597 matches
-
ars magna sive combinatoria a manieriștilor, pe de alta cu onirismul romantic profund, s-a putut crede că el se integrează, cumva, cuminte și regulat, în dialectica școlilor și curentelor artistice ale civilizației europene moderne. îi vom găsi pe suprarealiști înghesuiți, de obicei, între dadaiști, futuriști, constructiviști și diverse alte feluri de moderniști. Dar toate aceste curente ne sânt familiare, ideologia lor e simplă, uneori caricatural de simplă. Putem înțelege mistica noului, a vitezei, a experimentului. A torsionării sintaxei, a fragmențarismului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
agi-tînd steaguri, bruscând călătorii și distrugând compartimentele. Erau elevi de liceu amestecați cu inși ce păreau vagabonzi sau boschetari. Era cu neputință să te înțelegi cu ei. Doamna respectivă a trăit o oră de teroare până a ajuns în gară, înghesuită și insultată absolut gratuit. I-am întîlnit și eu în Gara de Nord, acum câteva zile. De departe păreau drăguți și pitorești, cum erau înfășurați în culorile echipei favorite. De asemenea, de foarte aproape, luați adică individual, erau ceva mai mult decât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iar în fruntea lor marii slujitori ai celor cinci zei care dădeau strălucire pământului și mai ales cerului Atlantidei. Pe un tron de aur a stat nemișcat și tăcut, cu îngrijorarea în ochi, regele-zeu al țării atlante, iar în poartă, înghesuiți, marii dregători. Străzile din jurul colinei palatului erau înțesate de lume. Fără să vadă sau să audă ceva, oamenii din popor știau că rugăciunea este înălțată zeilor care se arătaseră unor țărani și-l chemaseră la ei pe Marele Preot pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tatălui, cioban din partea Todireștilor. Din marginea pădurii, se zărea, prin pâcla alburie, clădirile care formau târgul Hîrlăului: imediat, după Bahlui, se ridica semeață Biserica Sf. Gheorghe, înălțată de marele domn Ștefan, spre stânga era clădirea școlii israelite, în dreapta, după dugheni înghesuite, se zărea Biserica Sf. Dumitru, zidită din porunca feciorului Răreșoaiei. Tânărul, când carul atinse apa Bahluiului, își luă la revedere de la tovarășul mai vârstnic, care-l povățui să se întoarcă cu el acasă și să lase slujbele târgoveților. Bucuros că
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spuse el, arătând cu degetul prin parbriz. Pe trotuar stătea parcă ghemuită căsuța din cărămidă roșie a unui meșteșugar. După o singură privire, Lisa deja o ura. Ei îi plăceau construcțiile moderne și noi, aerisite și spațioase. Casa aceasta părea înghesuită, cu camere întunecate, cu țevi vechi și o bucătărie murdară cu o chiuvetă Belfast oribilă. A ieșit neîncrezătoare din mașină. Jack s-a apropiat de casă, a băgat cheia în broască, a împins ușa și s-a dat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
copil, „Linda Martin“, iar alături numărul camerei - 14. Am luat-o pe coridor și m-am îndreptat spre cameră. Am bătut la ușă și am așteptat vreo cinci secunde, după care am încercat clanța. Ușa se deschise. Era o cămăruță înghesuită, fără nici o mobilă în afară de un pat nefăcut. Am verificat dulapul: era gol. Pe noptieră zăcea un teanc de ziare de ieri, deschise la prostia aia de articol despre „crima vârcolacului“, și dintr-odată mi-am dat seama că Linda Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
industrial, cu perimetrul delimitat de coșurile fumegânde ale turnătoriei. Am închis geamul de la portieră, ca să nu las mirosul puturos de sulf să-mi pătrundă în mașină. Apoi zona industrială cedă locul unor cvartale pline de căsuțe înguste, din cărămidă roșie, înghesuite una într-alta la o distanță de mai puțin de treizeci de centimetri una de alta. Fiecare cvartal avea cel puțin două cârciumi. Când am văzut Swasey Boulevard -, strada pe care era cinematograful - am coborât geamul, să văd dacă duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cinci minute mai târziu, Logan se afla afară ținând strâns În mână o foaie A4 pe care era tipărit un nume, o adresă și totalul punctelor de fidelitate adunate Începând cu luna septembrie. 8 Norman Chalmers locuia Într-un imobil Înghesuit, cu trei etaje, În Rosemount Place. Strada lungă, cu un singur sens, se curba spre dreapta, clădirile de culoare gri murdar conturându-se deasupra drumului aglomerat și despicând cerul până nu rămânea decât o fâșie subțire de nori furioși, pătați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
minicomputer. Miller se Întoarse cu fața și rânji la apropierea lui Logan. — Laz! spuse el, Întinzându-i o mână. Mă bucur să te văd. Îmi place cum v-ați amenajat aici. Își roti mâna În jur pentru a indica zona Înghesuită și aburindă a recepției, cu vizitatorii ei uzi și cu ferestrele aburite. — Numele meu este McRae. Nu „Laz“. Colin Miller Îi făcu cu ochiul. — A, da, știu. Am făcut și io niște cercetări de ieri de când ne-am văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu părul pieptănat drept. Asemănarea de familie era izbitoare. Bernard Duncan Philips și mama sa În vremuri mai bune. Înainte să se apuce el să adune lucruri moarte. Înainte să fie cadavrul unei fetițe În adăpostul numărul doi. Bucătăria era Înghesuită și Întunecată. Teancuri de cutii de carton mărgineau Încăperea, iar umezeala permanentă le Înmuiase la colțuri. Mucegaiul acoperise pereții, conferind locului un miros al dezolării. Iar În mijlocul camerei se găsea o masă de bucătărie jegoasă, cu scaune cu Înfățișare Înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
copii din Aberdeen“. Foarte stilat. Danestone fusese la Început un teren pentru ferme, la fel ca majoritatea periferiilor din Aberdeen, dar rezistase În fața progresului mai mult decât celelalte. Dar când au căzut sub lama buldozerelor, s-a construit rapid și Înghesuit. Blocurile tradiționale de granit cenușiu nu se zăreau nicăieri: aici era tencuială ca de terci de ovăz, acoperișuri cu țiglă ondulată, fundături șerpuitoare și drumuri Înfundate. La fel ca orice altă suburbie anonimă. Numai că, spre deosebire de centrul Aberdeenului, unde blocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Dinspre bucătăria mică se auzeau voci nervoase, iar Logan izbucni Înăuntru pentu a vedea doi polițiști În uniforme, unul aplecat asupra unei siluete ghemuite pe podea, celălalt vorbind la stație: — Repet, avem un polițist rănit. Ochii lui Logan scrutară Încăperea Înghesuită, oprindu-se asupra unui morman de material În colțul de lângă coșul de gunoi. Un al treilea agent În uniformă păstrunse În cameră, respirând greu. — Am fost În toată casa: nici urmă de altcineva. Logan Împunse mormanul de material. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Într-un râu de materie pestilențială, către gura de scurgere a canalului, aflată chiar În mijlocul străzii. Scări strâmbe de lemn, acoperișuri deșelate de țiglă, burlane coșcovite se răsucesc grotesc, căpătând tot felul de forme solzoase, ascunse pe după spatele caselor joase, Înghesuite una Într-alta, fără nici o geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai simțit până acum această duhoare olfactivă În nenumăratele mele preumblări pe aceste străzi argăsite și n-am văzut luxurianța vegetației și Înflorirea deșănțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu. Tot coletul acela uman era înghesuit în spațiul din spatele tejghelei, revărsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acum, ci atunci când ieșisem. Fără să-mi fi dat seama, văzusem părțile separat și compusesem imaginea, doar pentru ca apoi conștiința mea să o lase la o parte, probabil, fiindcă era prea absurdă ca să fie luată în serios. Una dintre siluetele înghesuite acolo era Charlie. Imediat ce l-am căutat a doua oară, direct și vreme de câteva secunde, deveni evident că nu-mi dădeam seama cum de putusem să mă duc tocmai până la Dixon și să vin înapoi fără să-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plăcută, perfectă, iar Leigh se gândi că poate o face să arate bine, iar brocartul greu și nesfârșitele falduri de catifea roșie, bogată, parcă te linișteau după o zi infernală. Distanțele dintre mese erau potrivite astfel încât oamenii să nu stea înghesuiți, muzica de atmosferă se auzea în surdină și nimeni nu vorbea la celular. Pentru cineva care suferea de anxietate, locul era raiul pe pământ — un lucru bun mai ales în această seară, când Russell n-ar fi fost prea încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu vehiculul distrus din spatele lui. Cele trei camioane trecură mai departe, cauciucurile lor sfărîmÎnd sticla spartă care acoperea pămîntul. Pacienții spitalului zăceau unii peste alții ca niște covoare rulate. Doctorul Ransome stătea În ultimul camion, cu picioarele ascunse printre trupurile Înghesuite. Văzîndu-l pe Jim, apucă bara laterală a camionului. — Maxted...! Hai, Jim! Lasă lada! — Războiul s-a terminat, doctore Ransome. Jim Îi urmări pe cei treizeci de soldați japonezi care veneau În urma convoiului. Cu puștile aruncate pe umăr, mergeau Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
adînci, zăcea carcasa arsă a unui avion B-29, coada lui ridicîndu-se În aerul serii ca un panou argintiu care face reclamă Însemnelor escadrilei sale. Jim se uită fix la uriașul avion distrus și se așeză lîngă domnul Maxted, printre trupurilor Înghesuite unele de altele sub lumina Înserării. Foamea Îl amorțea. Își supse Încheieturile degetelor, mulțumit chiar și de gustul puroiului lui, apoi rupse tulpini de plante de pe marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
țării și prin toate cabinetele medicale. Îți iei rația. Ulei și zahăr. Îți vine să râzi când treci strada. „Anușka a vărsat deja uleiul”, treci grăbit. Trebuie să ajungi la grădiniță. Fiica ta are serbare. În camera mică, părinții stau Înghesuiți, Îmbrăcați În paltoane. Copilul tău recită Iarna pe uliță, scapă de „Tovarășa Elena Ceaușescu, mamă iubitoare...”. Pe asta o spune o fetiță plăpândă cu ochii pierduți de spaimă. Tatăl dus de fericire. Ți se pare nedrept ca acest copil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
50 m. Pentru că era prea mare ca să fie pusă pe un șevalet, era sprijinită de perete ca și celelalte.Toate tablourile lui Ronnie erau uriașe. Unele chiar mai mari decât acesta. Spunea că pânzele mici o făceau să se simtă Înghesuită și constrânsă. Ruby-și aducea aminte când, pe la 8 ani, o Întrebase pe mama ei prima oară despre ce era vorba În picturile ei și ce Însemnau formele și modelele ciudate din ele. Ronnie o așezase În poala ei și stătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aveam mai multe slujbe. Unii mergeau și la seral, dar eu nu am avut răbdare pentru asta. Nu puteam nici să stau liniștit să citesc. Am încercat. Am fost până și la bibliotecă și am luat cărți. În acea ascunzătoare înghesuită și urât mirositoare, cărțile fuseseră evadarea noastră. Am citit pe rând Goethe, Schiller, Dickens și Thackeray. Dar în America nu mai aveam nevoie de evadare. Cine ar fi vrut să evadeze din Țara Făgăduinței? Citeam o pagină sau două din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înainte să intrăm în ascunzătoare? Cineva a anunțat probabil Poliția Verde, pentru că știu unde să meargă. Urcă scările cu puștile pregătite, trag la o parte biblioteca mare ce ascunde intrarea în anexa secretă și mai urcă niște trepte către camerele înghesuite. Poartă haine de civili, în afară de unul, care are uniformă. Ne întreabă unde ținem lucrurile valoroase. Pumnul lui apucă un teanc de bancnote. Zărește bijuteriile, dar nu poate să le apuce fără să scape banii. Se uită în jur după ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
urmă să fac ceva cu ea. Era tot acolo când am ieșit de la birou în seara aceea. Ochii mari și negri mă priveau fix. Am întors cartea cu fața în jos. Ultima copertă era acoperită cu un scris mic și înghesuit. ACEASTA ESTE O PAGINĂ DIN JURNALUL ANNEI FRANK. Cuvintele olandeze mișunau pe pagină ca niște insecte. Am deschis torpedoul și am băgat-o acolo, apoi am trântit capacul. Ideea mi-a venit pe când treceam pe lângă gară. Am făcut o întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
recunoaște ce fericit ar fi dacă nu și-ar mai vedea părinții un an sau doi. Șchiopătez prin anexa secretă, țopăi de la un perete umed și dărăpănat la altul. Mă sufoc aici, prea mare pentru tavanele joase și pentru camerele înghesuite, prea puternic pentru mama mea neajutorată și speriată și pentru furiosul meu tată lipsit de putere, prea mare ca să mai fiu lovit de ea sau bătut de el. Picioarele mele uriașe fac prea mult zgomot. Brațele mele lungi dărâmă obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
străzii cenușii. Pe balcoanele cu balustrade de fier ruginite putea zări schelete de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai avea nevoie, bidoane, tot ce se putea scoate afară din locuințele Înghesuite. Aproape fiecare fereastră era acoperită cu perdele În culori țipătoare. Pe pervazuri se vedeau borcane de sticlă În care erau puși la murat castraveți În sare, cu usturoi și frunze de mărar și pătrunjel. Fima avu deodată sentimentul că locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]