1,838 matches
-
Eseuri > APROAPELE MEU, AUROLACUL Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Aproapele meu, Aurolacul Moto: „și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” Ultimele clipe ale Bătrânului An zburau îngrozite de inerentul lui sfârșit. Nemilosul Timp îl târa în ultima zi, ca pe un leș. Toate minutele și secundele sale, ciufulite și învinețite de atâta zbatere, țipau tăcut în dispariția lor. Pe mine și pe celelalte miliarde de semeni ai
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
încredințeze copiii unei profesoare de filosofie? Dar, până atunci, avea toată vara înainte pentru a învăța să trăiască pe tărâmul apelor, în zăvoiul acesta, cu pelicanul supărat și cu un soț colțuros, ale cărui pretenții încă nu le cunoștea. Privi îngrozită bucățile groase de pește marinat, bucata mare de brânză de capră și colțul de pâine pe jumătate uscată, etalate pe farfuriile plate din lut roșcat. - Sper că nu faci mofturi la mâncare! Acum, cum să îi mai spună că peștele
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiase pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiase pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră pe luncă la vale. Gheorghiță, verișorul meu, copil la cei
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
femei. Lângă trupul acesteia se afla un cuțit aruncat cam la un metru distanță, iar mâinile îmi erau pline de sânge. Nu se poate... Să fi comis o crimă și acum să nu îmi mai amintesc nimic? m-am întrebat, îngrozit. Dar, în afară de decriptarea acestei enigme (esențială pentru a înțelege cine sunt, ce am făcut și ce îmi mai rămâne de întreprins de acum încolo), îmi era clar că trebuia să fug. Într-o cursă contracronometru, fără să mă opresc nicio
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
a trimis pe Gabi cu o lovitură la podea, Marius s-a aruncat asupra ei. I-a tăiat gâtul cu cuțitul, ca unei vite la abator. Apoi a părăsit încăperea. Când a intrat în cameră, micuța Melania a putut vedea, îngrozită, cadavrul mamei sale zăcând într-o baltă de sânge și cuțitul aruncat alături. În fața unui șoc din care nu și-a mai revenit toată viața, tremurând, temându-se că va leșina, a făcut un lucru pe care nu și l-
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
laptop destul de modern. Sufăr de insomnie, iar când totuși reușesc să adorm, am coșmaruri teribile. Odată am visat că, în timp ce făceam dragoste, trupul Penelopei se carboniza încet, prefăcându-se într-un monstru. În locul totalei eliberări, mă aruncam într-o parte, îngrozit, lovindu-mă violent de marginea caloriferului care era chiar lângă dormitorul nostru. Trupul meu zăcea inert, fața îmi era acoperită de sânge. Atunci, mult mai sublim decât descătușarea orgasmică ce nu mai avusese loc, întrezăream o lumină paradisiacă, pură, imaculată
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
trebuie, și este capabil, să creeze un eseu despre virgula în propozițiune, despre rezolvarea ecuațiilor, despre Ștefan cel Mare, despre Coșbuc sau Luchian. Școala neșcoală a transformat în conștiința elevului eseul într-un bau-bau. Majoritatea elevilor sunt pur și simplu îngroziți când aud despre eseu. Este deci explicabilă inhibarea pe care o produce simpla exprimare a acestei sintagme. Cu toate acestea când este ascultat la tablă, și nu repetă cuvânt cu cuvânt litera manualului, el creează un eseu, dese ori cu
UN ESEU DESPRE ESEURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365914_a_367243]
-
în spatele monstrului niște oameni în uniforme având figuri foarte asemănătoare monstrului care priveau spre el prin cătarea unor arme. Jale! Se uită instinctiv la prietenii lui. Erau lângă el, cufundați în mormanul de boarfe sub care adormiseră și păreau la fel de îngroziți. Însă, trebuie să specificăm, muțenia lor nu se datora spaimei ci, așa cum vor povesti mai târziu, mult mai mult comportamentului specific al pescarului pe timpul activității. Cel puțin așa le plăcea acum să creadă! Cert este că doi dintre oamenii cu
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
-Crezi? întrebă Talestri dezamăgită. -Nu e vorba de ce cred. Noi avem puterea de a ne transforma în ființe care să se adapteze climei de aici. -Adică? Ești transformat? Să înțeleg că nu ești în realitate așa cum te văd? Talestri privi îngrozită spre tatăl ei. Acesta se ridică și umbra lui uriașă se revărsă peste încăpere. -Sunt așa cum mă vezi, draga mea. Doar că sunt mai mult energie decât materie. Oamenii pun accent pe materie, mai mult decat pe energie, poate că
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
-l apoi pe pereții monumentului. La Voroneț, în timp ce analiza pictura din turlă cu o scară lungită cu o a doua și ținută de doi țărani, una din legături s-a desprins iar scara a început să se rotească sub ochii îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-un sat părăsit
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
și tropote de copite, hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața gălbejită cum nu se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
cu bine totuși, de ghinioanele care, știut este, se țin lanț de orice comoară. Numai că... he, heee, ce credeți, acestea, ghinioanele deci, se mutară, o dată cu osul, în ograda poliției! Noaptea târziu, șeful de post, înconjurat de toți subalternii priveau îngroziți obiectul, își dădeau cu părerea și bușeau cu șapca de dușumea, că nu prea știau ce să facă, deoarece regulamentele nu prevedeau nimic în legătură cu fapte de genul acesta. De dat la câini nu puteau, deoarece părea făcut din piatră și
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
până atunci; la un moment dat rămăsese goală în fața mea, se uita în oglindă și-și dădea cu ruj pe buze. Am auzit apoi la poartă două camioane, am privit pe geam și l-am văzut pe domnul Lazăr Deleș îngrozit, mi-a făcut semn cu mâna să cobor repede scările. “Ia oamenii ăștia, mi-a zis el, și încarcă ce poți de la magazii în cele două camioane, vezi să iai lucrurile de valoare; acolo am urcat ce-am putut, jumătate
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
am venit aici..., ceasul... Doamne, Dumnezeule! Am dormit o noapte și o zi?! Totuși, ce se întâmplă cu mine? Cum de nu m-a sunat nimeni? Poate m-aș fi trezit....” Un gând îi străbătu mintea, precum un fulger. Privi îngrozită spre geam. Se convinse că avea dreptate. Geamul termopan era închis. Ușa metalică de la intrare era încuiată. „Dacă nu-mi mai reveneam? Nimeni nu avea să știe. Puteau crede că am plecat, undeva, la părinți...”. Speriată, copleșită de o adâncă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
scoși din temniță, numai în cămăși, cu capetele descoperite, și purtați în lanțuri pe ulițele Constantinopolului, ca niște făcători de rele. spre locul de execuție Ialy-Kioșc, din apropierea marelui serai. de față erau, pe lângă șirurile de ieniceri și mulțimea de popor îngrozită, și sultanul Ahmed al III-lea, crudul său vizir, Gin Ali, precum și ambasadori mai-marilor puteri europene de atunci, invitași special la macabrul spectacol. Cumplita dramă n-a durat decât un sfert de ceas, după spusele unor martori oculari. Călăul i-
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
inima, nu gâtul! Numai așa pot fi distruși vampirii! Acesta-i marele secret! BOIER CIOCOIU: Dacă asta-i misiunea, o vom îndeplini! URSUZ: Vor urma misiuni mai dificile și se vor termina cu Contele Dracula! CEI DOI BOIERI :(în cor, îngroziți) Cineeee?... URSUZ: Da proști mai sunteți! Este fostul voievod Vlad Țepeș, fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea! Uzurpatorii rămân uimiți la această veste. URSUZ:Fostul voievod este acum Contele Dracula! El este stăpânul tuturor vampirilor din întreaga lume
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
cu bomfaiere, care cu flexuri sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți... Nici muierile nu mai chirăiau... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
a merge drept și sigur”. Vorbește de suferința fizică însoțită de suferința morală, spunând că ele se pot anihila, în timp ce „o durere morală violentă devine idee ce pune stăpânire pe spirit. Dacă amintirea dureroasă ajunge să stăpânească individul, atunci natura îngrozită se scufundă în nebunie”. Așa s-ar explica stările depresive care duc la sinucidere, „ca manifestare exterioară a durerii, menită să anihileze suferințe morale.”. În capitolul Moartea - răul vieții, exemplifică lipsa curajului și a voinței: „acela care se omoară este
REPRIMAREA VIEŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352406_a_353735]
-
șopti pierită folosind cu dibăcie regulile conversaționale specifice: - Buna mea prietenă, dar cum oare aș putea eu să fac o baie, sau chiar să dau de o toaletă, căci iată, mă cam încearcă unele nevoi, de-ale noastre, femeiești... Era îngrozită deoarece pe pulpe i se scurgea „vârtutea” ducelui. Micuța contesă o privi speriată ca de moarte și-i spuse, sincer îngrijorată: - Sărmană ființă fără minte, cum adică, să te speli!? Cu apă!? Păi, tu nu știi că din cauza asta faci
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
printre panglici și obraji feciorelnici. Prospețimea unei belle epoque. Melodia s-a sfârșit în ovațiile publicului. « -Bravo, maestre ! « -Superb, divină voce, ce duet » curgeau laudele. Minute în șir au durat aplauzele. Împușcăturile au șfichiuit sala...ochii violonistului s-au mărit îngroziți. Două pete mari, roșii îi străpungeau pieptul. S-a prăbușit fără suflare, în strigatele înlăcrimate ale tinerei sale partenere, acoperit de vacarmul iscat. Femeia l-a zgâlțâit, plângând sfâșiată de durere. Imaginea s-a estompat, dispărând într-o spirală de
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
Tata-i pe mâini bune ! -Promiți ? O privi fix, în ochii mari, cenușii, plini de lacrimi : -Promit ! Chipul bărbatului de pe targa, aproape livid, contrasta cu părul negru. Părea mort, doar aparatul de monitorizare a inimii arăta, că are puls slab. Îngrozit, privea fața omului...era a lui. S-a cutremurat. Prin portalul galben, apărea întinderea unei plaje plină de nisip fin, auriu. Soarele strălucea puternic, iar adierea fierbinte a vântului, adusa de vânt, ii izbea obrajii umplându-i nările cu briza
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
pe căi dubioase, și că stăpânii acestor gatere se descotorosesc de rumeguș pe unde se nimerește, de regulă îl aruncă pe malul râurilor, încât apele noastre curgătoare, sau, mă rog, cele mai multe dintre el, au devenit niște împuțiciuni de unde peștele fuge îngrozit, dacă- firește - mai are puterea să o facă. Ți se rupe inima de jale când vezi ce prăpăd s-a făcut și continuă să se facă în falnicele noastre păduri de până mai ieri (a se citi până la Decembriadă) - nenumărate
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
la un restaurant, Herman a „...fost surprins de faptul că cei care stăteau la marginea platformei care dădea în stradă, aruncau oasele de la fripturile pe care le mâncau peste balustradă. Mânat de curiozitate, m-am îndreptat spre marginea terasei unde, îngrozit, am asistat la un scenariu grotesc. Oameni care purtau rămășițele unor haine militare, invalizi de război așteptau sub geamurile restaurantului, aproape bătându-se ca să prindă un os de pe care luau ultimele fărâme de carne". În Bangladesh a fost puternic impresionat
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
Ortodoxiei de secol XX- Scurtă contextualizare (p. 29) - se vede din aceea că cititorul își poate trasa o imagine de ansamblu a evenimentelor ce au dat un nou entuziasm nu teologiei pentru teologie, ci teologiei ca modus vivendi pentru omul îngrozit de crize: politice, financiare și chiar religioase - omul acestui secol în care apare această mișcare de revigorare a Ortodoxiei, mișcare ce a apărut în secolul trecut și se menține până azi, și care se vede în fața unui creștinism în căutare
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]