1,779 matches
-
-i odihnească, să vină acasă de la vre-o întâlnire între bărbați, puțin pilit, ca să nu-l jignească vorbea cu el frumos... iar el întotdeauna îi răspundea: „Fată dragă, mort de beat... mă mai trezesc eu, fie chiar mâine, nu fii îngrijorată, mort de moarte... nu mă mai trezesc!” Nu dura mult și apoi se așternea liniștea. Adormea fericit în felul lui. Fiecare avea ceva de spus și deodată, tatăl gazdei reuniunii, încă nu vizibil afectat de influența băuturii spuse astfel spre
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
face ăsta prostii. E flăcău cuminte, lasă că‑l știu eu. Ca și ăl mic. Pe unde e Prâslea, că nu l‑am văzut prin curte, a lungit‑o milițianul, satisfăcut de încordarea ce se citea cu ușurință pe chipul îngrijorat al lui Vasile. Nu‑i boacănă, dar a venit vremea să se recruteze, că până în octombrie face 18 ani și armata îi bate la ușă, asta e. - Hm! Și pentru asta trebuia să ne bagi în sperieți, f...i mama
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
adus repede aminte de gluma auzită... în care Marișka, în noaptea nunții. trebuia să fie fată mare, dar uitase de când nu mai era... că trebuia să o doară, cel puțin la început, când i se dăruia, conform sfaturilor mamei ei îngrijorate de ce se va întâmpla dacă Iancsi va seziza că nu e fată mare... Numai că prin grija ei, el era într-o stare avansată de băutură în momentul când tinerii au plecat din rândul mesenilor spre a o transforma în
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
aparent veseli, cântând Internaționala. Parcă-am mai îmbătrânit cu zece ani. Bucata de zid cumpărată la venire, beton armat de înaltă densitate, e sfărâmicioasă și-mi lasă un praf alb pe degete. Marion mă sprijină de cot și mă privește îngrijorată: „De ce nu mi-ai spus?”. „Ce? N-am ce să-ți spun, nu știu ce am, nu pot să-mi amintesc nimic grav”, îi răspund, buimacă. Poate sunt un caz patologic, din acelea despre care sunt filme la televizor, poate am trăit
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
pierdut banii la “șeptică” cu dI. Brăgărea. Acesta era educatorul clasei a patra, mobilizat pe loc, scăpat de front pentru a face educație elevilor. “Du-te și spune-i mamei tale, să vină la mine! A venit de îndată, foarte îngrijorată, dar și curioasă despre ce-i voi spune. “Am găsit banii, așa că du-te liniștită acasă, dar aș vrea să știu unde a învățat copiliul dvs. să joace cărți? “La școală, domnule, că la noi în sat nu se aude
ELEVUL EZECHIL DINTR-A PATRA ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360884_a_362213]
-
au opus cei cărora le era frică de ceea ce însemna înrolarea Bisericii în politică în sensul că multe dintre acțiunile lor ar fi fost supuse în această situație criticii și ar fi fost date în vileag, în vreme ce alte glasuri, sincer îngrijorate au considerat că această implicare a Bisericii în politică ar fi însemnat prejudicierea imaginii ei și impietarea asupra încrederii de care se bucură Biserica în rândul populației. Trebuie observat însă că Biserica nu se poate supune sub nici o formă mecanismului
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
de circulație, dar mai întotdeauna criticam învățătură Evangheliei. Păi, așa cum regulile și semnele de circulație asigura un trafic fără probleme atunci când sunt respectate de toți, tot așa și învățătură Mantuiorului dacă ar aplicată în viață nu am mai fi nemulțumiți, îngrijorați, răniți și deznădăjduiți. Dacă aceste reguli lumești ajuta atât de mult, nu cumva "legea" Domnului poate rezolva probleme acestei vieți dezordonate?... Toate-mi sunt îngăduite, dar eu nu voi fi stăpânit de ceva"... Revenim la aceste plăceri pe care incorect
DIN CUGETĂRILE ARHIM. SILUAN VIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364069_a_365398]
-
să iasă din pământ cu frunze și fructe.” Voltaire A trecut mult timp de la cel de al doilea război mondial și unii tineri sunt impasibili la cuvântul război, alții vorbesc cu o anumită încântare, alții cu patimă. Puțini sunt cei îngrijorați. Este adevărat, timpul își așterne uitarea. Trecutul se uită repede și se învață prea puțin din greșelile lui. Atrocitățile războiului sunt date uitării sau nici nu au fost îndeajuns cunoscute, așa încât unii tineri văd acum în război o soluție pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINERETUL ZILELOR NOASTRE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368420_a_369749]
-
pățit nimic rău! -E totul în regulă cu Ancuța, stai liniștită! Iată că vine după platouri! În acel timp Ancuța intră în bucătărie și ia două platouri mari cu salată, îi surâde mamei sale care o privea cu o expresie îngrijorată și intrigată în același timp.Se apropie de tatăl ei și-i zice: - Deja au intrat în alertă hienele alea tati, când un altul dintre ei s-a dus pe plajă și nu au mai găsit-o! Eu duc platourile
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
ochii învinețiți și plini de suferință. Părea că nu putea opri deloc suspinele dureroase ce îi scuturau făptura și îi provocau iar acele spasme dureroase în locul de sub sân, judecând după crispările de durere, când suspina. Anca se apropie de ea îngrijorată și-i spuse: -Te rog, liniștește-te Desire! Văd că nu-i în regulă cu lovitura aceea ce ai căpătat sub coaste. Permite-mi să te ajut cumva! - Mă doare când respir, însă cu adevărat profundă e rana din adâncul
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
mă întreb cum de și-a schimbat culoarea ochilor în galben și de ce corneea lor s-a înroșit atât de intens și de brusc... Bănuiesc că a băut bere stricată sau a tras ceva pe nas și îmi îndrept privirea îngrijorat și instinctiv spre măsuța unde se afla laptop-ul lângă care zăceau virgine, câteva sticle de bere, încercând să deslușesc marca de pe etichetă, ca nu cumva să mă pună naiba să beau din ele... Până să îmi dau răspuns la
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
mă întreb cum de și-a schimbat culoarea ochilor în galben și de ce corneea lor s-a înroșit atât de intens și de brusc... Bănuiesc că a băut bere stricată sau a tras ceva pe nas și îmi îndrept privirea îngrijorat și instinctiv spre măsuța unde se afla laptop-ul lângă care zăceau virgine, câteva sticle de bere, încercând să deslușesc marca de pe etichetă, ca nu cumva să mă pună naiba să beau din ele... Până să îmi dau răspuns la
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
a luat-o pe Diana și a dus-o în parcare unde avea parcată mașina și de acolo acasă la ea. Când i-a telefonat Desire de dimineață, i s-a ridicat o piatră grea de pe suflet, căci era extrem de îngrijorată, neștiind exact ce i se întâmplase în acea noapte. Diana își revenise în simțiri grație eforturilor sale de a o trezi, însă nu se simțea deloc bine. Avea grețuri puternice și dureri de cap teribile. Înainte să plece, o ajutase
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
Sunt eu, Maria! Scuză-mă, știi ceva de Isabela? Nu o găsesc de aseară, nici pe ea nici pe Paul. Am fost de dimineață pe la ei și nu mi-au răspunsl Nici la telefon nu răspund! Nici unul, nici celălalt! spuse îngrijorată femeia. Maria era mama Isabelei, medic, ca și fiica sa. - Am înțeles că au rămas în apartamentul din casa pe care doreau s-o cumpere! M-a sunat Isabela aseară, răspunsei. - Da, dar de ce nu răspund acum la telefon? întrebă
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
dar nu eram sigur de nimic... Da, știam de o poveste de dragoste, dar nu mi-am imaginat vreodată că ar putea fi ea în centrul atenției. - Da... Oricum, sunt fericită. Stai să dau mamei telefon. Cred că este tare îngrijorată, sărăcuța de ea. Îi dai și tu mamei tale? - Că bine zici... Mulțumesc! După convorbirile telefonice, nu a mai trecut prea mult timp. Abia apucaseră să-și mai vorbească puțin și să-și bea cafeaua, când a venit asistenta Mariana
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
dar și al membrilor familiei... Voi încerca să vă explic succint ce este posibil de făcut și ce pericole pot interveni... - Da, este firesc, o întrerupse Eugen, mai mult pentru a o liniști pe Iuliana, pe care o observase pălind, îngrijorată. - Așa este. Mulțumesc!... Dragii mei, cel mai clar aspect este că nimic nu se poate rezolva decât printr-un transplant de retină. Poate fi un transplant de cornee naturală ori, dacă am avea tot ce este necesar, de un transplant
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
ceva de spus? -M-ai convins. Veniți cu fetița la noi sau venim noi la voi. Trebuie s-o cunoaștem. Pur și simplu m-a fermecat. Cum facem? -Nu știu. Nici măcar nu știu cine este și unde stă...Cred că părinții o caută îngrijorați. Este o poveste lungă. -Atunci, mai pune-o să cânte încă o dată și înregistrează, cu camera. -Am să încerc. Mă duc prin vecini cu ea și...să văd ce reușesc. Hai, pa! Mai discutăm mâine. Nenea Doctoru’ a dus-o
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
unindu-se printr-un arc electric cu pământul, foarte aproape, iar zgomotul infernal al trăsnetului le-a făcut pe cele două să tresară, iar Emanuela s-a trezi dintr-o dată cu brațele ocupate de femeia care, până nu demult, o cercetase îngrijorată să vadă dacă nu a pățit ceva. O zguduitură puternică, asemenea undei unui cutremur, a scuturat, preț de câteva secunde, clădirea veche a pavilionului... Pe holul spitalului și-au făcut apariția, țipând alertate, mai multe persoane: asistente, infirmiere, câțiva vizitatori
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
o intervenție eficientă, fără a mai pierde timp, cu asigurarea zonei. Nu a fost prea greu, deoarece modul de abordare a problemei nu a fost brutal. Li s-a explicat pe scurt și concis situația, iar oamenii, deși erau foarte îngrijorați, au fost înțelegători și cooperanți. Echipa aleasă și coordonată direct de prof. Popescu a acționat în zona autoturismelor. Când Emanuela s-a apropiat, acesta a exclamat bucuros: - Avem noroc. Nu sunt scurgeri de combustibili. Sunt sigur. Ploaia ar fi accentuat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
de compasiune. - Să știți că mama dumneavoastră pur și simplu nu dorește să trăiască, nu luptă cu viața și de aici și comoția cerebrală. - O puteți salva, domnule doctor? Este singura ființă dragă care mi-a mai rămas, întrebă fata îngrijorată. Tata s-a stins tot aici acum câteva luni de zile. Alte rude apropiate nu mai am pe lângă mine. Toate s-au împrăștiat ca păsările cerului prin tot județul. - Sunt rezervat în ceea ce privește starea pacientei. Noi facem totul să o stabilizăm
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
la o școală generală din cartier, în ideea că cei doi tineri se vor căsători până în toamnă. Dar n-a fost să fie așa. Moartea tatălui fetei le-au dat toate planurile peste cap. Acum Săndica era preocupată și foarte îngrijorată mai ales de soarta mamei, bolnavă și ea și aflată în neputința de a se îngriji singură. Toate acestea nu au făcut decât să-i spulbere speranța că își va uni viața de cea a lui Mircea, înainte de începerea noului
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
deja cald. Poate din cauza aglomerației și a geamurilor blocate încă din timpul iernii. Nici un fel de aerisire. Doar geamul din stânga șoferului era lăsat pe jumătate. Curentul de aer pătruns de afară își începea zbenguiala ușoară chiar pe fruntea bietului om îngrijorat că va pierde o cursă în acea zi. După ce făcea să fâlfâie puținele șuvițe ce încercau în zadar să-i acopere fruntea pleșuvă de timpuriu, trecea vesel printre capetele a câtorva bărbați ce stăteau înghesuiți, în picioare, blocând accesul spre
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
față. Stau în picioare că nu au mai fost locuri libere, a lămurit-o fata, trecută și ea cu puțin peste 5o de ani. Am napolitane, dacă vrei ceva dulce, mamă. Sau o bomboană spirtoasă. Vrei? s-a arătat ea îngrijorată în timp ce desfăcea fermoarul la o geantă maronie destul de burdușită la prima vedere. Am uitat să iau o sticlă cu apă. Îmi pare rău... - Ei, lasă fată, că nu mor eu până acolo. Bem apă când ajungem... Dulciurile nu astâmpără setea
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
de acceptare a unor lucruri, astfel încât am simțit că mă ia cu leșin. M-am rezemat de biroul lui, temându-mă că mă voi prăbuși cu scaunul. Ce e cu tine? Te simți bine?”, mă întrebă pe un ton relativ îngrijorat. În sinea mea, mă uimeam că dintr-o persoană agresivă, care-mi dorea în mod vădit răul, devenise brusc atât de condescendent. Da, nu-i nimic, îmi trece”, am replicat, ezitant. Știți ce nu înțeleg deloc?”. ”Ce?”. Practic, și fata
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
mine pe la birou, vreau să stăm puțin de vorbă. - Am înțeles, să trăiți! Am trântit receptorul în furcă scăpând o înjurătură printre dinți: - Nașterea și parastasul... - Ce e șefu’, ce s-a întâmplat, au ieșit cumva granulate?, m-a întrebat îngrijorată doamna Ichim, colega mea de birou, responsabilă cu experimentările de laborator. - Nu, m-a convocat la vorbitor maiorul Popescu, cine știe cine dracu’ m-o mai fi turnat iarăși... Colega mea nu a mai spus nimic, s-a uitat doar lung la
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]