4,243 matches
-
Domnul Kauderer a dat din cap, dar n-a privit-o în ochi: - El nu e un Kauderer! Numai noi suntem întotdeauna în pericol! Ușa s-a deschis. Din urina caldă de cal din ogradă se ridicau aburi în aerul înghețat. Argatul și-a băgat capul îmbujorat înăuntru și a anunțat: - Trăsura e la scară! — Gritzvi! Unde ești? Repede! - a strigat bunicul. Eu am făcut un pas înainte, către domnul Kauderer, care-și încheia paltonul de pluș. III Plăcerile oferite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de servitoare cu boccele, sanitari cu brancarde, bolnavi abia ieșiți din spitale, vânzători ambulanți, funcționari, călugări, țigani, eleve de la fostul Colegiu al Fiicelor de Ofițeri, în uniformă de călătorie. Toți se înghesuiau pe pod, târâți parcă de vântul umed și înghețat, care părea să sufle din hărțile geografice, din breșele ce sfârtecau fronturi și frontiere. În acele zile, mulți căutau refugiu în oraș: unii se temeau de extinderea revoltelor și jafurilor, alții aveau motive serioase să nu se afle în calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mi-am dat seama că suma de la asigurarea împotriva incendiului premeditat o investisem în acele slot-machines ruginite ale lui, și că mă aveau la mână, el și bătrâna aia paralitică și nimfomană. Cu o zi înainte, privind de pe dune lacul înghețat, gustasem libertatea cum nu mi se-ntâmplase de ani de zile, dar în douăzeci și patru de ore spațiul din jurul meu se închisese iarăși, și totul se hotăra pe străzile cu case împuțite dintre cartierul grec și cartierul polonez. Asemenea întorsături au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
abia acum scriu, de când o privesc. Nu fac decât să urmăresc lectura acelei femei, văzute de aici, zi după zi, oră după oră. Citesc pe chipul ei ceea ce dorește ea să citească, și transcriu fidel... - Prea fidel - îl întrerupse Marana, înghețat. - Ca traducător și reprezentant al intereselor lui Bertrand Vandervelde, autorul romanului Privește în jos unde umbrele se-ndesesc, pe care îl citește femeia aceea, vă desfid să-l mai plagiați de acum înainte! - Flannery devine palid: un singur gând pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
expresie supărată și puțin obosită, pe un fond de încăpățânare gravă, care mă făcea să bănuiesc că în lunga istorie a proastelor relații cu soțul ei, despre care se șopteau atâtea, ea nu era numai victima; într-adevăr, între detașarea înghețată a domnului Okeda și hotărârea ei încăpățânată nu știu cine era câștigătorul. Cât despre Makiko, avea tot aerul vesel și distrat pe care unii copii, crescuți în mijlocul neînțelegerilor dintre părinți, îl opun mediului, ca o pavăză; ea și-l purtase cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe lume e sfârșitul lumii. Nu e așa - strigi, și cauți în cartea incomprehensibilă o frază care să poată dezminți cuvintele Ludmilei. Dar cele două trenuri pleacă, se îndepărtează în direcții opuse. În parcul din capitala Ircaniei suflă un vânt înghețat. Ești așezat pe o bancă în așteptarea lui Anatoli Anatolin, care trebuie să-ți încredințeze manuscrisul noului său roman Ce poveste își așteaptă finalul? Un tânăr cu barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e altă impostură: să moară! E suficient să rămână un strat de crustă terestră destul de solidă sub picioare și golul de toate celelalte părți. Îmi continui plimbarea pe bulevardul care, acum, nu se mai deosebește de câmpia nelimitată, pustie și înghețată. Nu mai există ziduri, cât vezi cu ochiul, nici munți sau dealuri; nici un fluviu, nici un lac, nici o mare: numai o întindere plată și cenușie de gheață, compactă ca bazaltul. A renunța la lucruri e mai puțin dificil decât se crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină de blană de culoare deschisă: e Franziska! Recunosc pasul zvelt, cizmele înalte, modul în care ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în dungi, care flutură. Aerul înghețat și terenul pustiu asigură o bună vizibilitate, dar degeaba îmi agit brațele, făcând gesturi de chemare: nu mă poate recunoaște, suntem încă prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel puțin cred că avansez, dar îmi lipsesc punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
licăriri și stingându-se. Important e ca acum, când sosesc cei noi, să găsească Secția D. perfect eficientă, cu organigrama cadrelor sale completă, structurile funcționale operante... Și cine sunt acești „noi“? Ce fac? Ce vor? întreb eu și pe suprafața înghețată care mă desparte de Franziska văd o încrețitură subțire ce se întinde ca o primejdie misterioasă. — E prea devreme ca să știm. Ca s-o spunem noi, cu cuvintele noastre. Deocamdată nu reușim nici să-i vedem. Că există, e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Capul Horn fără să Înainteze nici măcar cu o milă, s-a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui sleia pînă și cele mai Înfierbîntate suflete, Îi deranja pe toți și punea capăt, fără nici o explicație logică, spontaneității rîsetelor și Însuflețirii glasurilor. Și asta pentru că În Oberlus era ceva mai neliniștitor decît respingătoarea și indescriptibila lui urîțenie. Ceva Înghețat, amenințător și Înfricoșător, ca un efluviu sau o forță magnetică de semn negativ care tulbura, pînă Într-acolo Încît lumea ajunsese să spună despre el că „era În stare să facă o plantă să se ofilească numai atingînd-o”. De unde emanau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Evie sunt eu, îmbrăcată în unul dintre compleurile peignoir ale lui Evie, roz-caisă, de satin și dantelă, cusut la comandă. Capotul lui Evie e-o chestie retro roz-caisă à la Zsa Zsa, care mă ascunde așa cum celofanul ascunde un curcan înghețat. La manșete și de-a lungul părții din față a capotului e-o negură roz-caisă din pene de struț asortate cu penele de pe saboții cu tocuri înalte pe care-i port. Seth rămâne încremenit la baza marilor scări circulare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mâini pline de bancnote pe care nu le vreau și întinse peste masă spre mine. Lifturile, zice, sunt la dreapta dumneavoastră. Sari la mine ca Daisy St. Patience în prima zi când eu și Brandy am stat împreună. Ziua curcanului înghețat după ce-am așteptat toată vara să mă întrebe cineva ce am pățit la față și când i-am spus totul lui Brandy. Brandy, când m-a așezat pe scaunul păstrând încă căldura fundului ei și-a încuiat ușa logopedei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
escrocherii și de idei străine, periculoase Țării. De aceea am venit la Vladia, pentru a realiza în mic, dar în realitate, ceea ce vrem să facem în mare, pe tot cuprinsul țării. Vrem să facem din Vladia exemplul, experimentul reușit, bulgărele înghețat, de nădejde, de ca avem nevoie. De aici, din capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
date istorice și geografice, fiindcă acolo se Înregistrează tot. Absolut tot. Ținutul natal fusese descris cu atâta Însuflețire Încât, urmărind cu privirea rândurile și paragrafele, mă simțeam acolo, În inima acelor ținuturi: zăpezile de pe piscurile munților Îndepărtați, arborii golași, apele Înghețate pe care, ca În peisajele breugheliene, copiii se dădeau cu săniuța, printre ei l‑am zărit cât se poate de clar și pe el, pe tata, deși pe atunci n‑avea cum să fie tatăl meu, ci acela care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormântul lui, cu capul plecat, cu căciula În mână, gândind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi‑au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care G.M., din mai până În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și‑l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să‑l țintuiască, pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sângele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cântările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fie mormântul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
supraviețuitor al unei expediții care se îndreptase spre sud în urmă cu 23 de ani, expediție ce fusese tarata de furtuni teribile până într-Al Cincilea Cerc, într-un loc în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină către nord și să găsească, în mijlocul oceanului, o insulă minusculă, situată la peste șase mii de mile depărtare. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o parte din el... Căpitanul Mararei zâmbi cu o căldură ciudată. Dacă e mulțumit de comportamentul tău, o să te ducă direct în inima lui, acolo unde o să navighezi fericit până la sfârșitul veacurilor. Dacă nu, o să te trimită în adâncul sau înghețat, între caracatițe și șerpi uriași... Își depărta încă o dată mâinile, înainte de a trage concluziile: Nu conteaza când sau cum mori, ci unde vei ajunge după aceea... — Și nu ți-e frică? se miră Tapú. —Frică? se miră acum interlocutorul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
purta, prin frumusețea sufletului și a gândului, căreia îi era înzecit datoare pentru răbdarea și fidelitatea cu care o aștepta. Lui îi datora viața. El era responsabil pentru speranțele ei renăscute. Privirea visătoare, umbrită de tristețe, îi alunecă peste tulpinile înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe acoperișul de tablă zincată al orfelinatului, doar că ceva mai dulce. A Închis ochii. Capul Îi era plin de șuvoaie strălucitoare de ploaie multicoloră. Tâmplele Îi zvâcneau violent și stăruitor. Obrajii Îi ardeau, iar pe ceafă simțea un fior Înghețat. E cald ca naiba, a zis Bob. Transpir ca un porc. Or fi având cel puțin aer condiționat? E o mizerie cinematograful ăsta, la Singapore nici nu se vede așa ceva! șșșșt! Ecranul era un vârtej de nuanțe sclipitoare. Johan Încercă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
recepție, o celebrare a tuturor ticăloșiilor care au dat peste țara noastră. Până și președintele o să fie aici Într-o oră. — și cum pot eu să te-ajut? Adam s-a simțit traversat iarăși, Încă și mai violent, de fiorul Înghețat al spaimei. Din și-a scos geanta și a pus-o pe umărul lui Adam, cu grijă, de parcă l-ar fi Împodobit cu o ghirlandă de flori. Arăta mai voluminoasă și-l apăsa greu pe coapsă. — Duci asta Înăuntru. Te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dintr-o dată i se păru extrem de simplu să înțeleagă de ce mama zăbovea la rând la pâine și la întoarcere era calmă și mulțumită, de ce Elena fugise de acasă într-o noapte de iarnă, de ce bătrâna Natalini trăia în odaia ei înghețată și refuza să plece la unul dintre frații stabiliți în capitală, de ce găinile nu se ouă în fiecare zi, de ce strugurii se conservă mai bine în pod, de ce fierbe vinul, de ce poștașul ajunge la poarta lor la ora patru după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]