Spre marea bucurie a Împăratului ( așa de bucuros a fost că a plâns-ați mai văzut vreodată un Împărat plângând?); pasărea s-a Întors În primăvară. Pesemne și ei Îi părea rău pentru ce făcuse, căci purta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
la Anișoara sa-i aducă mure, de unde-o ști, că altfel n-o să aibă zile bune cu ea.Și o dădu afară pe ușă și o alungă pe biata fata să plece În pădure.Afară era prăpăd: un ger de Înghețau pietrele și un viscol de nu vedeai În fața ochilor. Anișoara făcu o cruce mare și strângându și mai tare cojocul, porni spre pădure. Înainta foarte greu din cauza troienelor și Îi tremura și inima În ea. Știa că nu se putea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
strângându și mai tare cojocul, porni spre pădure. Înainta foarte greu din cauza troienelor și Îi tremura și inima În ea. Știa că nu se putea Întoarce acasa și stia că baba Dochia anume o alungase, ca să se rătăcească și să Înghețe ori s-o mănânce vreun lup. Merse cât merse, nici ea nu știa cât, dar simțea că nu mai poate urca muntele (căci pădurea era pe un munte). Căzu istovită și abia putu să se rezeme de un copac.O
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Merse cât merse, nici ea nu știa cât, dar simțea că nu mai poate urca muntele (căci pădurea era pe un munte). Căzu istovită și abia putu să se rezeme de un copac.O cuprinse toropeala,simțea că amorțește, că Îngheață, dar așa slăbită de puteri și cu ochii Închiși se rugă În șoaptă: „Maica Domnului, nu mă lăsa! Maica Domnului, nu mă lăsa...” Când se trezi era dimineață.Mare ia fost bucuria că nu Înghetase.Viscolul Încetase, ieșise soarele.Și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
gustoase.Uitase că afară e iarnă Încă. Dimineață se pregăti de plecare, Își luă un coș În care să culeagă murele.N-o ascultă pe fată când aceasta o rugă să nu plece.Și pentru că ea era bătrână, ca să nu Înghețe, Îmbrăcă nouă cojoace. Porni baba Dochia spre munte. Și mergea și mergea și Înainta prin zăpadă și gâfâia și ofta, căci dhe, era doar o babă și grele Îi mai erau cojoacele.Ieșise soarele, se anunța venirea primăverii, pe ici
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ospătă ca la ea acasă. Înainte de culcare, cioara Își primeni din nou penele, se privi mulțumită În oglindă și cânta veselă, deși se simțea puțin amețită. Dimineață când se trezi, prima ei grijă a fost să meargă În fața oglinzii. Îi Îngheță inima (vă vine a crede că avea și ea inimă?) de groază când văzu că penele ei de un alb strălucitor erau acum negre ca smoala.Crezu că cineva făcuse o glumă proastă: se frecă, se spală, se pudră, dar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și nu în bine... Mai trase o înghițitură din coniac, plăti și plecă. Băutura îi ardea gâtul, inelul îi ardea capul, imaginea lui Clody îi ardea ochii. Îi venea să se arunce, ca să se "stingă", în Dâmbovița, dar râul era înghețat, podul prea înalt... Gândi: Dacă n-am făcut-o la Paris, în Sena, de pe podul Alexandru III, cel cu statui și lampadare de fier forjat, de ce-aș face-o aici... Nici vorbă. Petre, ai grijă de "protocol"! Una-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
disperarea mai tare ca oricând și mă simțeam părăsită într-un amurg de toamnă, într-un deșert în care nu se auzea nici măcar ecoul, oricât aș fi strigat. Să fie oare „dezamăgire în dragoste“? Mă întrebam dacă eram sortită morții, înghețată în roua nopții, singură în deșert, după ce-au dispărut și ultimele raze ale soarelui. Îmi venea să urlu. Fără lacrimi. Îmi tremurau umerii și pieptul și mă înăbușeau suspinele. Nu mi-a mai rămas decât să merg la Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și chiar a transformărilor interne. Totul tinde să își mențină identitatea, deși totul e mișcare, în mișcare și prin mișcare. Spațiul e-n mișcare. Timpul e chiar mișcarea. În univers există un dezechilibru constitutiv, în totalitatea lui, altminteri totul ar îngheța și s-ar opri ireversibil. Haosul își are rolul lui. Entropia, o măsură a haosului, duce la dispersarea energiei utile, la moartea universului, ireversibilă. Și totuși, o tendință opusă, de scădere a entropiei, de echilibru, de cristalizare, de permanență a
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
drept instrument pedagogic", fiul său, "manelistul cu ochi de safir", "face pluta pe spate/ în marea cu sarea balenelor albe". Până și obsedantele horcăieli ale obezului pater se pretează unei lecturi poetice: "sforăiturile lui par niște virgule făcute cu mâinile/ înghețate de foștii mei elevi de la Comarna:/ mari și groase de spărgeau foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi și la temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
drept instrument pedagogic", fiul său, "manelistul cu ochi de safir", "face pluta pe spate/ în marea cu sarea balenelor albe". Până și obsedantele horcăieli ale obezului pater se pretează unei lecturi poetice: "sforăiturile lui par niște virgule făcute cu mâinile/ înghețate de foștii mei elevi de la Comarna:/ mari și groase de spărgeau foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi și la temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
aspectul lor aparent neelaborat, de o sugestivă simplitate evocatoare: "Toată viața am stat cu chirie. întâi la Calafat, în două camere, la doamna Stănescu. Acolo m-am născut. în martie '54, ce iarnă de pomină, zăpada trecea de acoperișuri, Dunărea înghețase și lupii, se zice, intraseră în oraș. Apoi ne-am mutat la o babă, pe aceeași stradă: toată locuința era compusă dintr-o singură cameră uriașă..." Sunt, aceste notații, nucleele unui nou roman cu substrat biografic al lui Gabriel Chifu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
să ajung ofițer de marină // acum sînt un bătrîn ponosit căruia la bufet / sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet / nu eu mi-am ales o asemenea meserie / sînt victima parcelor // orătăniile dorm de mult / amintirea se spulberă și apa îngheață // în soba mea țărănească focul e-o limbă de aur / ce șuieră fraze de basm / Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm / despre structuralism și despre viitoarea mea crescătorie de melci / liniștea se face subtilă e-o vreme de
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
călătoriei spre o altă planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se comportă autorul Arheologiei blînde pe tărîmul insolit care e creația poetică, "un continent în care litera îngheață / și cuvintele se dilată"? Cu totul altfel decît contemporanii d-sale de mare succes precum Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, care, pornind și ei de la premisa sensibilă a unei "lumi pierdute", au umplut scena cu clamoarea unor orizonturi cosmice gemînd
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
inclusiv întrebarea-refren "Dar unde sînt zăpezile de an?" După Crăciun, pe 26 decemmbrie, mi-am adus aminte de povestea lui Andersen Fetița cu chibriturile. Noaptea, pe la zece, la o intersecție o fată de vreo zece ani, îmbrăcată subțire, cerșea aproape înghețată de frig. Tremura din tot corpul și clănțănea din dinți. La vreo cincizeci de metri mai jos, un accident de automobil, cu două mașini care se loviseră în bot. În jurul lor se învîrteau mai mulți polițiști. Se oprise acolo, ca să
Zăpezile de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8923_a_10248]
-
termenul din uzul jurnalistic. În orice caz, textele transmit mai ales imaginea terifiantă a blocării sub zăpadă: "Oltenia sub zăpadă" (EZ, 3.07.2008); "România sub zăpadă" (Adevărul, 3.01.2008); "România, îngropată sub nămeți" (Ziua, 3.01.2008), "România îngheață sub troiene" (Libertatea, 8.01.2008). Zonele geografice și localitățile sînt personificate și ipostaziate în victime: "Constanța, orașul părăsit în zăpadă" (Ziua, 7.01.2007); "România rămâne paralizată după doar o zi de viscol" (Ziua, 5.01.2008). Apare uneori
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
doar o sută de bărbați, deoarece acum o să-și aibă ultimul bărbat pe care-l merită o trădătoare a propriului popor. Regele nu făcu nici un gest. Romilde, în schimb, se agită lălâie și ca vai de capul ei; privirea îi înghețase de groază. Veniră niște soldați cu cazmale și făcură câteva găuri în pământ. Alții aduseră scări și drugi și ridicară ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
uscat ușor în palmele-mi plânsul, Dar fața-mi încă-i udă pentru că afară plouă... Căldura iernii Mi-a căzut un fulg în palmă Și-l pun repede în suflet.. Această imaculată zăpadă Îmi alungă orice cuget... În jurul meu totul îngheață, Vântul mi se agață de față, Calea spre tine-i de gheață, Dar cu tine alunec spre viață... Deși este rece și mi-e cam frig, Și zăpada cea rece devine pătură, Mă încălzesc atunci când o ating Pe ea, cea
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
a-i fortifica, printr-un maximum de efect, imaginea de sine. Narcisismul coboară în Cartea recordurilor: "tu poți să rămîi treaz toată iarna să bei zăpadă ca și cînd ai bea vin negru/ și să nu te-mbeți să nu îngheți să nu putrezești nici în aer nici în pămînt/ tu poți să scrii scrisori către prietenii morți direct pe zidul plîngerii de la ierusalim/ tu poți să trăiești în miezul deșertului o mie de ani fără umbră și fără apă" (ibidem
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
tot ce ajunge la mine sunt zvonuri și ecouri prelungi ce mă cutreieră de nebune, din pace mă scot, mă înseamnă cu vagi rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce-ngheață opacă, mi se face a foame și a sete nemăsurată, mi se face a frică mușcătoare ca a fiarei ce hrana-și devoră, terorizată că alta nu-i mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut? unde începe înțelesul cel bătut cu șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde începe marea albastră, holda galbenă cu maci? cine-ți spune: închide gura, dezgolește-te și taci? cine taie-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]