449 matches
-
el a sărutat-o, nu lipsit de sexualitate. Hai, spuse el, încercând să o ducă în pat. — Nu. Pe podea. Voia să fie dur și tare și intens. —Pervers, spuse el. —Deloc, răspunse ea, indiferentă. Ai trăit tu o viață îngrădită. Nu era rău. Nu era nici extraordinar. Asta era problema bărbaților foarte arătoși. Credeau că doar dacă zac pur și simplu acolo asta va provoca o serie de orgasme. Din fericire, Lisa știa foarte bine ce își dorea. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care știe că nu îl va păstra, nu se atașează de acesta și nu încearcă decât să obțină un produs imediat, fără a se îngrijora pentru ziua de mâine. El păstrează toate îngrijirile și prevederile pentru micul său loc îngrădit (usadba), de pe lângă izba sa, care nu este supus împărțirii periodice. (...) Împotriva acestui rău exista în trecut un remediu, sau cel puțin un paliativ: pământurile epuizate erau abandonate pentru alte pământuri noi, uneori neatinse de plug; astăzi, creșterea populației și extinderea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
colectivități, a muncii la comun. Drumurile nu constituiau o problemă atâta vreme cât pădurea și izlazul erau predominante. Singura regulă era că nu există nicio regulă, oricine trece pe oriunde. Problemele în privința drumurilor încep în momentul practicării agriculturii și pășunatului pe locuri îngrădite. O regulă deosebit de interesantă pe care o remarcă Stahl referitor la modul în care se decidea pe unde va trece drumul este aceea de a respecta traseele statornice pe care le urmează vitele instinctiv atunci când merg în cireadă. Construirea drumurilor
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
să ia din obiceiul pământului ceea ce îi convenea, adică dreptul de a închide din izlaz, și, din Codul civil, ceea ce i se potrivea, adică dreptul de a se considera proprietar deplin.” (Stahl, 1998, vol. II, pp. 181-183) Țăranii contestau terenurile îngrădite și se adunau noaptea pentru a dărâma gardurile. Când lemnul a devenit marfă, cei care aveau resurse să facă tăieri masive au profitat de legea devălmășiei și au tăiat fără limită. Perioada aceasta de abuzuri cu efecte devastatoare asupra pădurii
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
adulterul - devenit public - reprezintă prin însăși esența sa un pericol, fața nevăzută a intrigilor și a cabalelor care riscă să scape de sub control și să reducă la neant munca lui de o viață. Scutură din cap cu înverșunare. Adulterul trebuie îngrădit prin lege cu și mai multă strășnicie. În clipa următoare, remușcă rile îl copleșesc. Atât de multe acuzații false, sau exage rate din motive propagandistice. O impostură, pe cât de grosolană, pe atât de utilă pentru a masca instabilitatea politică. Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din ceea ce am scris eu numai adevărul despre un anumit moment în care am trăit. C.Ș.: Adică romanele să fie raportate la un anumit moment. A.B.: Exact. Ca Orgolii, de exemplu, să fie trecut la literatura „obsedantului deceniu”, îngrădit, prin urmare, între niște ani. C.Ș.: Sau Fețele tăcerii să fie privit ca romanul colectivizării. A.B.: Absolut sigur nu este romanul colectivizării. După cum Refugii sau Drumul cenușii nu sunt romanele „obsedantului prezent”. Asta vreau: să nu fie. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
mirosul. Am șters-o acasă, am ocolit biserica pe lângă mormântul lui Petrică, frate-meu: când s-a-ntors mama, eu eram, cuminte, -n calidor. I-au adunat și pe ceilalți. I-au Îngropat dincolo de gardul țintirimului, Într-o parte din imaș - dar Îngrădită și partea lor. Din prima zi m-am ascuns, cu băieții, În tufe: ca să vedem. Noi, copiii, n-avem voie - tocmai de aceea ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acoperiș deasupra capului, de la apa cărată de la pârâul înghețat la robinetul pe care șuvoiul binefăcător venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-adevăr un progres ! Dar tot atunci am înțeles cât de îngrădită devenise libertatea noastră față de Brodocul siberian. Încercuiți cu sârmă ghimpată și miradoare, păziți de militari care controlau orice intrare și ieșire pe poarta cu firmă agresivă, supravegheați tot timpul de o intransigentă paznică ursuză și dură. Abia a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu mă Întreb de ce se mutase Dora În acest oraș. După accentul meu și-a dat seama că sunt din Viena, și dacă tot m-a Întrebat de ce m-am mutat aici, i-am răspuns că acasă mă simțeam prea Îngrădit. Aici existența era un pic mai lejeră, viața mult mai liberă. Poate Îi putem zice mai „emancipată“? Dora ridică o sprânceană, neagră și superioară, dar, În loc să răspundă În maniera ei ironică și directă În același timp, mi-a explicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai văzut în lumea întreagă pe unde ai umblat. Vino să vezi aleile care duc de la șosea spre vilele lor. — Ce e de văzut? Niște alei... Prefer să mă uit la campionatul mondial de fotbal. — Niște alei, de acord, dar îngrădite, zidite... — Cum adică? — Uite așa... Au ridicat ziduri pe margine. Se feresc de privirile indiscrete. — Nu știm de ce se feresc și ce fac în vilele pe care și le-au construit. Totul e zidit, împrejmuit. Triumful privatizării, al individualismului... — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
populație se deda unei veselii și voioșii ieșite din comun și când pasiunile cele mai tainice găseau o ieșire care nu le-ar fi fost niciodată îngăduită în cursul vieții obișnuite, mai cumpătată și mai sobră. Asemenea izbucniri ale forțelor îngrădite ale naturii umane, care degenerau prea adesea în orgii sălbatice de desfrâu și crimă, au loc în mod obișnuit la sfârșitul anului...” (49, IV, p. 237). În cadrul acestor sărbători (inclusiv Saturnalia romană), în timpul cărora lipsa tuturor legilor era singura lege
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la episodul nașterii lui Moise (Iuda este văzut așadar ca un anti-Moise), dar și la împrejurările patricidului. Textul latinesc folosește cuvântul pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium înseamnă exact „loc închis”, „spațiu sacru”, „loc îngrădit” plin cu pomi fructiferi (echivalentul grecesc este paradeisos). Episodul trimite la primele capitole din Geneză și mai ales la episodul ispitirii Evei de către șarpe. Iuda repetă într-un fel momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză între șarpe și Cain
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o adevărată sărbătoare, e fără limite! Dar drumurile noastre erau pline toamna și primăvara de noroaie adânci și bălți în care puteai să-ți rupi, căzând, picioarele de la șold. Și cu toate astea era satul nostru, deși aveam curți bine îngrădite, și ai fi crezut că puțin ne pasă de ceea ce era dincolo de podișca fiecăruia. Dar nu treceam totuși prin el, și nu suiam pe 106 dealul lui când ieșeam la cîmp? Cine punea umărul jos la roata căruței și biciuind
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
asta, nu mi-au rămas în memorie - vor fi fost supă la cazan, gulaș cu găluște, iar duminica tocătură la tavă cu sos de ceapă și piure de cartofi - rațiile foamei concepute de Morgenthau își puneau amprenta asupra cotidianului nostru îngrădit. Se poate și ca succesiunea de imagini, având o precizie de fotografii, ale asistentelor a căror prezență o simțisem până de curând pe piele ori fața unei școlărițe cu cozi căreia îi duceam dorul să-mi fi slujit și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gândeau ei? Dar noi pe parcurs ce-am evoluat și am văzut un computer, un televizor, un radio și știm, câteodată, să vorbim și civilizat, să ne comportăm civilizat... Atunci pentru mine este încă o pedeapsă în plus. Deci tocmai îngrăditul ăsta este pentru mine o pedeapsă în plus. Ai progrese tehnice în jurul tău, dar noi suntem ținuți tot ca ăia din sare. Mă rănește așa, în demnitatea mea. Deci nu mai sunt așa, ca un om. De ce familia mea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
credinței ortodoxe. În secolul al XVII-lea, aceasta era tot mai amenințată de Poartă, care intrase sub influența unor state occidentale catolice, în special Franța. Ca atare, conducătorii Bisericii Ortodoxe nu numai că aveau condiții de viață precare, dar aveau îngrădită și posibilitatea de exprimare, fiind supuși la tot soiul de ingerințe, persecuții, pedepse barbare și obligații materiale grele. Poporul însă și-a păstrat credința, iar preoții au continuat slujbele după datina străveche. Înfruntarea tot mai dură dintre ortodoxie pe de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
avea în proprietate încă de când era boier, cărora li s-au adăugat cele avute aici la Mănăstirea Ițcani”<footnote Ibidem footnote>. În mai 1675 stolnicul Nacul s-a învoit să dea Cetățuiei „7 fălci de vie de la Cotnari, în Țombric, îngrădite și lucrate, pentru 500 de lei cu care se împrumutase de la Duca Vodă, ca să poată plăti o datorie la niște turci. Mănăstirea avea vii și la Valea Cozmoaiei precum și căzi, crame, pivnițe”<footnote Ibidem, p. 17 footnote>. III. Satele închinate
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu întrebările tale sâcâitoare. Nu se întâmplă nimic, sau orice, iar prezicerea viitorului e interzisă.“ S-a ridicat de pe locul supliciului. Să iasă în stradă, în primăvară, unde supraviețuia, umilit, furnicarul. Să vadă ce efect are bufonul asupra unui mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâncarea făcută de Eva, apoi pleacă iute să scrie la calculatorul din odaie. Adeseori simt o mare îngrijorare pentru Manfred și existența lui nestatornică. El trăiește ca și cum timpul ar fi prea scurt, lumea prea mică și propria lui existență prea îngrădită. Și totul trebuie descris, chiar și cele ce nu pot fi descrise. Dimpotrivă, echilibrul și simțurile mele nu au fost niciodată zdruncinate. Nici o agitație și nici o neliniște nu m-au împins înainte. Liniștit, constant și conștient de țelul meu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ocupă grădinarii, copii. Din meseria asta, grădinărit cum se numește, obțin ei veniturile necesare familiei... Din grădinărit? Oamenii se numesc grădinari, mămico? întrebă Maria. Așa este, se numesc grădinari. Grădinile lor se întind dincolo de curțile pe care le vedeți voi, îngrădite. Ei pun semințe ori răsaduri de plante, adică de roșii, de varză, de morcovi, de cartofi și de toate celelalte legume necesare hranei... E muncă multă până vin cu roadele să le vândă la oraș. Le răsădesc, le plivesc, le
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
prima zi o frânghie pe care a încolăcit-o la un capăt de un copac, iar pe celălalt l-a legat de grumazul animalului. Asta ca vizitatorii să nu privească o maimuță printre gratii, cu libertatea de mișcare prea mult îngrădită. Iar a doua zi, oaspeții grădinii au văzut ceva în formă de om, spânzurat la patru-cinci metri de pământ, cu fața spre poarta Raiului. Profitând de avantajele perioadei de belșug, înainte ca oamenii să se dezmeticească, profesorul Angelo a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
intrau pe poarta larg deschisă... Fanfara străbătea peluza, dând ocol terenului, între groapa de sărituri în lungime și piciorul zidurilor dosnice de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și se oprea chiar lângă tribuna acoperită, pe un loc special îngrădit, unde aproape că nu ajungea soarele. De la înălțimea terasamentului liniei moarte, Rareș, ghemuit sus pe tampon, putea desluși afișul lipit pe poarta terenului Ileana, mare, roșu pe alb: CONCURS DE SĂRITURI CU MOTOCICLETA. ACROBAȚIE. CUNOSCUTUL MOTOCICLIST ANGHEL DATCU SARE DE PE
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
naște cultură, cultura - ateism, ateismul - ștergerea credințelor pozitive religioase, din cari popoarele sug puterea de-a esista muncind, avizați la o fericire iluzorie în cealaltă lume. Astfel ne găsim în starea de vedea pe de-o parte o clasă avută, îngrădită * în plăcerile ei de legi, a căror baze religioase s-au stins atât în ei cât și-n cei de jos, pe de-altă parte o clasă care muncește, geloasă de averile celeilalte și silită a respecta legi și principii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este mai mare decât a aceluia dintâi. Fiindcă tot conceptul răsare din unirea feliurimilor în conștiință, //pentru aceea nici un concept nu este în sine sau și în cumpănire cu altul chiar simplu, ci numai în privire cu mintea noastră cea îngrădită cu hotărâte margini. Concepturile întocmai potrivite fiindcă se pot pune unul în locul altuia, nici se pot altmintrelea deosăbi de cătrăolaltă decât sau numai încît se cugetă de cătră subiecturi deosebite sau în deosebite timpuri; pentru aceea se numesc nedeosebite (indiscernabilia
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-i mai rău din oameni. I-ar fi plăcut și acela, ar fi rezistat singurătății, să fi găsit cum să fie lăsată în pace. Însă groaznică va fi fost, în curând, lumea plină de toate gunoaiele. Disciplina era una, libertatea îngrădită era suportabilă, însă se apropia haosul. Emil era neobosit. Și ea era odihnită, dar nu pentru acolo. Însă ea se simțea în siguranță ascultându-l și de fapt nu era atentă la el. Îi urmărea trăsăturile cu un creion fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]